Etapele unei examinări oftalmologice
Un examen oftalmologic complet include mai multe etape care vizează atât funcționalitatea, cât și structura ochilor.
Evaluarea acuității vizuale este una dintre cele mai comune examinări, realizată cu ajutorul unui panou de tip Snellen, unde pacientul citește litere sau simboluri de dimensiuni progresiv mai mici. Urmează testul câmpului vizual, care măsoară cât de bine percepe pacientul obiectele în diferite direcții ale vederii, pentru a identifica eventuale zone oarbe. Testul de aliniere și mișcare oculară verifică dacă ochii se mișcă corect în toate direcțiile și sunt coordonați.
Examinarea continuă cu analiza conjunctivei, membrana subțire care acoperă sclera și interiorul pleoapelor, pentru a identifica eventuale inflamații sau infecții oculare. Medicul evaluează apoi țesuturile perioculare (anexele oculare), precum pleoapele, sistemul lacrimal și ganglionii limfatici din vecinătatea ochilor.
Medicul examinează pupila și irisul, testând reflexele pupilei la lumină pentru a verifica funcționarea normală a răspunsului pupilar. De asemenea, presiunea intraoculară este măsurată printr-un jet de aer ușor aplicat pe suprafața ochiului, ceea ce poate indica riscul de glaucom dacă valorile sunt ridicate.
Următoarele etape implică utilizarea unei lămpi cu fantă, un instrument special cu lumină și lentilă de mărire, ce permite observarea structurilor interne ale ochiului. În acest context, medicul examinează corneea, considerată „parbrizul” ochiului, pentru a detecta eventuale zgârieturi, ulcerații sau anomalii.
Camera anterioară a ochiului, situată între cornee și iris, este investigată pentru a observa modificări asociate cu afecțiuni precum glaucomul. Tot cu ajutorul lămpii cu fantă, oftalmologul inspectează cristalinul, verificând claritatea și structura sa, întrucât opacifierea acestuia poate indica prezența unei cataracte.
Apoi, este evaluat nervul optic, mai precis discul optic și raportul cupă-disc, un indicator important în diagnosticul neuropatiei optice ischemice sau al glaucomului cu unghi închis. În final, este analizată retina, stratul sensibil la lumină din partea posterioară a ochiului, unde pot fi identificate pliuri, modificări de culoare sau leziuni, semne ale unor posibile boli degenerative sau vasculare.