Fibroza hepatica: ce este si cum se trateaza

Fibroza hepatica acompaniaza orice afectiune hepatica cronica caracterizata prin prezenta unei agresiuni hepatobiliare sau a unei inflamatii. Cauzele majore de aparitie a fibrozei hepatice includ: hepatitele cronice B si C, steatohepatitele alcoolice si non-alcoolice, hepatitele autoimune, afectiunile autoimune ale epiteliului biliar (ciroza biliara primitive, colangita sclerozanta primitiva), afectiunile metabolice si genetice, toxicitatea medicamentoasa, schistosomiaza si afectiunile vasculare.

Progresia fibrozei necesita mai multi ani de agresiune hepatica continua. Astfel, in infectia cu virus hepatitis C, progresia fibrozei se coreleaza cu varsta mai inaintata in momentul infectiei, boli hepatice asociate (infectia virala B, consumul de alcool peste 50 g/zi), sexul masculine, obezitatea, infectia HIV, imunosupresia posttransplant hepatic si supraincarcarea cu fier.

In infectia cu virusul hepatitic B, fibroza se coreleaza cu activitatea inflamatorie si tratamentul antiviral poate ameliora fibroza. In boala hepatica alcoolica, fibroza pericentrovenulara semnifica un risc de progresie catre ciroza hepatica.

Pe masura progresiei fibrozei hepatice creste de aproximativ 3-8 ori continutul de colagen si de compusi serologici, iar consecinta finala o reprezinta perturbarea schimburilor metabolice dintre sange si hepatocite. Indiferent de sediul leziunii, fibroza apare doar dupa agresiuni cronice, nu si acute. Fibroza lipseste la pacientii ce se recupereaza din insuficienta hepatica fulminanta.

Cum se trateaza fibroza hepatica ?

Evaluarea severitatii bolii hepatice, adica a gradului de fibroza hepatica, se poate realiza invaziv, prin biopsie hepatica, sau non-invaziv, prin utilizarea metodelor elastografice sau biomarkerilor. Datorita limitelor de diagnostic si caracterului invaziv (disconfort, complicatii), in momentul actual utilitatea biopsiei hepatice este restransa la diagnosticul diferential sau evidentierea altor cauze de injurie hepatica (co-infectia VHB, sindrom metabolic, boala alcoolica hepatica, hepatita autoimuna).

Metodele non-invazive pentru evaluarea fibrozei hepatice sunt din ce in ce mai frecvent utilizate in practica in ultimii 5-10 ani. Testele biologice, de la cele mai simple la cele mai complexe ( FibroActiTest sau Fibromax) au o acuratete inalta pentru identificarea pacientilor cu fibroza avansata F3-F4 sau ciroza (F4 METAVIR).

Elastografia tranzitorie (Fibroscan) este metoda cea mai larg utilizata si validata pentru evaluarea fibrozei hepatice. Combinatia dintre elastografie si biomarkeri imbunatateste acuratetea testelor non-invazive in situatiile neconcludente si limiteaza si mai mult utilitatea biopsiei hepatice.

Inlaturarea agentului etiologic reprezinta cel mai eficient mod de tratament al fibrozei hepatice. Se poate aplica cu rezultate foarte bune in boala Wilson, hemocromatoza, boala hepatica alcoolica, hepatita viraqla cronica B si C, hepatita autoimuna, hepatita toxic0medicamentoasa, obstructia biliara.

Tratamentele antivirale pentru hepatitele B si C au un efect antifibrozant semnificativ.

Daca tratamentul este instituit precoce, fibroza se poate inlatura si se restabileste histologia normala a ficatului. De aceea, toti pacientii cu infectie cronica C, indiferent de gradul fibrozei sau nivelul viremiei, necesita terapie antivirala.

Suprimarea inflamatiei hepatice are un rol important in oprirea progresiei fibrozei, corticosteroizii au efect antiinflamator eficient in hepatitele autoimmune. Antioxidantele sunt indicate in fibroza indusa de alcool. Desi nu exista o diate consacrata, dieta mediteraneeana bogata in acizi grasi mononesaturati (ulei de masline, ulei de rapita) sau polinesaturati din peste (omega3), fibre (fructe si vegetale), alimente neprocesate, este recomandata pentru preventia aparitie fibrozei hepatice.

Efortul fizic moderat sustinut, cel putin 30 min/zi, de 5 ori pe saptamana, duce, deasemenea , la prevenirea aparitie fibrozei hepatice. Pentru reducerea fibrozei hepatice insa, este nevoie de activitate fizica mai intensa, cei care cresc nivelul de activitate cu peste 60 min pe saptamana au avut o scadere semnificativa a transaminazelor si, implicit a fibrozei hepatice.

Informatiile au fost oferite de Dr. Gabriela Smira, medic primar Gastroenterologie, Spitalul Clinic Sanador. Ele au fost publicate in editia din mai 2020 a Click Sanatate.