Fibroza hepatică: cauze și tratament

Fibroza hepatică reprezintă acumularea în exces de țesut cicatricial (fibros), nefuncțional la nivelul ficatului, în cadrul unui proces patologic. Fibroza hepatică acompaniază orice afecțiune hepatică cronică caracterizată prin prezența unei agresiuni hepatobiliare sau a unei inflamații.

Cauzele majore de apariție a fibrozei hepatice includ: hepatitele cronice B și C, steatohepatitele alcoolice și non-alcoolice, hepatitele autoimune, afecțiunile autoimune ale epiteliului biliar (ciroză biliară primitive, colangită sclerozanta primitivă), afecțiunile metabolice și genetice, toxicitatea medicamentoasă, schistosomiaza și afecțiunile vasculare.

Progresia fibrozei necesită mai mulți ani de agresiune hepatică continuă. Astfel, în infecția cu virus hepatitis C, progresia fibrozei se corelează cu vârsta mai înaintată în momentul infecției, boli hepatice asociate (infecția virală B, consumul de alcool peste 50 g/zi), sexul masculin, obezitatea, infecția HIV, imunosupresia posttransplant hepatic și supraîncărcarea cu fier.

Pe măsura progresiei fibrozei hepatice, crește de aproximativ 3-8 ori conținutul de colagen și de compuși serologici, iar consecința finală o reprezintă perturbarea schimburilor metabolice dintre sânge și hepatocite. Indiferent de sediul leziunii, fibroza apare doar după agresiuni cronice, nu și acute. Fibroza lipsește la pacienții ce se recuperează din insuficientă hepatică fulminantă.

Cum se tratează fibroza hepatică ?

Evaluarea severității bolii hepatice, adică a gradului de fibroză hepatică, se poate realiza invaziv, prin biopsie hepatică, sau non-invaziv, prin utilizarea metodelor elastografice sau biomarkerilor.

Datorită limitelor de diagnostic și caracterului invaziv (disconfort, complicații), în momentul actual, utilitatea biopsiei hepatice este restrânsă la diagnosticul diferențial sau pentru evidențierea altor cauze de injurie hepatică (co-infecția VHB, sindrom metabolic, boală alcoolică hepatică, hepatită autoimună).

Metodele non-invazive pentru evaluarea fibrozei hepatice sunt din ce în ce mai frecvent utilizate în practică în ultimii 5-10 ani. Testele biologice, de la cele mai simple la cele mai complexe ( FibroActiTest sau Fibromax) au o acuratețe înaltă pentru identificarea pacienților cu fibroză avansată F3-F4 sau ciroză (F4 METAVIR).

Fibroscan - cea mai precisă investigație noninvazivă pentru evaluarea gradului de fibroză hepatică, este disponibil la SANADOR.

Elastografia tranzitorie (Fibroscan) este metoda cea mai larg utilizată și validată pentru evaluarea fibrozei hepatice. Fibroscan  cu elastografia tranzitorie ( Echosens, Paris, Franța) – este o metodă bazată pe utilizarea ultrasunetelor, care permite cuantificarea non-invazivă a fibrozei hepatice, valorile obținute la Fibroscan corelându-se cu scorul histologic METAVIR.

La Spitalul Clinic SANADOR utilizăm și tehnologia biomarkerilor indirecți FibroActiTest și Fibromax, care implică mai mulți parametri pe baza cărora se estimează indirect atât fibroza cât și activitatea inflamatorie, cu o acuratețe înaltă în identificarea pacienților cu fibroză avansată.

Elastografia tranzitorie este o tehnică imagistică specială disponibilă la Spitalul Clinic SANADOR, care permite cuantificarea steatozei prin parametrul de atenuare controlată ( CAP).  Combinația dintre elastografie și biomarkeri îmbunătățește acuratețea testelor non-invazive în situațiile neconcludente și limitează și mai mult utilitatea biopsiei hepatice.

Înlăturarea agentului etiologic reprezintă cel mai eficient mod de tratament al fibrozei hepatice. Se poate aplica cu rezultate foarte bune în boala Wilson, hemocromatoza, boală hepatică alcoolică, hepatită viralăa cronică B și C, hepatita autoimună, hepatita toxic-medicamentoasă, obstrucția biliară.

Tratamentele antivirale pentru hepatitele B și C au un efect antifibrozant semnificativ.

Dacă tratamentul este instituit precoce, fibroza se poate înlătura și se restabilește histologia normală a ficatului. De aceea, toți pacienții cu infecție cronică C, indiferent de gradul fibrozei sau nivelul viremiei, necesită terapie antivirală.

Suprimarea inflamației hepatice are un rol important în oprirea progresiei fibrozei, corticosteroizii au efect antiinflamator eficient în hepatitele autoimmune. Antioxidantele sunt indicate în fibroză indusă de alcool. Deși nu există o dietă consacrată, dieta mediteraneeană bogată în acizi grași mononesaturați (ulei de măsline, ulei de răpiță) sau polinesaturati din peste (omega3), fibre (fructe și vegetale), alimente neprocesate, este recomandată pentru prevenția apariției fibrozei hepatice.

Efortul fizic moderat susținut, cel puțin 30 min/zi, de 5 ori pe săptămână, duce deasemenea la prevenirea apariției fibrozei hepatice. Pentru reducerea fibrozei hepatice însă, este nevoie de activitate fizică mai intensă, cei care cresc nivelul de activitate cu peste 60 min pe săptămâna au avut o scădere semnificativă a transaminazelor și, implicit a fibrozei hepatice.

Informatiile au fost oferite de Dr. Gabriela Șmira, medic primar Gastroenterologie, Spitalul Clinic SANADOR. Ele au fost publicate in editia din mai 2020 a Click Sanatate.