Diabet zaharat insulino-dependent

Ma numesc Silvia si am un fiu pe nume Alin, in varsta de 25 ani. La 8 ani si noua luni a fost diagnosticat cu diabet zaharat insulino-dependent, iar in prezent are patru injectii pe zi. Bineinteles ca in decursul anilor a suferit come hipoglicemice cu pierderi de cunostiinta pe perioade scurte de timp, desi am respectat regimul alimentar (gramaj, diversificare, fara dulciuri etc.), insa anul acesta, in data de 14 aprilie, l-am gasit in coma cand m-am intors de la serviciu (era o coma total diferita de cea hipoglicemica, avea stari convulsive si vomitase). Am chemat salvarea si echipa i-a efectuat o glicemie, care era de peste 120. Au decis ca nu trebuie transportat la urgenta pentru ca o sa-si revina, insa atunci am comis cea mai mare gresala din viata mea (nu neaparat singura), l-am lasat sa "mai doarma putin in ideea ca-si revine". Total gresit, deoarece la 19.30 cand avea ora de masa si tratament nu am reusit sa-l trezesc, el fiind tot in coma. Am chemat din nou ambulanta, a sosit o echipa SMURD (careia ii sunt foarte recunoscatoare si pe acesta cale vreau sa le multumesc) si am ajuns cu fiul meu la urgenta, unde i s-au pus perfuzii, i-au fost recoltate probe pentru analize (inclusiv toxicologice) deoarece nu-si dadeau seama care ar fi cauza si i-au facut examen tomograf. Primele reactii si cuvinte au aparut in dimineata urmatoare, la aproximativ 04.30, cand a sosit o doamna doctor neurolog. Dansa l-a consultat si a insistat sa vorbeasca, dupa care a precizat ca starea lui este de natura neurologica. A fost internat in sectia de diabetologie la medicul lui curant (Dr. Natea Carmen), un suflet mare, un caracter frumos si foarte competenta in profesia pe care si-a ales-o si pentru care am toata stima. In saptamana care a urmat comei, fiul meu a fost amnezic patru zile, timp in care dna doctor a solicitat si un RMN in baza caruia a fost diagnosticat cu tumora cerebrala si a fost transferat la sectia de neurologie. Acolo i s-a administrat tratament de specialitate, cu rugamintea ca in perioada in care poate sta internat, eu sa gasesc o clinica sau un neurochirurg care poate sa preia cazul fiului meu, deoarece in teritoriu (mi s-a spus ) nu au dotarile corespunzatoare si au mai avut un singur caz de acest fel, care citez "nu a fos preluat nici de cei din Tg.Mures". Va puteti inchipui ce disperare m-a cuprins! Am ajuns prin recomandarea unor medici cu suflet mare la Bagdasar - Bucuresti, la un domn profesor de specialitate, nu am reusit sa obtin progamare in saptamana aceea, deoarece era deja prea aglomerat. Cert este ca din toata agitatia am reusit sa intru in posesia numarului de telefon al domnului Prof.Dr A. V. Ciurea, care a vazut RMN-ul respectiv, a fost sceptic cu privire la diagnostic si a solicitat un alt RMN cu substanta de contrast - AngioRMN si spectroscopie. La sfarsitul saptamanii respective, cu toate cele cerute si efectuate, am fost din nou la dl prof. Ciurea impreuna cu fiul meu, care a fost examinat si caruia i s-a prescris tratament antiedematos si anticomvulsiv pentru sase luni. Dupa aceasta perioada am fost la reevaluare de specialitate cu acelasi tip de RMN (Angio + spectroscopie), tot la dansul, care spre imensa noastra bucurie a precizat cu certitudine ca fiul meu nu este PEIC (caz pentru interventie chirurgicala), ci a suferit o afectiune (posibil si de la diabet) intr-o zona a creierului, care-i va genera crize epileptice, motiv pentru care va urma permanent un regim de crutare (care implica si alte restrictii fata de cele diabetologice) si tratament neurologic de specialitate cu antiedematos si anticomvulsiv. Nu pot sa afirm ca sunt o credincioasa, nu stiu cum trebuie sa ma rog lui Dumnezeu, nu stiu nici cum trebuie sa-i multumesc, insa as vrea din tot sufletul ca Dumnezeu sa le dea sanatate si putere dlui profesor Ciurea si fiului meu, precum si noua tuturor dealtfel. Nu-mi place sa exagerez, dar nu cred ca voi gasi niciodata suficiente cuvinte de multumire si lauda pentru dl prof. A. V. Ciurea. Cu stima si respect, daca-mi permiteti, va voi tine la curent in continuare cu evoutia sanatatii fiului meu. Silvia