Resuscitarea cardio-respiratorie

Ce este resuscitarea cardio-respiratorie 

Resuscitarea cardio-respiratorie (RCR) este o intervenție de urgență necesară atunci când o persoană nu mai respiră sau activitatea cardiacă s-a oprit, cum se întâmplă în caz de stop cardiac sau înec. Scopul acestei manevre este de a menține circulația sângelui și oxigenarea organelor vitale până la reluarea bătăilor inimii sau până la sosirea echipajului medical.

Suportul vital de bază (în engleză BLS – Basic Life Support) este un set de măsuri esențiale aplicate de urgență, care include evaluarea victimei, apelarea unui serviciu medical de urgență, compresiile toracice, respirațiile de salvare și, atunci când este posibilă, utilizarea unui defibrilator automat (AED). Resuscitarea cardio-respiratorie (RCR) este elementul central al BLS și se aplică atunci când persoana nu respiră sau respiră anormal.

Chiar și în lipsa unei instruiri medicale, simpla aplicare a compresiilor toracice poate face diferența între viață și moarte. Este esențial ca protocolul de resuscitare cardio-respiratorie să înceapă imediat, în timp ce o altă persoană sună la 112 și caută un defibrilator extern automat (AED). Statisticile arată că resuscitarea inițiată rapid, chiar și în afara unui spital, poate dubla sau chiar tripla șansele de supraviețuire.

Resuscitarea cardio-respiratorie salvează vieți și poate fi învățată de la vârste tinere.

Când este necesară resuscitarea cardio-pulmonară

Resuscitarea cardio-pulmonară este necesară atunci când o persoană nu mai respiră sau respiră anormal și nu reacționează la stimulii din mediul extern – adică este în stop cardio-respirator. Cu cât resuscitarea este începută mai repede, cu atât cresc șansele de supraviețuire – acestea se pot chiar dubla sau tripla dacă intervenția este promptă.

Anumite semne pot indica faptul că o persoană are nevoie de resuscitare cardio-pulmonară. De exemplu:

  • Prăbușirea (căderea) bruscă a victimei;
  • Lipsa răspunsului la stimularea verbală sau tactilă (vorbit, atins, scuturarea ușoară a umerilor);
  • Lipsa respirației spontane sau observarea unor respirații slabe, rare (agonale), asemănătoare cu gâfâitul.

Există multiple situații în care resuscitarea cardio-pulmonară (RCR) este necesară, precum:

  • Stopul cardiac: este cea mai frecventă cauză. În această situație, inima încetează brusc să mai pompeze sânge, iar persoana afectată suferă o pierdere a stării de conștiență. Stopul cardiac apărea ca o consecință a unui infarct miocardic, a unei tulburări de ritm cardiac sau a altor boli de inimă. În acest caz, protocolul de resuscitare cardio-pulmonară trebuie început imediat, pentru a menține circulația sângelui spre creier și alte organe;
  • Înec: victima a fost privată de oxigen în timpul submersiei, ceea ce poate duce rapid la stop cardiac; după scoaterea din apă, dacă victima nu respiră, se recomandă începerea imediată a resuscitării;
  • Electrocutarea: poate perturba activitatea electrică a inimii și poate provoca stop cardiac;
  • Sufocare sau înec cu un obiect;
  • Accidente rutiere sau traumatisme: o persoană implicată într-un accident poate intra rapid în stop cardio-respirator.
  • Contactează Serviciul de Ambulanță SANADOR! Sună la 021.9699!

Care sunt etapele de resuscitare cardiorespiratorie

Evaluarea victimei începe prin verificarea siguranței zonei, pentru a proteja atât victima, cât și salvatorul. Ulterior, se testează starea de conștiență a victimei, prin scuturarea ușoară a umerilor și adresarea unei întrebări clare, precum „Mă auziți?” sau „Sunteți bine?”.

Dacă victima nu reacționează, se aplică evaluare primară ABC. Pasul A – Airway (Căile aeriene), presupune observarea căilor respiratorii prin manevra de înclinare a capului spre spate și ridicare a bărbiei. În acest fel, căile aeriene superioare sunt aliniate, iar fluxul respirator este evaluat în mod corect.

Pasul B – Breathing (Respirația): se verifică respirația prin manevra PAS - Privim, Auzim, Simțim respirația timp de maximum 10 secunde, pentru a vedea dacă aerul circulă normal. În acest interval, trebuie identificate cel puțin 2 respirații normale.

La pasul C – Circulation (Circulația), se caută prezența semnelor de circulație ale fluxului sanguin, cum ar fi pulsul, mișcările spontane, tusea sau eventuale sângerări majore.

Dacă victima nu răspunde, nu respiră normal și nu prezintă semne de circulație ale fluxului sanguin, se consideră că se află în stop cardio-respirator.

Protocolul de resuscitare cardio-respiratorie trebuie inițiat imediat după ce a fost apelat un serviciu medical de urgență. Resuscitarea începe cu compresii toracice ferme și rapide, aplicate în centrul pieptului, cu o frecvență de 100–120 de apăsări pe minut sau 2 apăsări pe secundă.

În cazul în care salvatorul este instruit, poate adăuga două respirații de salvare (gură-la-gură sau gură-la-nas) după fiecare 30 de compresii. Manevrele de resuscitare trebuie continuate fără întrerupere până la sosirea echipajului medical sau până când victima prezintă semne clare de revenire.

Evaluarea fluxului respirator prin înclinarea capului spre spate și ridicarea bărbiei.

Cum se realizează resuscitarea cardiorespiratorie

Conform etapelor deja menționate, elementul esențial al resuscitării este reprezentat de compresiile toracice, adică apăsări ferme și rapide pe piept, care ajută la menținerea fluxului de sânge către creier și alte organe vitale. Completarea compresiilor toracice cu ventilații (respirații de salvare) furnizează oxigen suplimentar în organismul victimei, sprijinind astfel funcțiile vitale în timpul stopului cardio-respirator.

În cele mai recente ghiduri de resuscitare, pentru efectuarea adecvată a compresiilor toracice, mâinile se așază una peste cealaltă în centrul pieptului victimei, cu brațele întinse și greutatea corpului aplicată vertical, deasupra victimei. Aceste compresii trebuie să fie ferme și rapide, la o adâncime de aproximativ 5-6 cm (ca reper, lungimea degetului mare), cu o frecvență de 100–120 apăsări pe minut, lăsând pieptul să revină complet între apăsări.

Dacă salvatorul are pregătire în RCP (resuscitare cardio-pulmonară), după fiecare 30 de compresii administrează două respirații de salvare, astfel: capul victimei este înclină pe spate, bărbia se ridică, nasul este strâns cu degetele, iar aerul este expirat ușor în gura victimei, până se observă ridicarea pieptului.

Manevrele – 30 de compresii urmate de 2 respirații – se repetă continuu, conform ghidului de resuscitare, până la apariția semnelor vitale sau până la sosirea echipajului medical. Dacă este disponibil un defibrilator automat (AED), acesta trebuie utilizat conform comenzilor lui vocale.

Dacă este disponibil un defibrilator automat, acesta trebuie folosit conform comenzilor sale vocale.

Resuscitare cardio-respiratorie la adulți

Protocolul de resuscitare cardio-repsiratorie la adulți se concentrează pe restabilirea circulației și a oxigenării în caz de stop cardio-respirator. Prioritatea o reprezintă compresiile toracice eficiente, întrucât stopul de cauză cardiacă este mai frecvent la această categorie de vârstă. Aceste compresii pot fi urmate, dacă este posibil, de respirații de salvare.

Manevrele trebuie începute cât mai repede, imediat după identificarea lipsei de răspuns și a respirației normale, și continuate fără întrerupere, în raport de 30:2. Utilizarea timpurie a unui defibrilator automat (AED) crește semnificativ șansele de supraviețuire.

  • Sună la 021.9699 și cheamă o ambulanță SANADOR!

Resuscitare cardio-respiratorie la copii

La copiii care nu respiră sau prezintă respirație anormală, resuscitarea începe cu 5 respirații de salvare de câte o secundă fiecare, cu aer suflat blând în plămâni, observând ridicarea pieptului. Capul trebuie menținut într-o poziție corectă, cu bărbia ridicată și gura acoperită complet (etanș).

După cele 5 respirații, se continuă protocolul de resuscitare cardio-respiratorie la copii prin aplicarea a 15 compresii toracice, urmate de 2 respirații de salvare, repetate în cicluri. Ritmul este menținut până la revenirea semnelor vitale sau sosirea ajutorului medical.

Compresiile toracice sunt efectuate cu o mână sau cu ambele, în funcție de dimensiunea copilului, apăsând la o adâncime de aproximativ 5 cm, cu o frecvență de 100-120 apăsări pe minut. Dacă salvatorul este singur, trebuie apelat un serviciu de urgență după primul minut de resuscitare.

Resuscitare cardio-respiratorie la bebeluși

Protocolul de resuscitare cardio-respiratorie la bebeluși începe cu deschiderea căilor aeriene prin înclinarea ușoară a capului și ridicarea bărbiei, urmată de 5 respirații de salvare, suflate ușor peste gura și nasul copilului, până la ridicarea pieptului.

Se continuă cu 15 compresii toracice aplicate cu două degete în centrul pieptului, la o adâncime de aproximativ 4 cm, urmate de 2 respirații salvatoare. Manevrele se repetă în cicluri 15:2 până la apariția semnelor vitale sau sosirea ajutorului medical.

  • Programează-te la SANADOR și descoperă îngrijirea medicală de performanță!

Cine poate aplica ghidul de resuscitare 

Ghidul de resuscitare poate fi aplicat atât de personal medical, cât și de persoane fără pregătire medicală, aflate la locul unui incident. Profesioniștii din domeniul medical folosesc tehnica de suport vital cu compresii toracice și respirații de salvare, în raport 30:2.

Pentru publicul larg, este recomandată varianta simplificată, adică resuscitarea folosind doar mâinile (Hands-Only CPR), care constă în compresii rapide și ferme în centrul pieptului, cu o frecvență de 100-120 apăsări pe minut. Această metodă este eficientă mai ales în primele minute ale unui stop cardiac la adulți.

  • Sună la 021.9699 și solicită ajutor medical de urgență!

Ce urmează după manevrele BLS

După aplicarea manevrelor BLS (Basic Life Support) și preluarea victimei de către echipajele medicale, persoana este transportată de urgență la spital. Acolo, medicii evaluează eventualele leziuni provocate de lipsa oxigenului și investighează cauza stopului cardiac, pentru a începe tratamentul țintit al cauzei care a condus la instalarea acestuia.

Deși ghidul RCR (resuscitare cardio-respiratorie) explică exact cum să resuscitezi în primele momente critice, recuperarea completă a victimei depinde de gravitatea episodului și de intervenția medicală ulterioară.

Învățarea tehnicilor de resuscitare cardio-respiratorie nu este doar o abilitate medicală, ci o responsabilitate civică. În situațiile de urgență, fiecare secundă contează, iar intervenția promptă a unui martor poate menține funcțiile vitale ale persoanei aflate în pericol, până la sosirea medicilor.

Studii recente arată că inclusiv copiii de clasa a VI-a pot învăța să aplice corect aceste tehnici corespunzătoare ultimului ghid RCR, motiv pentru care multe școli din lume au inclus instruirea în RCR ca parte a educației de bază.

  • Diagnosticul și tratamentul corect fac diferența! Programează-te la SANADOR!
SANADOR