Despre steatoza hepatică, steatohepatită, hepatita alcoolică și ficatul gras non-alcoolic, pe înțelesul tuturor

Steatoza hepatică

Steatoza hepatică sau, popular, „ficatul gras” este definită ca acumularea de grăsime în exces la nivelul țesutului hepatic. Este întâlnită frecvent, mai ales la persoanele supraponderale. În afară de adoptarea unui stil de viață sănătos și fără abuz de alcool, afecțiunea nu implică alte „sancțiuni”. Diagnosticul este aflat de pacient de cele mai multe ori întâmplător, adesea după efectuarea unei banale ecografii abdominale.

Steatohepatita

Dacă, însă, steatoza hepatica se însoțește și de alterarea probelor hepatice (citoliză sau/și colestază hepatică), vorbim despre steatohepatită, care definește, pe lângă încărcarea cu grăsime, și o inflamație acută a țesutului hepatic. Aceasta apare frecvent în urma consumului excesiv de alcool, dar și independent de acesta, în principal în situații precum: sindromul ovarelor polichistice, pierderea rapidă în greutate (inclusiv după chirurgia bariatrică, posibil prin eliberarea rapidă în circulație a unei mari cantități de acizi grași liberi), în hepatitele virale B și C, după administrarea unor medicamente (amiodaronă, tamoxifen, glucocorticoizi, tetraciclină, estrogeni, metotrexat) sau în unele boli metabolice (boala Wilson, tulburări de depozitare a glicogenului, abetalipoproteinemia și hipobetalipoproteinemia, galactozemia, homocisteinuria etc.).

Diagnosticul de steatohepatită se stabilește doar de către medicul specialist, în urma unei anamneze corecte și a unor analize și investigații complete. Acestea cuprind, pe lângă probele hepatice uzuale, și altele mai puțin cunoscute, precum testul FibroMax sau efectuarea unei elastografii hepatice.

După stabilirea diagnosticului de steatohepatită și a etiologiei acesteia (frecvent legată de abuzul de alcool), pacientul trebuie urmărit periodic și dispensarizat activ, afecțiunea având potențial evolutiv către ciroză hepatică sau chiar hepatocarcinom (cancer hepatic).

Alcoolismul

Alcoolismul se definește printr-un consum zilnic de alcool (exprimat procentual pentru fiecare tip de băutură alcoolică) de 30 ml pentru sexul masculin, respectiv 20 ml pentru sexul feminin, pe o perioadă de timp întinsă pe mai mulți ani.

De cele mai multe ori, abuzul de alcool are și o importantă componentă psihică. De aceea, tratamentul acestei boli implică o abordare multidisciplinară, inclusiv psihiatrică.

Hepatita acută alcoolică

Hepatita acută alcoolică este un puseu acut al bolii alcoolice a ficatului și, de multe ori, poate îmbrăca un tablou clinic și biologic sever, chiar amenințător de viață când se suprapune, de exemplu, peste o ciroză alcoolică avansată.

Boala ficatului gras non alcoolic

Boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD) este o afecțiune descrisă și aprofundată mai mult în ultimele două decenii. Este o steatohepatită non-alcoolică ce apare, de regulă, la oameni tineri, în legătură sau nu cu sindromul metabolic. Are un potențial evolutiv negativ, către ciroză hepatică sau hepatocarcinom, într-un interval relativ scurt de timp. În prezent, boala ficatului gras non-alcoolic reprezintă cauza principală pentru o proporție din ce în ce mai mare a cazurilor aflate pe listele de transplant hepatic, în întreaga lume.

Este o boală a cărei incidență este într-o creștere alarmantă, mai ales în condițiile în care obezitatea și sedentarismul sunt principalele „ingrediente” ale vieții moderne, iar mecanismele acestei entități nu sunt nici pe departe complet elucidate. Din păcate, în prezent, nu există un tratament standardizat pentru boala ficatului gras non-alcoolic.

Stilul de viață

Nu pot încheia această succintă prezentare fără a insista asupra ceea ce definim un „stil de viață sănătos”, singurul dovedit eficace în toate aceste afecțiuni. Respectat cu strictețe, acesta asigură un prognostic și o evoluție favorabile în majoritatea cazurilor.

Stilul de viață sănătos presupune o dietă echilibrată, cu evitarea abuzului de alcool și a excesului de grăsimi și dulciuri, mese regulate, controlul periodic al greutății, combaterea sedentarismului prin activitate fizică zilnică – mers pe jos, alergare ușoară, înot – sau chiar activități sportive organizate, în cazul celor tineri, fără boală hepatică avansată și, nu în ultimul rând, respectarea unui program de somn de 8 ore zilnic.

Doar respectând aceste principii de viață, la care se adaugă, după vârsta de 30 de ani, și o evaluare anuală a stării de sănătate, putem fi siguri că generațiile actuale vor putea face față noilor provocări medicale ale secolului XXI.

Informații oferite de Dr. Teodor Bădescu, medic primar Gastroenterologie cu competențe în endoscopie și endoscopie digestivă terapeutică, Spitalul Clinic SANADOR.