Hepatita B

Ce este hepatita B

• 
  Hepatita B necesită tratament medical. Programează-te!

Hepatita B reprezintă cea mai frecventă infecție a ficatului și este determinată de virusul hepatic B. Acesta este unul dintre cele 5 virusuri (A, B, C, D, E) care pot cauza hepatite (inflamații ale ficatului). Infecția poate fi acută, cu durată scurtă, de până la 6 luni de la expunerea la virus.

În multe cazuri, în special la adulți, virusul poate să dispară fără tratament și să determine imunitate pentru restul vieții. Cu cât vârsta la momentul infectării este mai mică, cu atât șansa ca infecția să se cronicizeze este mai mare. Se estimează că infecția cu virusul hepatitei B se cronicizează în aproximativ 5% din cazuri la adulți, pe când la copii procentul se apropie de 95%, ajungând în jur de 30-50% la copiii cu vârstă cuprinsă între 1-5 ani.

Hepatita B cronică se referă la prezența infecției pe termen lung (peste 6 luni) și apariția, în timp, a complicațiilor precum fibroza hepatică, ciroza sau cancerul hepatic. Pacienții cu hepatita B necesită evaluări ale sănătății ficatului regulate pentru a monitoriza evoluția bolii.

Cauze și factori de risc

Transmiterea se face prin intermediul fluidelor corporale contaminate (sânge, salivă, lichid spermatic, secreții vaginale etc.) ale unei persoane infectate. Virusul poate fi transmis în timpul nașterii – de la mama care prezintă infecția, la făt, în timpul contactului sexual neprotejat, secundar contactului direct cu o rană deschisă, în urma folosirii în comun a acelor, seringilor, lamelor de ras sau chiar a periuței de dinți. Virusul poate supraviețui în afara organismului până la 7 zile așa că transmiterea hepatitei B poate fi posibilă și în cazurile în care se folosesc ustensile medicale ce nu au fost sterilizate corespunzător. Transfuzia de sânge poate reprezenta un risc de transmitere a hepatitei B dacă sângele nu este testat corespunzător pentru depistarea virusului.

Există anumite categorii de persoane care prezintă un risc crescut pentru o astfel de îmbolnăvire: persoanele cu imunitate compromisă, cum sunt cei infectați cu HIV, care se află sub tratamente cu imunosupresoare sau chimioterapie, cei care folosesc droguri administrate intravenos, persoanele cu multiplii parteneri sexuali, personalul medical, nou-născuții unor mame cu hepatită B, pacienții care efectuează hemodializă, persoanele care locuiesc sau călătoresc în zone endemice precum Asia, Africa, insulele din Pacific sau Europa de Est.

Semne și simptome în hepatita B

• 
  Dacă ai simptome de hepatită, programează o consultație!

Simptomele infectării cu virusul hepatic B pot varia de la ușoare la severe, existând cazuri în care ele lipsesc complet. Pot să apară de la 2 săptămâni secundar infecției, până la 4 luni după aceasta și pot include:

• stare de slăbiciune;
• durere abdominală;
• febră;
• greață și vărsături;
• lipsa poftei de mâncare;
• urină închisă la culoare;
• scaune deschise la culoare;
• dureri articulare;
• colestază;
• icter (colorarea în galben a pielii și a albului ochilor).

Posibile complicații  

Dacă hepatita durează mai mult de 6 luni, ea devine cronică și afectează ficatul, ducând la apariția complicațiilor.

• Ciroza hepatică se datorează inflamației determinate de infecția virală. Ea apare atunci când țesutul hepatic sănătos este înlocuit de țesut cicatriceal nefuncțional și duce la dezorganizarea completă a structurii ficatului. Pe durata primilor ani este, de obicei, asimptomatică sau poate cauza simptome nespecifice precum stări de oboseală, lipsa poftei de mâncare și pierdere în greutate. Apariția semnelor și simptomelor specifice deteriorării ficatului semnifică debutul insuficienței hepatice.
• Insuficiența hepatică este, cel mai adesea, o consecință a cirozei. Reprezintă un proces gradual în care ficatul își pierde capacitatea de a-și îndeplini funcțiile și reprezintă o complicație ce pune viața în pericol. Transplantul hepatic este singurul tratament al acestei patologii.
• Cancerul hepatic reprezintă principala cauza de deces la persoanele cu hepatita B. Din motive încă parțial necunoscute, se pare că pacienții cu acest tip de hepatită prezintă o șansă mult mai mare de a dezvolta cancer hepatic decât restul populației.
• Hepatita B reactivată poate apărea în condițiile în care sistemul imunitar devine slăbit și poate duce la agravarea rapidă a complicațiilor existente. Din acest motiv, înaintea începerii unui tratament cu imunosupresoare, corticosteroizi în doze mari sau chimioterapie, este necesară testarea pentru acest tip de hepatită și consultul unui specialist în boli hepatice în cazul unui rezultat pozitiv.

Infecția cu hepatita B și virusul delta

• 
  Nu aștepta apariția complicațiilor! Vino la SANADOR!

O altă complicație a hepatitei B este infecția asociată cu virusul hepatitei D sau delta. Acesta poate afecta doar persoanele infectate cu virusul B. E posibil ca infecția cu cele două virusuri să aibă loc simultan, situație numită coinfecție sau se poate ca virusul D să infecteze o persoană care prezintă deja virusul B, fiind vorba despre o suprainfecție. Prezența infecției asociate a celor două virusuri duce la declanșarea unor forme severe de hepatită acută și la apariția mai timpurie a complicațiilor. Pentru virusul D nu există un tratament specific, însă, în unele cazuri, tratamentul cu interferon folosit pentru hepatita B poate fi eficient.

Diagnosticarea hepatitei B

Cu toate că examenul clinic poate ridica suspiciunea de hepatită, testele de laborator sunt esențiale în vederea obținerii unui diagnostic exact. Astfel se solicită:

• Antigenul de suprafață al virusului hepatitei B (AgHBs) poate fi detectat în sânge în timpul infecției acute sau cronice. Un rezultat pozitiv indică faptul că pacientul este contagios.
• Anticorpul de suprafață al hepatitei B (Ac anti-HBs) este produs de organism ca răspuns la AgHBs. Apare la persoanele vaccinate sau care au trecut prin infecție, s-au vindecat și au dobândit imunitate.
• Anticorpii totali anti antigen central (Ac anti-HBC)  sunt produși de organism ca răspuns la contactul cu virusul. Rezultatul pozitiv poate însemna fie că persoana are o infecție activă, fie că a trecut prin infecție și s-a vindecat.
• Anticorpii IgM anti antigen central (Ac anti-HBC IgM) sunt pozitivi doar dacă persoana prezintă o infecție acută (s-a infectat în ultimele 6 luni).
• Antigenul „e” al hepatitei B (HBeAg) se folosește ca marker al eficienței tratamentului în hepatita B cronică. fiind prezent în timpul infecției active. Cu cât nivelurile din sânge sunt mai ridicate, cu atât persoana este mai contagioasă.
• Anticorpul anti antigen „e” (Ac anti-HBe) indică infecția cronică cu hepatita B, însă cu o probabilitate mai mică de a dezvolta complicații hepatice.
• ADN-ul viral al virusului hepatic B este o analiză care detectează materialul genetic al virusului în sângele pacientului.

Pe lângă analizele de laborator care confirmă diagnosticul, se efectuează și examinări care pot măsura deteriorările hepatice. Se folosesc:

• Elastografia – o procedură ecografică neiradiantă, neinvazivă și nedureroasă care determină elasticitatea țesuturilor și care poate cuantifica extensia afectării hepatice.
• Biopsia hepatică – este o procedură medicală exploratorie, care presupune prelevarea de țesut hepatic ce va fi evaluat histopatologic în vederea obținerii unui diagnostic exact.

Tratamentul hepatitei B

• 
  La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Există o diferență majoră în abordarea terapeutică a celor două forme de hepatită B. Pentru hepatita B acută nu se folosește un tratament specific, se prescrie un tratament simptomatic, recomandându-se o dietă sănătoasă, hidratare adecvată (pe cale orală sau intravenoasă) și medicație antalgică.

Forma cronică dispune de terapie medicamentoasă. Este extrem de important să se pună corect în balanță beneficiile tratamentului și reacțiile adverse ale acestuia. Scopul lui este de a îmbunătăți starea sistemului imunitar, de a încetini progresia cirozei, de a reduce numărul de cancere hepatice secundare hepatitei și de a îmbunătății supraviețuirea pe termen lung.

Tratamentul nu duce la vindecarea completă a bolii infecțioase, iar, odată început, trebuie continuat pentru restul vieții. Se folosesc medicamente modulatoare imune și antivirale administrate pe cale orală. Medicamentele modulatoare imune sau interferonii reprezintă niște versiuni ale anticorpilor produși de organism în combaterea infecțiilor și reprezintă prima linie de tratament pentru copii.

Opțiunea de tratament chirurgical intră în discuție pentru pacienții cu ciroză sau cancer hepatic localizat cărora în timpul unei operații, li se îndepărtează porțiunea afectată din ficat. În anumite țări, pentru persoanele cu ciroză avansată sau cancer hepatic se ia în calcul și varianta transplantului hepatic.

Bineînțeles, modificări ale stilului de viață, precum evitarea alcoolului și adoptarea unei diete sănătoase, săracă în trigliceride, alături de efectuarea de mișcare regulat sunt recomandate împreună cu tratamentul medicamentos.

Tratamentul profilactic se utilizează pentru persoanele care au intrat recent în contact cu virusul hepatitei B, pentru a scădea șansele ca acestea să dezvolte infecția. În primele 24 de ore, se administrează prima doză a vaccinului specific (la persoanele nevaccinate) urmând ca în următoarele 6 luni să se administreze încă două doze. Se mai administrează injectabil și imunoglobuline umane pentru hepatita B. Acestea sunt niște anticorpi prezenți în sângele uman care apar în urma contactului recent cu virusul.

La SANADOR

La Centrul Integrat de Excelență în Boli Hepatice SANADOR, care funcționează în cadrul Spitalului Clinic SANADOR, pacienții au la dispoziție investigații moderne pentru diagnosticarea afecțiunilor hepatice. Pe lângă analizele de sânge uzuale, se efectuează examene imagistice, printre care și elastografia Fibroscan, o investigație avansată, neinvazivă, bazată pe ultrasunete. Tehnologiile ultraperformante și pregătirea de elită a medicilor permit abordarea afecțiunilor hepatice, inclusiv a celor din sfera oncologiei hepatice, personalizat și multidisciplinar.

Centrul Integrat de Excelență în Boli Hepatice SANADOR, coordonat de Prof. Dr. Irinel Popescu, realizează proceduri de tratament la cele mai înalte standarde, inclusiv intervenții chirurgicale hepatice complexe, printre care și transplantul hepatic. Echipa medicală SANADOR monitorizează atent pacienții, pe tot parcursul terapiei, și oferă recomandări referitoare la nutriție și stil de viață, esențiale în managementul afecțiunilor care afectează ficatul.

Măsuri de prevenție

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Prevenția se poate realiza prin imunizarea copiilor, cu ajutorul unui vaccin pentru hepatita B. El se administrează de regulă în primele zile după naștere, urmând să fie completat cu încă 2-3 doze în lunile următoare. Efectul vaccinului durează cel puțin 20 de ani, însă majoritatea persoanelor vaccinate dezvoltă imunitate pentru toată viața.

Pentru că hepatita B se poate transmite în timpul nașterii, se recomandă administrarea antiviralelor ca măsură adițională vaccinului.

Alte măsuri de prevenție sunt:

• Folosirea prezervativului și reducerea numărului de parteneri sexuali;
• Evitarea folosii în comun de obiecte tăietoare și înțepătoare;
• În cazul unei călătorii în străinătate, în zone cu risc epidemiologic crescut, este recomandată imunizarea, prin adresare către un centru internațional de vaccinare.
• Spălarea corectă a mâinilor, cu apă și săpun după intrarea în contact cu fluide corporale.

Programează-te!