Îngrijirea nou-născutului prematur

Copilul prematur este un copil născut prea devreme, înainte de 37 de săptămâni împlinite de sarcină. Fătul se dezvoltă pe tot parcursul sarcinii, având nevoie de 40 de săptămâni pentru ca organele sale – creierul, plămânii, ficatul, rinichii, intestinele etc. – să se matureze și să permită adaptarea fără probleme la viața extrauterină.

Dacă dintr-o anumită cauză, sarcina se termină înainte de vreme, înainte de 37 de săptămâni împlinite, pot apărea probleme de adaptare, cu risc crescut de moarte și dizabilități.

Factori de risc pentru nașterea prematură

De cele mai multe ori, cauza producerii unei nașteri premature nu este cunoscută. Chiar dacă mama a fost urmărită corect în timpul sarcinii de către medic, tot se poate produce o naștere prematură.

Cei mai cunoscuți factori de risc pentru prematuritate sunt: mama să mai fi avut un copil prematur în antecedente, sarcina gemelară, scurtarea colului uterin, fumatul, consumul de substanțe (alcool, droguri), vârsta mamei (sub 16 ani sau peste 35 de ani), afecțiuni apărute în sarcină (hipertensiune arterială, diabet zaharat, probleme de coagulare a sângelui, infecții uterine sau urinare) sau infecții cronice ale mamei (boli renale, cardiace, pulmonare).

Tipuri de prematuritate

În funcție de vârsta de gestație, se disting mai multe tipuri de prematuritate:

  • prematuritate extremă – vârsta gestațională (VG) sub 28 de săptămâni de gestație;
  • prematuritate mare – VG cuprinsă între 28–32 săptămâni de gestație;
  • prematuritate moderată – VG cuprinsă între 32–34 săptămâni de gestație;
  • prematuritate târzie – VG cuprinsă între 34–36 6/7 săptămâni de gestație.

Cu cât vârsta de gestație este mai mică, cu atât ne putem aștepta ca nou-născutul prematur să se adapteze mai greu și să apară mai multe complicații.

Principalele probleme ale nou-născutului prematur

Una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă medicii neonatologi care îngrijesc nou-născuți prematuri este legată de adaptarea respiratorie, deoarece plămânii prematuri au deficit de surfactant.

De asemenea, prematurii au risc mare de hemoragii intraventriculare (la nivelul ventriculilor cerebrali), care, în funcție de gravitate, pot duce la decesul copilului sau la complicații neurologice pe termen scurt și lung.

Prematurii au risc de a face anemie, care să necesite transfuzii de sânge. Pot, de asemenea, să facă ictere accentuate și prelungite.

Adaptarea digestivă este dificilă și prematurii cei mai mici trebuie să primească inițial alimentație parenterală prin perfuzii și, cât de repede, alimentație enterală – inițial prin gavaj, ulterior la biberon.

Nou-născuții prematuri au risc mare de infecții grave, deoarece imunitatea lor este scăzută, iar susținerea lor în viață în secțiile de terapie intensivă neonatală necesită intervenții agresive (intubație, montare de catetere centrale sau de branule, recoltare de analize).

De ce este importantă stabilirea riscului de naștere prematură

Este foarte important ca sarcinile să fie urmărite corect și să se stabilească riscul de naștere prematură. Femeile cu risc de naștere prematură trebuie îndrumate să nască în centre terțiare, unde să primească îngrijire corespunzătoare.

Administrarea antenatala de corticosteroizi duce la scăderea mortalității și a complicațiilor la nou-născuții prematuri, scade riscul de detresă respiratorie, de hemoragie intaventriculară, de enterocolita ulceronecrotică.

Este important ca, după naștere, prematurii să beneficieze de tratament special, în funcție de gradul de prematuritate și de complicațiile apărute: administrare de oxigen, ventilație mecanică, administrare de surfactant, alimentație parenterală, suport hemodinamic, menținerea homeostaziei termice.

Îngrijiri optime pentru prematuri, la Spitalul Clinic SANADOR

Pentru îngrijirea optimă a nou-născuților prematuri, Secția de Terapie Intensivă Neonatologie din Spitalul Clinic SANADOR este dotată cu incubatoare moderne (care monitorizează temperatura, umiditatea, nivelul de zgomot și gradul de luminozitate), ventilatoare performante, care asigură toate tipurile de ventilație (non-invazivă, convențională sau cu frecvență înaltă), pompe de perfuzie, aparate de monitorizare cu specific neonatal.

Cel mai important aspect este însă personalul medical, reprezentat de medici și asistente medicale cu experiență, și de raportul supraunitar dintre numărul asistentelor și cel al copiilor îngrijiți.

Urmărirea dezvoltării prematurului – o muncă de echipă

Toți nou-născuții prematuri trebuie urmăriți pe parcursul internării și după externarea din maternitate din punctul de vedere al dezvoltării neuromotorii și cognitive, precum și din punctul de vedere al complicațiilor oftalmologice și ale auzului. O echipă medicală complexă – formată din neonatolog, pediatru, oftalmolog, neurolog pediatru – trebuie să urmărească, împreună cu familia copilului, dezvoltarea acestuia și să intervină la nevoie.

Prematurii sunt niște mici eroi, care, de când se nasc, trec prin multe și grele încercări, dar, ajutați de medici și de familie, pot învinge și pot recupera. Cel mai frumos moment, ca medic neonatolog, este să vezi un prematur care se întoarce, după un an sau doi, de mână cu mama sa, și îți mulțumește. Atunci știi că a meritat tot efortul.

Informații oferite de Dr. Cornelia Preda, medic primar Neonatologie, șefa Secției Neonatologie din Spitalul Clinic SANADOR

Acest material a fost creat la data de 16 noiembrie 2020.

SANADOR