Ce este hipermetropia

Hipermetropia sau vederea neclară la apropiere este o problemă oculară frecventă, caracterizată în principal prin dificultatea de a percepe clar obiectele situate în proximitate, în timp ce cele aflate la distanță sunt vizualizate mai ușor. La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații de oftalmologie asigurate de medici experimentați, de investigații oftalmologice avansate, la recomandarea medicului, și de tratamente performante.

În cazurile severe de hipermetropie, poate fi afectată și vederea la distanță. Această anomalie apare ca urmare a focalizării incorecte a luminii, care ajunge în spatele retinei, în loc să fie proiectată direct pe aceasta. Printre cauzele principale ale hipermetropiei se numără un glob ocular de dimensiuni reduse sau o curbură insuficientă a corneei, factori ce perturbă procesul de refracție a luminii.

Hipermetropia poate fi diagnosticată în urma unei consultații oftalmologice.

Tabloul clinic al hipermetropiei include vederea încețoșată de aproape, tendința de a miji ochii pentru o focalizare mai clară și oboseala oculară manifestată prin senzație de arsură sau durere oculară. În plus, pot apărea dureri de cap, mai ales după activități cu efort vizual prelungit, precum cititul sau utilizarea ecranelor digitale.

Hipermetropia este adesea congenitală, având o componentă genetică semnificativă. Nefiind considerată o boală oculară în sine, este etichetată drept o eroare de refracție și poate fi corectată eficient prin purtarea ochelarilor de vedere, a lentilelor de contact sau prin intervenții chirurgicale.

În absența unui tratament prompt și adecvat, hipermetropia și astigmatismul (alt viciu de refracție) pot duce la complicații, printre care se numără strabismul, cunoscut sub denumirea de „ochi încrucișați”, și ambliopia sau „ochiul leneș”, în special în cazul copiilor. Prin urmare, examinările oftalmologice periodice sunt esențiale pentru diagnosticarea timpurie a hipermetropiei și prevenirea eventualelor complicații pe termen lung.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Tipuri de hipermetropie

Hipermetropia poate fi clasificată în funcție de mecanismul său de apariție, fiecare tip având cauze specifice care influențează procesul de refracție oculară.

  • Hipermetropia axială, care apare ca urmare a unei lungimi axiale reduse a globului ocular, și determină focalizarea imaginii în spatele retinei, este cel mai frecvent întâlnit și are, de regulă, o componentă genetică.
  • Hipermetropia de curbură, determinată de o aplatizare a corneei, a cristalinului sau a ambelor structuri, reducând puterea de refracție a ochiului.
  • Hipermetropia de indice rezultă din modificări ale indicelui de refracție al cristalinului, fenomen frecvent asociat înaintării în vârstă sau diabetului. Aceste schimbări determină o variație a refracției luminii de la centru spre periferia cristalinului, afectând astfel focalizarea imaginii pe retină.
  • Hipermetropia pozițională survine în cazul absenței sau poziționării anormale a cristalinului, fie din cauze congenitale, fie apărute ulterior în viață, ca urmare a unor intervenții chirurgicale sau traumatisme oculare.
  • O formă particulară, întâlnită mai ales la copii, este hipermetropia funcțională, în care acomodarea activă a cristalinului poate compensa o eroare refractivă ușoară, permițând menținerea unei vederi clare temporare.
  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Cauze și factori de risc pentru hipermetropie

Hipermetropia este determinată, în principal, de particularitățile anatomice ale globului ocular. O lungime axială mai redusă sau o cornee cu o curbură insuficientă împiedică focalizarea corectă a luminii pe retină, afectând astfel claritatea vederii. Această anomalie poate fi influențată de factori ereditari, studiile indicând o componentă genetică semnificativă. De asemenea, hipermetropia este frecvent asociată cu anumite sindroame genetice, precum sindrom Down, Martin-Bell (X fragil) sau acromatopsia.

Deși hipermetropia este adesea prezentă de la naștere, mecanismele naturale de acomodare pot compensa inițial deficitul refractiv. Totuși, odată cu înaintarea în vârstă, capacitatea de acomodare scade, iar simptomele devin mai evidente. Pe lângă predispoziția genetică, hipermetropia poate apărea și ca urmare a unor boli dobândite sau a unor factori de mediu. Problemele asociate acestei erori de refracție includ:

  • afecțiuni oculare congenitale sau dobândite, precum nanoftalmie, microftalmie, aniridia (absența parțială sau totală a irisului) și afakia (absența cristalinului);
  • factori ereditari și influențe prenatale, inclusiv istoricul familial de strabism și expunerea fetală la fumatul matern;
  • afecțiuni metabolice și endocrine, cum ar fi diabetul zaharat, care implică hiperglicemie cronică, pot avea un impact semnificativ asupra sănătății oculare dând modificări ale refracției, inclusiv după stabilizarea nivelului glicemic;
  • boli oculare degenerative, precum cataracta corticală, care determină hipermetropia de indice, și retinoschizisul, fie în forma sa legată de cromozomul X, fie cea senilă;
  • afecțiuni genetice rare, printre care sindromul Loeys-Dietz, sindromul Larsen, sindromul Heimler și sindromul Kenny;
  • boli neurologice, cum ar fi pierderea acomodării cauzată de paralizia completă unilaterală sau bilaterală a nervului oculomotor comun (cea de-a treia pereche de nervi cranieni);
  • factori externi, precum expunerea prelungită la microgravitație, întâlnită în misiunile spațiale, unde edemul retinian și afectarea capului nervului optic pot altera refracția.

Toate aceste probleme pot influența vederea în mod diferit, necesitând monitorizare oftalmologică periodică pentru depistarea precoce și gestionarea adecvată a hipermetropiei.

Cum se manifestă hipermetropia

Manifestările hipermetropiei variază în funcție de gradul de severitate și de capacitatea oculară de a compensa. Printre simptomele des întâlnite se numără vederea încețoșată de aproape, în timp ce obiectele aflate la distanță pot fi percepute mai clar.

Efortul constant de a focaliza poate conduce la oboseală oculară, cefalee și disconfort periocular. În cazul copiilor, hipermetropia netratată poate avea consecințe precum strabismul sau ambliopia. De asemenea, este posibil ca unii indivizi să nu manifeste simptome evidente, datorită capacității naturale a ochiului de a compensa, însă un examen oftalmologic complet poate identifica prezența acestui viciu de refracție, chiar și în absența simptomelor.

Stadiile de hipermetropie

Hipermetropismul prezintă mai multe stadii de severitate, după cum urmează:

  • forma ușoară, caracterizată printr-o eroare refractivă de până la +2 dioptrii, este frecvent asimptomatică sau asociată cu manifestări minore, datorită capacității ochiului de a compensa prin acomodare, în special la persoanele tinere;
  • forma moderată, cu o eroare refractivă cuprinsă între +2,25 și +5 dioptrii, determină simptome mai evidente, precum vederea neclară la apropiere și apariția frecventă a cefaleei;
  • forma severă, definită de o eroare refractivă ce depășește +5 dioptrii, poate afecta vederea la toate distanțele și este asociată cu un risc crescut de complicații oculare în absența unei corecții adecvate.

Diagnosticul de hipermetropie

Diagnosticul hipermetropiei implică o evaluare clinică detaliată, care include testarea acuității vizuale, examinarea anatomică a ochiului și determinarea eventualelor complicații asociate. Capacitatea de a vedea clar variază în funcție de vârstă, gradul de acomodare și sănătatea structurilor oculare.

La copii, vederea poate rămâne neafectată datorită unui efort de acomodare eficient, însă în formele severe, mecanismul de compensare devine insuficient, ceea ce poate duce la ambliopie. La vârstnici, pierderea progresivă a acomodării determină dificultăți crescute în vederea de aproape. Examinarea ochiului poate evidenția dimensiuni reduse ale globului ocular și ale corneei, unghiuri înguste ale camerei anterioare și, în unele cazuri, cataracte corticale, mai ales la pacienții diabetici sau vârstnici.

Fundoscopia relevă modificări ale discului optic, cu margini estompate și congestie vasculară, iar în unele cazuri pot fi observate pliuri coroidiene și un aspect retinal caracteristic. Evaluarea strabismului latent sau manifest este esențială la copiii cu hipermetropie nediagnosticată, iar testele specifice pot indica deviații oculare subtile.

Refractometria și retinoscopia, în special cea realizată cu cicloplegie, permit o măsurare exactă a erorilor de refracție, eliminând influența acomodării și stabilind necesitatea corecției optice adecvate. Această abordare multidisciplinară asigură un diagnostic precis și permite depistarea precoce a complicațiilor, dar și a problemelor ce vin odată cu îmbătrânirea, ca prezbiția sau prezbiopia, consecință a pierderii elasticității cristalinului.

Tratamentul pentru hipermetropie

Tratamentul hipermetropiei urmărește redirecționarea corectă a luminii pe retină prin compensarea defectelor de curbură ale ochiului, fie prin utilizarea de ochelari pentru hipermetropie, fie prin intervenții chirurgicale refractive. Lentilele pentru hipermetropie contrabalansează insuficiența curburii corneene sau dimensiunile reduse ale globului ocular, fiind disponibile sub formă de ochelari de vedere sau lentile de contact. Acestea permit o refracție adecvată a luminii, îmbunătățind astfel acuitatea vizuală.

În unele situații, operația pentru hipermetropie poate reduce sau chiar elimina necesitatea purtării ochelarilor sau lentilelor de contact, prin remodelarea corneei cu ajutorul laserului. Cea mai utilizată procedură este LASIK sau keratomileusis asistată cu laser in situ, care implică îndepărtarea unui strat subțire de țesut cornean cu ajutorul laserului. Alte metode includ keratectomia fotorefractivă (PRK) și keratomileusisul subepitelial asistat cu laser (LASEK), fiecare având indicații specifice în funcție de particularitățile fiecărui pacient.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, consultațiile de oftalmologie sunt urmate de investigații oftalmologice performante, în funcție de recomandarea medicului, pentru stabilirea diagnosticului corect. În funcție de indicație, pacienții au acces la examinări precum tomografie în coerență optică, gonioscopie, ecografie oculară și retinofotografie.

După identificarea unei afecțiuni oculare sau a unui viciu de refracție, cum este hipermetropia, medicul recomandă un tratament individualizat, în funcție de starea și de nevoile fiecărui pacient în parte. Astfel, aceștia beneficiază de prescrierea ochelarilor sau a unor lentile de contact sau de metode avansate de tratament, prin intervenții cu laser.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR