Detresa respiratorie a nou-născutului

Ce este detresa respiratorie a nou-născutului?

Detresa respiratorie a nou-născutului este o complicație des întâlnită la prematuri, mai ales la copiii născuți înainte de săptămâna 34 de sarcină, dar poate să apară și în cazul unor bebeluși născuți la termen. Afecțiunea poate apărea din cauza dezvoltării insuficiente a plămânilor și este o cauză importantă de morbiditate și mortalitate în rândul nou-născuților, fiind și motivul cel mai frecvent pentru care aceștia ajung în Secția de Terapie Intensivă.

Detresa respiratorie reprezintă o formă de insuficiență respiratorie amenințătoare de viață, care reduce aportul de oxigen în organism. În cazul bebelușilor, aceasta poate apărea din cauza unor afecțiuni pulmonare sau infecții prezente la naștere. Afecțiunea este cu atât mai severă cu cât gradul prematurității este mai mare.

  • Sarcina trebuie monitorizată cu regularitate, pentru a descoperi din timp eventuale complicații. Vino la SANADOR!

Deși denumirile sunt similare, această formă de insuficiență respiratorie la copii este diferită de sindromul de detresă respiratorie acută, care afectează bolnavii în stare critică. Tahipneea reprezintă unul dintre cele mai comune semne ale detresei respiratorii. Aceasta este definită de o frecvență respiratorie mai mare de 60 de respirații pe minut, în timp ce ritmul respirator normal la nou-născut este de 30-60 de respirații pe minut. Acest mecanism are rolul de a compensa hipercarbia (nivel ridicat de dioxid de carbon în organism), hipoxemia (saturație scăzută de oxigen în sânge) sau acidoza metabolică și respiratorie (dezechilibru acido-bazic).

Watch on YouTube

De ce apare detresa respiratorie la nou-născuți?

Detresa respiratorie la nou-născut poate apărea din mai multe cauze:

  • Tahipnee tranzitorie a nou-născutului: Este cea mai comună cauză a detresei respiratorii la copii și apare mai des în cazurile în care mama prezintă astm bronșic. Afecțiunea apare din cauza acumulării de fluid la nivelul plămânilor fătului;
  • Sindrom de detresă respiratorie: Apare în contextul deficienței de surfactant, o substanță care permite expandarea plămânilor pentru a respira normal. Plămânii fătului încep să producă acest lichid în săptămânile 24-28 de sarcină, în săptămâna 34 prezentând o cantitate suficientă. Din acest motiv, nașterea copilului mai devreme de săptămâna 34 se asociază cu detresă respiratorie;
  • Sindrom de aspirație a meconiului: Meconiul reprezintă primele materii fecale ale bebelușului și conține pigmenți biliari, lichid amniotic, enzime pancreatice, mucus și epitelii descuamate. Aspirația meconiului apare în cazul bebelușilor născuți la termen sau peste termen, atunci când aceștia respiră lichid amniotic amestecat cu meconiu înainte sau în timpul nașterii. Această substanță este toxică pentru plămânii bebelușului;
  • Infecții neonatale: Detresa respiratorie poate apărea din cauza pneumoniei neonatale și a septicemiei, complicație caracterizată de răspândirea infecției în întregul organism. Câțiva dintre agenții patogeni care pot afecta nou-născuții sunt streptococii de grup B, Escherichia coli (infecție cu Escherichia coli), Staphylococcus aureus.
  • Pneumotorax: Apare atunci când se acumulează aer în spațiul dintre plămâni și peretele toracic. La nou-născut, poate apărea spontan, ori din cauza infecțiilor, a anomaliilor pulmonare sau a aspirației de meconiu.

Alte cauze posibile ale detresei respiratorii la nou-născut sunt malformațiile cardiace congenitale, tulburările hematologice și neurologice, hernia diafragmatică, fistula esotraheală, hipertensiunea pulmonară persistentă a nou-născutului.

Pe lângă nașterea prematură, printre factorii de risc pentru detresa respiratorie la nou-născut se numără:

Semnele și simptomele detresei respiratorii la nou-născut

Manifestările detresei respiratorii apar imediat după naștere sau în primele zile de viață și includ:

  • Scurtarea respirației sau respirație rapidă;
  • Cianoză – învinețirea buzelor, degetelor de la picioare și de la mâini, ca urmare a aportului insuficient de oxigen;
  • Respirație zgomotoasă;
  • Nări evazate – lărgirea foselor nazale în timpul respirației;
  • Apnee – oprirea respirației;
  • Mișcări neobișnuite ale toracelui;
  • Letargie;
  • Dificultăți de hrănire;
  • Hipotermie;
  • Hipoglicemie.

Dacă tu și copilul tău ați fost externați, iar aceste manifestări apar în afara spitalului, sună la numărul unic de urgență 112, pentru a solicita ajutor sau vino imediat cu micuțul tău la un Compartiment de Primiri Urgențe!

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticul este stabilit pe baza examenului clinic și a unor investigații specifice:

  • Analize de sânge: Pot include hemoleucograma completă, analiza gazelor din sânge (pentru a stabili gradul de hipoxemie), glicemia sau teste de laborator pentru depistarea infecțiilor;
  • Pulsoximetria: Detectează rapid saturația scăzută de oxigen. Se efectuează prin plasarea dispozitivului numit pulsoximetru pe deget sau pe ureche;
  • Radiografia toracică: Metodă imagistică cu raze X, care permite vizualizarea plămânilor și a inimii;
  • Electrocardiograma: Evaluează funcția cardiacă, prin atașarea unor electrozi pe piele.

Posibile complicații

Detresa respiratorie la nou-născut poate produce mai multe complicații:

  • Pneumotorax;
  • Pneumomediastin – acumularea de aer între cei doi plămâni;
  • Pneumopericard – acumulare de aer între inimă și pericard (membrana care acoperă inima);
  • Hemoragie pulmonară;
  • Hemoragie cerebrală;
  • Dezvoltare fizică și intelectuală întârziată;
  • Displazia bronhopulmonară – tulburare de dezvoltare a plămânilor, care impune administrarea de oxigen suplimentar în următoarele luni de viață;
  • Complicații oftalmologice – retinopatie și orbire;
  • Tulburări de auz;
  • Deces.

Tratamentul detresei respiratorii la nou-născut

Tratamentul pentru detresa respiratorie la nou-născut poate fi inițiat încă dinaintea nașterii, dacă există suspiciunea de travaliu prematur înainte de săptămâna 34 de sarcină. Acesta presupune administrarea unor injecții cu corticosteroizi, care au rolul de a stimula dezvoltarea timpurie a plămânilor fătului.

Tratamentul postnatal se efectuează în Secția de Terapie Intensivă neonatală. În cazurile ușoare, poate fi nevoie de oxigen suplimentar, administrat cu ajutorul unei măști sau a unor canule nazale. În cazurile severe, însă, este necesară ventilația mecanică endotraheală. Aceasta presupune inserarea unui tub în trahee, prin nas sau gură, care este conectat la un ventilator ce furnizează oxigen. Tratamentul poate include și administrarea de surfactant artificial pe tubul endotraheal.

Un alt tip de terapie folosită pentru a asigura suport respirator este presiunea pozitivă continuă în căile respiratorii (CPAP), un tip de ventilație non-invazivă, care menține căile aeriene deschise. Aceasta poate reduce nevoia de ventilație mecanică și nu se asociază cu leziuni pulmonare. De asemenea, este esențială administrarea de fluide, electroliți și nutrienți, pentru a asigura creșterea optimă a bebelușului.

Cauzele detresei respiratorii trebuie, de asemenea, tratate. Spre exemplu, în cazul în care medicul identifică prezența unei infecții, va fi necesară administrarea de antibiotice.

Durata de spitalizare depinde de evoluția stării de sănătate și de gradul de prematuritate. În timp ce unii bebeluși pot necesita îngrijiri timp de câteva zile, cei cu un grad de prematuritate extremă pot rămâne spitalizați timp de câteva luni.

Prin urmare, detresa respiratorie a nou-născutului este o complicație serioasă, care necesită tratament de urgență. Tratamentul în Secția de Terapie Intensivă este imperativ pentru supraviețuirea nou-născuților care dezvoltă această afecțiune. 

Îngrijiri performante pentru nou-născuții cu detresă respiratorie la Spitalul Clinic SANADOR

La Maternitatea SANADOR, pacientele beneficiază de monitorizarea atentă a sarcinii, asigurată de o echipă medicală empatică și profesionistă, cu experiență vastă. Pe lângă pachetele de naștere accesibile, pacientele care aleg nașterea la Spitalul Clinic SANADOR au siguranța că micuții lor vor primi cele mai bune îngrijiri medicale în secția de Neonatologie sau în secția de Terapie Intensivă Neonatală. Aceasta este dotată cu aparatură de ultimă generație pentru susținerea funcției respiratorii (cum ar fi ventilație non-invazivă sau cu frecvență înaltă), pentru alimentație parenterală și pentru resuscitare.

Nou-născuții sunt monitorizați permanent de o echipă medicală specializată în neonatologie și terapie intensivă neonatală, gata să intervină oricând este nevoie. De asemenea, micuții care vin pe lume la Maternitatea SANADOR vor beneficia de screening metabolic și auditiv extins și de consulturi multidisciplinare, pentru evaluarea completă a stării de sănătate.

  • Spitalul Clinic SANADOR dispune de o Secție de Terapie Intensivă Neonatală performantă, unde nou-născuții primesc cele mai bune îngrijiri medicale. Alege SANADOR!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR