Ce este injecția intramusculară

Injecția intramusculară este o procedură medicală utilizată pentru administrarea unui medicament direct în țesutul muscular. Această tehnică permite absorbția rapidă a substanței active în fluxul sanguin, fiind esențială în situațiile în care eficiența tratamentului depinde de o acțiune promptă. La SANADOR, pacienții beneficiază de servicii medicale performante, pentru tratament în cele mai bune condiții, cu rezultate foarte bune.

Medicamentele care trebuie administrate printr-o injecție în mușchi sunt de regulă cele care nu pot fi administrate printr-o metodă diferită, fie din cauza distrugerii lor de către acizii gastrici, fie din considerente legate de rapiditatea necesară a acțiunii medicamentului. Tehnica este frecvent utilizată pentru vaccinuri, dar și pentru alte tipuri de medicamente.

  • La SANADOR beneficiezi de analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Când este necesară o injecție intramusculară

Injecția intramusculară este necesară în situațiile în care alte metode de administrare a medicamentelor, precum cea orală, administrarea intravenoasă sau subcutanată, nu sunt adecvate sau eficiente. Injecția în musculatură este preferată atunci când substanțele active ale unui medicament ar fi distruse de acizii gastrici în cazul ingerării orale, ceea ce le-ar reduce sau chiar anula eficacitatea terapeutică.

Se recurge la o injecție în musculatură atunci când medicamentul poate provoca iritații la nivelul venelor sau când nu poate fi identificată o venă potrivită pentru o administrare intravenoasă.

Un alt avantaj pe care îl are administrarea intramusculară a medicamentelor constă în capacitatea mușchilor de a reține un volum mai mare de medicament comparativ cu țesutul subcutanat, aspect esențial în cazul tratamentelor care necesită doze mai mari. Din aceste motive, majoritatea vaccinurilor injectabile sunt administrate prin tehnica I.M.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Categorii de medicamente administrate prin injecție în musculatură

Printre medicamentele frecvent administrate prin injecție intramusculară se numără antibioticele, utilizate pentru a obține rapid concentrații ridicate sau când administrarea orală nu este posibilă.

Hormonii contraceptivi se injectează pentru eliberare lentă și protecție pe termen lung, fără doze zilnice. Vaccinurile sunt administrate prin injecție I.M. pentru absorbție rapidă și stimularea eficientă a răspunsului imun.

În situații de urgență, cum ar fi anafilaxia, adrenalina (epinefrina) este administrată intramuscular, adesea prin autoinjectoare de tip EpiPen, datorită vitezei mari de absorbție oferite de țesutul muscular, esențială pentru contracararea rapidă a șocului anafilactic.

Antipsihoticele cu acțiune prelungită sunt administrate intramuscular pentru a asigura tratamentul pe termen lung la pacienții cu tulburări psihice severe.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Pregătirea pentru o injecție intramusculară

Înainte de administrarea intramusculară a medicamentelor este necesară spălarea mâinilor folosind apă și săpun și un dezinfectant pe bază de alcool, pentru a preveni contaminarea accidentală.

Următorul pas constă în pregătirea materialelor: seringă, ac steril de dimensiune adecvată, fiolă sau flacon cu medicament, dezinfectant pentru pielea pacientului și mănuși de unică folosință.

Locul ales pentru injecție în mușchi trebuie expus și dezinfectat prin mișcări circulare, dinspre centru spre exterior, folosind o compresă cu alcool. Pacientul trebuie să fie într-o poziție relaxată, care să permită accesul la mușchiul vizat. Relaxarea mușchiului contribuie la reducerea durerii în timpul administrării și la absorbția optimă a medicamentului.

Locuri de administrare pentru injecția în musculatură

Injecțiile intramusculare pot fi administrate în mai multe zone ale corpului, în funcție de tipul medicamentului, cantitatea care trebuie injectată și dacă persoana își face singură injecția sau este ajutată de altcineva.

Din acest punct de vedere, injecția în musculatură se poate clasifica în:

  • injecție intramusculară în fesă,
  • injecție intramusculară în picior sau injecție intramusculară în coapsă,
  • injecție intramusculară în braț.

Mușchiul ventrogluteal este locul unde se realizează o injecție intramusculară în fesă, aflat în partea laterală a șoldului. Este un loc sigur, pentru că este departe de nervi și de vase de sânge importante. Permite administrarea unor cantități mari de medicament. De obicei, injecția intramusculară în această zonă este făcută de un cadru medical sau de o altă persoană, pentru că este greu de realizat pe cont propriu.

Mușchiul vast lateral zona unde se realizează o injecție intramusculară în picior sau în coapsă, fiind una dintre cele mai bune opțiuni pentru cei care își auto-administrează tratamentul. Mușchiul este situat pe partea laterală a coapsei, fiind o zonă accesibilă, și permite injectarea unei cantități moderate de medicament. O injecție intramusculară în coapsă este o opțiune bună atât pentru adulți, cât și pentru copii.

Injecția intramusculară în braț se face în partea superioară a brațului, în mușchiul deltoid. Este folosită în special pentru vaccinuri și alte medicamente în doze mici (până la 1 ml). Zona pentru o injecție intramusculară în braț este ușor accesibilă pentru personalul medical, dar dificil de folosit pentru auto-administrare, mai ales pentru persoanele cu mobilitate redusă.

Tehnica de injecție intramusculară

Tehnica de infecție intramusculară presupune respectarea unor pași clari pentru a asigura administrarea corectă și sigură a medicamentului.

După pregătirea seringii și a acului steril, se extrage cu grijă medicamentul din fiolă sau flacon, asigurându-se eliminarea completă a aerului din seringă. Se verifică doza exactă, iar acul trebuie să fie potrivit ca lungime și grosime în funcție de zona de administrare și de constituția pacientului.

Este ales locul de injectare, care trebuie să fie curat și fără leziuni sau inflamații. Zona este dezinfectată folosind o compresă cu alcool. Pacientul trebuie să fie într-o poziție relaxată, care permite accesul ușor la mușchiul vizat.

Acul este introduce într-un unghi de 90 de grade față de suprafața pielii, cu o mișcare rapidă și fermă. După penetrare, este recomandată aspirarea ușoară a pistonului, pentru a verifica dacă s-a atins un vas de sânge. În cazul în care apare sânge în seringă, injecția nu trebuie administrată în acel loc. Dacă nu apare sânge, medicamentul este injectat lent, cu o presiune constantă.

După finalizarea administrării, acul este retras cu grijă, iar zona apăsată ușor cu o compresă sterilă.

Contraindicații pentru injecția intramusculară

Contraindicațiile pentru injecția intramusculară includ situații în care administrarea medicamentului pe această cale poate provoca complicații sau riscuri semnificative pentru pacient.

În primul rând, injecția intramusculară este contraindicată în zonele cu inflamație, infecție cutanată, edem, vânătăi sau leziuni ale pielii și țesuturilor moi, deoarece introducerea acului în astfel de zone poate agrava starea locală și poate favoriza răspândirea infecției.

O injecție I.M. nu este indicată la pacienții cu tulburări de coagulare sau care urmează tratamente anticoagulante, deoarece există riscul formării de hematom la locul injectării, ceea ce poate genera durere intensă și complicații suplimentare.

Pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la medicamentul ce urmează a fi administrat prin injecție intramusculară trebuie să evite această cale de administrare, pentru a preveni reacții alergice severe.

La persoanele cu masa musculară foarte redusă o injecție în mușchi poate fi dificil de realizat în mod corect și poate crește riscul de administrare subcutanată accidentală, cu o absorbție ineficientă a medicamentului.

Posibile complicații în urma unei injecții intramusculare

Posibilele complicații în urma unei injecții intramusculare variază de la disconfort minor până la afecțiuni mai grave, care necesită intervenție medicală imediată.

Semnele de inflamație locală, precum roșeața, umflătura, senzația de căldură sau secrețiile la locul injectării, pot sugera apariția unei infecții. Sângerarea prelungită sau vânătăile extinse sunt de asemenea indicii că au fost afectate vasele de sânge. În cazuri rare pot apărea reacții alergice severe, manifestate prin dificultăți de respirație sau umflarea feței, care necesită intervenție urgentă.

Complicațiile mai grave includ formarea unui abces cutanat, precum și necroza țesutului la locul injecției. Inflamația cronică poate duce la granulom, o reacție locală a țesutului, iar cicatrizarea excesivă poate determina fibroză musculară, afectând mobilitatea.

Hematomul este o acumulare de sânge în țesuturile din jur cauzată de lezarea vaselor sanguine în timpul injectării și poate apărea ca o complicație a injecției intramusculare, iar leziunile nervoase pot produce dureri persistente sau tulburări senzoriale.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Ce urmează după o injecție intramusculară

După injecția intramusculară este recomandat ca pacientul să se odihnească și să limiteze efortul fizic pe parcursul zile. Deși poate face duș, este recomandat să evite băile prelungite în cadă cel puțin pentru câteva zile, pentru a preveni iritațiile sau infecțiile la locul injectării.

Exercițiile fizice ușoare pot fi reluate după injecție, însă activitățile fizice intense trebuie evitate pentru câteva ore, pentru a nu suprasolicita mușchiul injectat și pentru a permite medicamentului să fie absorbit corespunzător.

Respectarea acestor recomandări contribuie la o recuperare rapidă, la reducerea durerii locale și la prevenirea eventualelor complicații.

  • Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate. Programează-te la o consultație! 

Alternative la administrarea intramusculară a medicamentelor

Una dintre cele mai folosite alternative este administrarea orală, potrivită atunci când medicamentul se absoarbe bine în tractul digestiv și nu este afectat de sucurile gastrice. Dacă aceasta nu este posibilă, atunci pot fi indicate injecțiile subcutanate, care permit o absorbție lentă și controlată prin stratul de grăsime de sub piele.

Administrarea intravenoasă reprezintă o altă opțiune, oferind absorbție rapidă direct în sânge, ideală în situații de urgență, deși poate fi dificilă în cazul venelor greu accesibile.

Pentru anumite tratamente există metode locale sau transdermice, precum plasturii medicamentoși, care asigură absorbția lentă prin piele, evitând injecțiile și disconfortul.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR