Investigații recomandate pentru urechi înfundate
Pentru stabilirea cauzei senzației de urechi înfundate, medicul recomandă o serie de investigații menite să identifice cu precizie problema. Otoscopia permite examinarea directă a canalului auditiv extern și a timpanului, fiind utilă în depistarea dopurilor de cerumen, a infecțiilor sau eventualelor perforații timpanice. O altă investigație frecvent utilizată este timpanometria, care măsoară presiunea din urechea medie și oferă informații despre funcționarea trompei lui Eustachio.
Pentru evaluarea prezenței lichidului în urechea medie, medicul poate recomanda reflectometria acustică, o metodă neinvazivă care folosește unde sonore pentru a detecta acumulările de lichid. Pentru evaluarea capacității auditive, specialistul poate efectua o audiogramă, ce determină tipul și gradul pierderii de auz.
Dacă medicul suspectează o obstrucție la nivelul nazofaringelui, poate recomanda un examen endoscopic nazofaringian, util în identificarea unor formațiuni precum polipii nazali sau tumorile. În cazurile mai complexe, în care medicul suspectează afecțiuni profunde sau de natură tumorală, poate apela la investigații imagistice precum RMN sau CT, pentru o vizualizare detaliată a structurilor implicate.
Dacă este suspectată o cauză vestibulară, pentru evaluarea echilibrului și a funcției urechii interne, medicii recomandă teste precum videonistagmografia și proba calorică, care analizează mișcările ochilor în diverse situații. Alte investigații includ testul scaunului rotativ, vHIT pentru reflexele oculo-vestibulare, VEMP pentru reacțiile musculare la stimuli acustici și ECoG pentru detectarea acumulării de lichid în urechea internă. Posturografia computerizată evaluează modul în care vederea, urechea internă și simțul proprioceptiv contribuie la menținerea echilibrului.