Etapele examinării neurologice
Prima etapă a examenului neurologic este efectuarea anamnezei, discuția medicului cu pacientul, în care pacientul relatează simptomele resimțite acasă și răspunde la întrebările medicului, ce au rolul de a orienta discuția către un posibil diagnostic. Ulterior pentru a evalua starea generală a pacientului acesta poate fi întrebat unde se află, în ce zi, lună sau an, numele său, pentru a stabili nivelul de conștiență și orientarea în timp și spațiu.
Ulterior, pentru a evalua fiecare din cele 12 perechi de nervi cranieni, medicul îi va cere pacientului să efectueze comenzi specifice:
- pentru prima pereche (nervul olfactiv) medicul îi va oferi pacientului un obiect pe care să îl miroasă;
- pentru nervul optic (II) medicul va evalua vederea și câmpul vizual;
- pentru nervii III (oculomotor), IV (trohlear) și VI (abducens) medicul îi va cere pacientului să urmărească cu privirea un obiect mișcat de examinator;
- pentru nervul V (trigemen) responsabil de sensibilitatea feței și masticație medicul îi va cere pacientului să descrie diferite senzații la aplicarea pe o parte și pe cealaltă a feței a unor obiecte sau să mestece o gumă;
- pentru nervul VII (facial) ce asigură mimica și expresivitatea feței, pacientul va fi rugat să ridice sprâncenele sau să umfle obrajii;
- pentru nervul VIII (vestibulo-cohlear) medicul va testa auzul și echilibrul;
- pentru nervii IX (glosofaringian) și X (vag) doctorul va evalua funcția de înghițire și de vorbire,
- pentru nervul XI (accesor) mișcările capulului;
- pentru nervul XII (hipoglos) pacientul va trebui să scoată limba pentru a-i evalua mișcările.
Următoarea etapă a examenului neurologic este evaluarea funcției de mișcare. În primul rând este observată prin inspecția clinică orice atrofie (scăderea masei musculare) sau hipertrofie (creșterea mușchilor), precum și tonusul muscular normal, crescut (hipertonie musculară, în cazul pacienților cu spasticitate) sau scăzut (hipotonie musculară).
Forța musculară este evaluată prin mișcări active ale pacientului împotriva rezistenței opuse de către medic. Forța musculară este evaluată la nivelul membrelor superioare, inferioare și la nivelul capului. În această etapă de examinare a motricității medicii vor nota mișcări involuntare, precum tremor, coree sau distonii.
Senibilitatea tactilă, termică și dureroasă este evaluată atât pe partea dreaptă, cât și pe partea stângă a corpului, în mod normal aceasta fiind simetrică. Ulterior, cu ajutorul ciocanului de reflexe medicii vor evalua reflexele osteondinoase la membrele inferioare, rotulian și achilean, și la membrele superioare, bicipital, tricipital.
Reflexele cutanate sunt evaluate la nivelul abdomenului și plantei (tălpii). Există de asemenea reflexe patologice, precum Babinski (degetele de la picioare se extind în sus la stimularea pe marginea tălpii cu un obiect ușor ascuțit), a căror apariție este anormală.
Pentru a testa coordonarea și echilibrul medicii pot efectua următoarele teste: deget-nas, călcâi-genunchi, mersul pe vârfuri și pe călcâie și testul Romberg. Pentru a efectua testul Romberg pacientul stă în picioare cu picioarele apropiate și brațele pe lângă corp, inițial cu ochii deschiși, apoi cu ochii închiși.
Testul este pozitiv dacă pacientul se clatină sau cade după ce închide ochii. Orice modificare a mersului, spastic, cu bază largă, stepat, etc., este notatată. Examenul neurologic este completat de evaluarea pupilelor, a tensiunii arteriale, a temperaturii, somnului, controlului vezicii urinare și sfincterului anal.