Tipuri de infiltrații articulare
Există mai multe tipuri de infiltrații articulare, în funcție de utilizarea lor.
În scop diagnostic – infiltrațiile pot implica injectarea de substanțe de contrast (iod, gadolinium, ser fiziologic sau aer) pentru a îmbunătăți vizualizarea structurilor intraarticulare prin fluoroscopie, tomografie computerizată (CT) sau rezonanță magnetică (RMN). Istoric vorbind, artrografia sub fluoroscopie a fost prima metodă utilizată pentru a vizualiza indirect țesuturile moi intra-articulare, dar odată cu apariția CT-ului, artrografia CT a oferit o reprezentare mai bună a acestor structuri. Apoi dezvoltarea RMN-ului convențional a permis o vizualizare și mai detaliată a țesuturilor moi, astfel încât artrografia RMN a depășit în popularitate artrografia CT.
În scop terapeutic, infiltrațiile articulare pot include injectarea de corticosteroizi, anestezice locale sau acid hialuronic:
- Corticosteroizii au rolul de a reduce inflamația prin limitarea dilatării capilarelor și a permeabilității structurilor vasculare, inhibând acumularea de celule inflamatorii și reducând formarea de prostaglandine.
- Anestezicele locale, cum ar fi, de pildă, lidocaina, oferă o ameliorare temporară a durerii și pot avea și un rol diagnostic în evaluarea preoperatorie a pacienților.
- Acidul hialuronic contribuie la normalizarea vâscozității lichidului sinovial și la activarea regenerării țesuturilor cartilajului articular.
Infiltrațiile articulare în scop terapeutic sunt utilizate frecvent în tratamentul afecțiunilor inflamatorii, cum ar fi:
Infiltrații în articulații sunt realizate de medici specializați, în scop terapeutic, cu rolul de a ameliora durerea și inflamația, fie prin efect antiinflamator direct, fie prin stimularea regenerării țesuturilor afectate, în acest fel oferind pacienților posibilitatea de a gestiona durerea și de a-și îmbunătăți calitatea vieții.
Corticosteroizii, utilizați frecvent în tratamentul durerilor articulare, au un efect antiinflamator rapid și reduc durerea prin inhibarea reacției inflamatorii. Deși oferă ameliorare rapidă, utilizarea repetată de infiltrații articulare cu corticosteroizi poate afecta cartilajul articular și poate avea efecte secundare sistemice, motiv pentru care sunt recomandați mai ales pentru episoadele de dureri acute.
Acidul hialuronic este utilizat pentru îmbunătățirea lubrifierii articulare și reducerea frecării dintre suprafețele articulare, fiind eficient în special în cazul artritei ușoare și moderate. Realizarea de infiltrații articulare cu acid hialuronic sau de infiltații articulare cu soluții vâscoelastice pe bază de acid hialuronic contribuie la menținerea elasticității și vâscozității lichidului sinovial, având un efect de durată mai lungă comparativ cu corticosteroizii.
Proloterapia presupune injectarea unei soluții iritante, cum ar fi o soluție apoasă cu dextroză, cu scopul de a stimula mecanismele naturale de vindecare ale organismului. Este utilizată în tratamentul osteoartritei și al leziunilor cronice ale ligamentelor și tendoanelor, având potențialul de a îmbunătăți stabilitatea și funcționalitatea articulației.
Ortobiologicele, o categorie inovatoare de terapii regenerative, utilizează componente prelevate din sângele sau țesuturile pacientului pentru a stimula regenerarea țesuturilor afectate. Plasma bogată în trombocite („Platelet-Rich Plasma” - PRP) este una dintre cele mai utilizate astfel de terapii, bazându-se pe factorii de creștere prezenți în trombocite pentru a accelera procesul de vindecare.
O variantă a acestui tratament este serul autolog condiționat (ACS), în care sângele pacientului este prelucrat pentru a crește concentrația de molecule antiinflamatoare. O altă opțiune din sfera ortobiologicelor este utilizarea celulelor stem, prelevate din măduva osoasă sau țesutul adipos, care au potențialul de a favoriza regenerarea cartilajului și de a încetini degenerarea articulară. Deși aceste tratamente sunt promițătoare, eficiența lor pe termen lung necesită studii suplimentare.
Alegerea optimă de infiltrații în articulații depinde de severitatea afecțiunii, istoricul medical al pacientului și obiectivele terapeutice, fiecare metodă având avantaje și limitări specifice.