Analize și investigații de screening pentru cancer colorectal
Analizele și investigațiile de screening pentru cancerul colorectal se împart în trei categorii principale: teste din materiile fecale, teste ce permit vizualizarea directă a colonului și rectului și, mai recente, teste din sânge. Alegerea testului depinde de vârstă, riscul individual și preferințele fiecărei persoane.
Testele din materiile fecale sunt metode simple, care pot fi făcute acasă, prin recoltarea probelor de scaun cu ajutorul unui kit oferit de medic. Printre cele mai utilizate se numără gFOBT (testul guaiac sau testul hemoragiei oculte fecale), care detectează sângele microscopic (ascuns) în scaun prin detectarea hemului, un component al hemoglobinei din sânge. Acest test necesită respectarea unor restricții alimentare înainte de efectuare – de exemplu, evitarea cărnii roșii, a anumitor legume și suplimente – pentru a reduce riscul de rezultate fals pozitive.
O alternativă mai modernă este testul FIT (testul imunochimic fecal), care folosește anticorpi pentru a identifica prezența hemoglobinei umane în materiile fecale și nu necesită nicio restricție alimentară. Ambele teste sunt recomandate anual. O variantă mai complexă este testul ADN din scaun (sDNA-FIT), care combină detectarea hemoglobinei cu analiza ADN-ului eliminat de celulele intestinale, ajutând la identificarea unor modificări asociate cu riscul de cancer. Acest test se face o dată la trei ani și oferă o evaluare mai completă, dar este mai scump și mai puțin accesibil.
Dintre investigațiile ce permit vizualizarea directă a intestinului gros, colonoscopia este metoda standard de screening, considerată cea mai precisă, pentru că permite examinarea întregului colon și a rectului cu ajutorul unui tub flexibil prevăzut la capăt cu o cameră video. În cazul în care medicul identifică polipi sau alte formațiuni suspecte, acestea pot fi îndepărtate pe loc, fără o intervenție suplimentară. Testul necesită o pregătire riguroasă, cu golirea completă a intestinului cu o zi înainte și este efectuat, de obicei, cu sedare ușoară. Colonoscopia este recomandată la fiecare 10 ani în cazul persoanelor cu risc mediu.
O opțiune mai puțin invazivă este colonoscopia virtuală (colono-CT), care utilizează un aparat tomograf pentru a crea imagini detaliate ale intestinului gros. Deși nu presupune introducerea unui endoscop în întreg colonul, este necesară totuși insuflarea de aer printr-un tub introdus în rect, precum și aceeași pregătire intestinală ca pentru colonoscopie. Dacă medicul descoperă polipi, aceștia nu pot fi îndepărtați în timpul testului, fiind nevoie de o colonoscopie clasică ulterior. Testul este recomandat la fiecare 5 ani.
Sigmoidoscopia flexibilă este similară colonoscopiei, dar examinează doar rectul și porțiunea inferioară a colonului (colonul sigmoid). Se face fără sedare și presupune o pregătire mai ușoară (de obicei clismă). Este o investigație rapidă, dar limitată ca acoperire, motiv pentru care uneori este combinată cu testul FIT anual. Medicii recomandă la fiecare 5–10 ani, în funcție de planul de screening stabilit împreună cu medicul.
În ultimii ani, au apărut și teste din sânge pentru depistarea precoce a cancerului colorectal, care detectează fragmente de ADN eliberate în sânge de celulele canceroase. Deși aprobate doar în anumite condiții – în special pentru persoanele care refuză sau nu pot efectua alte tipuri de screening – aceste teste nu sunt încă recomandate ca metode de primă alegere în ghidurile oficiale.
Indiferent de metoda aleasă, este important de reținut că un rezultat pozitiv la un test de screening – fie el din scaun, imagistic sau endoscopic – necesită de obicei colonoscopie pentru confirmare și, eventual, pentru tratament.