Ce este poliglobulia secundară

Poliglobulia secundară, cunoscută și sub denumirea de eritrocitoză secundară sau policitemie secundară, este o afecțiune rară, caracterizată prin producerea excesivă de globule roșii. La SANADOR, pacienții beneficiază de analize de sânge și de consultații de hematologie asigurate de medici cu experiență, pentru diagnostic corect și tratament adecvat nevoilor individuale.

Globulele roșii au funcția principală de a transporta oxigenul de la plămâni către toate celulele organismului, iar producția lor are loc constant în măduva osoasă.

La SANADOR, pacienții au acces la analize de sânge pentru diagnosticul unor afecțiuni precum poliglobulia secundară, prelucrate cu aparatură de ultimă generație.

În situații precum expunerea la altitudini mari, unde oxigenul este mai puțin disponibil, organismul reacționează prin stimularea producției suplimentare de globule roșii.

Această supraproducție determină creșterea vâscozității sângelui, ceea ce împiedică circulația eficientă prin vasele de sânge mici, precum capilarele, și crește riscul de AVC.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Diferențele dintre poliglobulie secundară și poliglobulie primară

Diferențele dintre poliglobulia primară și cea secundară se reflectă atât în mecanismul de apariție, cât și în cauzele care le declanșează.

Poliglobulia primară este o afecțiune genetică care apare direct în măduva osoasă, determinând supraproducția de globule roșii ca urmare a unei mutații celulare, de cele mai multe ori în gena JAK2.

În acest caz, nivelul hormonului eritropoietină (EPO) este scăzut, deși numărul globulelor roșii este crescut, ceea ce diferențiază această formă de o policitemie secundară.

Poliglobulia secundară, cunoscută tehnic drept eritrocitoză secundară, este cauzată de factori externi măduvei osoase, prin stimularea excesivă a producției de globule roșii.

Aceasta poate fi determinată de boli pulmonare sau boli cardiace, obstrucții respiratorii precum apneea de somn, fumat sau administrarea unor substanțe care cresc performanța fizică.

În această situație, nivelul de eritropoietină este ridicat, reflectând reacția organismului la oxigenarea insuficientă a țesuturilor.

  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Cauze și factori de risc pentru policitemie secundară

Cauzele principale includ afecțiuni respiratorii cronice, precum apneea obstructivă de somn, sindromul de hipoventilație asociat obezității și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), precum și expunerea cronică la fum de tutun sau monoxid de carbon.

În plus, locuitul la altitudini mari, utilizarea anumitor medicamente diuretice sau a substanțelor pentru creșterea performanței fizice, precum eritropoietină, testosteron sau steroizi anabolizanți, poate declanșa această afecțiune.

Alte cauze frecvente de poliglobulie secundară sunt afecțiunile cronice ale inimii, afectarea rinichilor sau prezența unor chisturi renale, precum și tumori cerebrale, hepatice, tumori suprarenale sau tumori uterine, care stimulează producția de eritropoietină.

În cazuri rare, policitemia secundară poate avea un substrat genetic, determinând globule roșii capabile să transporte anormal oxigenul.

Factorii de risc includ:

Cum se manifestă poliglobulia secundară

Semnele și simptomele de policitemie secundară apar în principal ca urmare a îngroșării sângelui, uneori asociată cu scăderea volumului plasmatic.

Manifestările clinice pot evolua lent, pe parcursul mai multor ani, și includ oboseală, slăbiciune generală, cefalee, amețeli, tulburări de vedere și scăderea acuității mentale.

De asemenea, pacienții pot prezenta senzații de arsură sau furnicături la nivelul mâinilor, brațelor, picioarelor sau degetelor, dureri musculare, palpitații și dureri toracice sau dureri abdominale.

Simptomele pot varia în funcție de cauza subiacentă. În cazul unei afecțiuni respiratorii pot apărea tuse, dificultăți de respirație, sforăit, insomnie și somnolență diurnă. Alte manifestări includ prurit, confuzie, paloare sau înroșirea feței și tinitus.

În anumite situații, eritrocitoza secundară poate rămâne asimptomatică, fiind descoperită întâmplător prin analize de sânge.

Complicațiile provocate de eritrocitoza secundară

Complicațiile determinate de o policitemie secundară apar în principal din cauza creșterii vâscozității sângelui, care afectează circulația prin vasele mici și crește riscul de evenimente cardiovasculare.

Îngroșarea sângelui poate duce la tromboze, infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale și insuficiență cardiacă, în special la pacienții cu boli cardiace sau pulmonare.

Pe termen lung, suprasolicitarea sistemului circulator poate provoca hipertensiune arterială și afectarea organelor care depind de o oxigenare optimă, precum creierul, rinichii și ficatul.

În unele cazuri, complicațiile pot include tulburări de coagulare, ischemie periferică sau dureri musculare și dureri articulare cauzate de reducerea fluxului sanguin.

De asemenea, simptomele inițiale de poliglobulie secundară, cum ar fi oboseala, slăbiciunea și tulburările de vedere, se pot agrava, afectând calitatea vieții pacientului.

Diagnosticul de poliglobulie secundară

Diagnosticul de eritrocitoză secundară este stabilit prin evaluare clinică, analize de laborator și investigații imagistice, vizând atât identificarea supraproducției de globule roșii, cât și determinarea cauzei subiacente.

Medicul începe cu o anamneză, incluzând întrebări despre fumat, pierdere în greutate, tuse, palpitații, dificultăți respiratorii, sforăit, utilizarea de steroizi anabolizanți sau alte medicamente, și antecedente familiale.

Urmează examenul fizic detaliat, care poate releva semne de hipervâscozitate sanguină sau afectarea organelor implicate.

Confirmarea afecțiunii implică teste de sânge, în special măsurarea hematocritului, a volumului eritrocitar mediu și a nivelului de eritropoietină (EPO). Nivelurile crescute de eritropoietină asociate cu un hematocrit ridicat indică poliglobulie secundară.

Evaluarea oxigenării sanguine prin gazometrie arterială ajută la identificarea hipoxiei ca factor declanșator.

Pentru a evalua efectele asupra organelor, pot fi efectuate electrocardiograme, radiografii toracice, tomografii computerizate sau ecografii, care permit detectarea hipertrofiei cardiace sau hepatosplenomegalia.

Testarea genetică a mutației JAK2 poate fi utilizată pentru a diferenția poliglobulia primară de cea secundară, fiind pozitivă în majoritatea cazurilor de poliglobulie primară.

  • Pentru evaluare completă și tratamente moderne, alege SANADOR!

Tratamentul pentru eritrocitoză secundară

Tratamentul poliglobuliei secundare este concentrat pe corectarea sau eliminarea cauzei subiacente, care declanșează supraproducția de globule roșii.

Intervențiile specifice depind de factorul declanșator. În unele situații este recomandată renunțarea la fumat, cu suport psihologic și farmacologic, iar pacienții cu sindrom de hipoventilație asociat obezității primesc indicație de scădere ponderală, prin modificări ale stilului de viață, terapie farmacologică sau intervenții chirurgicale bariatrice.

Persoanele cu boli pulmonare cronice, inclusiv boală pulmonară obstructivă cronică, beneficiază de oxigenoterapie pentru corectarea hipoxemiei.

În cazurile de policitemie secundară asociată tumorilor sau chisturilor renale, hepatice, cerebrale sau uterine, tratamentul constă în excizia leziunii.

Pentru ameliorarea simptomelor și reducerea riscului de complicații cardiovasculare, este utilizată flebotomia, care reduce temporar concentrația de globule roșii din sânge, și aspirina în doze mici, cu efect anticoagulant și de prevenire a trombozelor.

Alte medicamente, precum antihistaminicele, pot fi prescrise pentru diminuarea pruritului sau a senzațiilor de arsură asociate cu boala.

Prin tratarea eficientă a cauzei subiacente, majoritatea simptomelor dispar, iar poliglobulia secundară nu afectează, în general, speranța de viață a pacientului.

  •  Vino la SANADOR și descoperă standardul de excelență în îngrijirea medicală!

Cum poate fi prevenită poliglobulia secundară

Prevenția poliglobuliei secundare este concentrată pe reducerea factorilor de risc și pe gestionarea adecvată a afecțiunilor care pot stimula excesiv producția de globule roșii.

Renunțarea la fumat și evitarea expunerii la monoxid de carbon contribuie semnificativ la menținerea unui nivel optim de oxigen în sânge. Menținerea unei greutăți corporale sănătoase și tratarea obezității previn sindroamele de hipoventilație care pot declanșa poliglobulia.

Controlul bolilor pulmonare și cardiovasculare cronice, prin tratamente adecvate și monitorizarea regulată a oxigenării sanguine, reduce riscul de hipoxie și supraproducție de globule roșii.

De asemenea, evitarea utilizării nejustificate a substanțelor de creștere a performanței fizice, inclusiv eritropoietină, testosteron sau steroizi anabolizanți, contribuie la prevenirea apariției eritrocitozei secundare.

În contextul altitudinilor mari, adaptarea graduală și monitorizarea parametrilor sanguini permit reducerea riscului de eritrocitoză secundară indusă de hipoxie.

Diagnostic și tratament pentru afecțiuni hematologice la SANADOR

La SANADOR, pacienții au acces la consultații amănunțite de hematologie realizate de către medici cu experiență. În funcție de indicația medicală, consultul de specialitate este urmat de analize de sânge, precum teste de coagulare sau teste genetice, pentru a stabili un diagnostic corect.

Analizele de sânge sunt prelucrate în Laboratoarele SANADOR, dotate cu echipamente de ultimă generație, iar testele genetice, dacă sunt indicate, sunt efectuate în Laboratorul de Genetică Medicală SANADOR.

În funcție bolile de sânge identificate, medicul hematolog poate colabora cu specialiști în pneumologie, cardiologie, nefrologie, genetică medicală sau oncologie, astfel încât pacienții beneficiază de o abordare multidisciplinară, adaptată fiecărui caz în parte.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR