Ce este alergia la polen?

Alergia la polen este o reacție anormală a organismului la polenul din aer (alergen). Sistemul imunitar al persoanelor alergice reacționează exagerat la anumite substanțe pe care le consideră periculoase (deși în mod normal ele sunt inofensive) și declanșează o serie de reacții, precum eliberarea de histamină, pentru a le distruge.

  • Suferi de alergie? Vino la SANADOR, ca să afli factorul alergen și să primești tratamentul potrivit!

Cauzele alergiei la polen

Polenul este o pulbere, de obicei galbenă, produsă de copaci, flori sau ierburi, care este transportat prin intermediul vântului sau insectelor către alte plante sau pe sol. Acest proces are loc în anumite perioade ale anului, fapt care explică apariția sezonieră a alergiei la polen.

Watch on YouTube

Granulele de polen intră în contact cu ochii sau pătrund în tractul respirator al persoanelor alergice și declanșează o reacție de hipersensibilitate de tip I. Aceasta duce la creșterea producției de anticorpi (mai ales imunoglobuline E) și la degranularea anumitor celule (mastocite și bazofile), cu eliberarea de substanțe inflamatorii, precum histamina, interleukinele și prostagalndinele.

În general, reacția la polen apare la câteva minute după expunerea la acest alergen, dar se poate declanșa și după câteva ore, și are o intensitate moderată.

Factorii de risc

Persoanele care au astm bronșic sau alergii alimentare (de exemplu, la ou, pește sau nuci), ori alergie la praf, păr de animale sau la alți factori exogeni, pot avea o sensibilitate mai crescută la polenul din aer. De asemenea, copiii sunt mai predispuși la dezvoltarea alergiei la arbori, din cauza sistemului imunitar în formare.

La toate acestea, se adaugă predispoziția genetică (de exemplu, rude de gradul I cu diferite alergii) și poluarea, alături de umiditate, care accentuează semnele și simptomele alergiilor respiratorii. Dacă există cazuri de alergie la polen în familie, este recomandat un consult de genetică medicală, pentru identificarea riscului și recomandarea unor teste specifice.

  • Semnele și simptomele alergiei la polen pot fi supărătoare. Nu amâna consultația la un medic alergolog! Programează-te!

Trebuie reținut faptul că vântul puternic și schimbările climatice pot duce la răspândirea polenului și la apariția plantelor în zone geografice neobișnuite.

Ce plante pot provoca alergii?

În general, alergia la iarbă se declanșează în anumite luni ale anului care au legătură cu perioadele de polenizare ale plantelor. Astfel, cele mai frecvente plante includ:

  • ambrozia, o buruiană care are perioada maximă de polenizare în lunile august-septembrie – declanșează alergia la ambrozie;
  • plopul (puful de plop – foarte alergizant și vizibil cu ușurință la finalul primăverii-începutul verii);
  • stejarii și mestecenii (alergia la mesteacăn apare din luna aprilie și persistă până în luna iunie);
  • gramineele, precum iarba câmpului, ovasciorul, pirul gros, secara, orzul sau ovăzul (din lunile martie până în septembrie).

Semnele și simptomele alergiei la polen

Rinita alergică (febra fânului sau rinoconjunctivita alergică) este cea mai frecventă manifestare a alergiei la arbori. Aceasta se caracterizează prin:

  • congestie nazală și rinoree (nas înfundat și secreții nazale albicioase);
  • strănuturi în salve;
  • mâncărime de nas și gât;
  • ochi roșii, însoțiți de lăcrimare excesivă și edem (umflare).

Alte boli care pot fi declanșate de polen includ urticariile sau eczemele (mai ales cele cronice), sinuzita și astmul bronșic. Cel din urmă se manifestă prin tuse, wheezing (respirație șuierătoare) și dispnee (senzație de sufocare).

În cazuri foarte rare, poate apărea anafilaxia, care este cea mai severă reacție alergică. Aceasta include edemul buzelor și al faringelui (gâtului), cu tensiune arterială scăzută și puls neregulat și poate fi fatală, reprezentând o urgență medicală.

Diagnosticarea alergiei la plante

Semnele și simptomele descrise anterior sunt supărătoare și ușor de recunoscut, motiv pentru care pacienții se prezintă adesea la medicul de familie sau la medicul alergolog, pentru diagnostic și tratament.

Există mai multe teste care permit identificarea factorului alergen.

Identificarea alergenului declanșator se realizează întotdeauna după ce episodul acut s-a remis și se poate face prin:

  • testare prick, care este cea mai utilă în alergiile la polen și include folosirea unor ace foarte fine, care permit introducerea subcutanată a unor cantități mici de substanțe, urmată de interpretarea pe loc a rezultatelor;
  • testare patch, care include aplicarea de plasturi cu diferite substanțe pe spatele pacientului și interpretarea reacției cutanate la 24, 48 și 72 de ore;
  • testul Allergy Explorer (ALEX®), care este o analiză de sânge ce măsoară anticorpii IgE circulanți îndreptați împotriva a peste 282 de alergeni.
  • La SANADOR, ai acces la consultație de alergologie asigurate de medici cu experiență și de teste specifice, pentru identificarea rapidă și precisă a alergenilor. Programează-te!

Opțiunile de tratament

Tratamentul simptomatic este prescris de medicul alergolog și poate include antihistaminice orale (pentru controlul mâncărimii), descongestionante nazale și corticosteroizi locali (sub formă de spray-uri intranazale sau picături pentru ochi).

În cazurile de astm bronșic, se prescriu bronhodilatatoare, medicamente antiinflamatoare și corticosteroizi inhalatori, iar în situațiile rare de anafilaxie se administrează adrenalină în urgență. Imunoterapia alergen specifică este un tratament de lungă durată, care schimbă evoluția alergiei, este efectuat doar de medicul alergolog și implică un efort susținut din partea pacientului.

Imunoterapia

Terapia de desensibilizare sau imunoterapia permite „acomodarea” organismului cu alergenul și constă în administrarea treptată a unor doze în creștere de medicamente (extracte care conțin alergeni).

Imunoterapia poate fi efectuată atât de adulți, cât și de copii și este eficientă în cazul alergiilor la polen (inclusiv în cazul rinitei alergice și astmului bronșic), la acarieni și la înțepături de insecte, dar nu s-a dovedit eficientă în cazul alergiilor alimentare. Scopul final al imunoterapiei este obținerea toleranței după întreruperea tratamentului.

Medicamentele de desensibilizare se pot administra injectabil (subcutanat), oral sau sublingual (picături sub limbă). Simptomele tind să se remită după 4-5 luni de la începerea terapiei, dar tratamentul durează între 2 și 4 ani, timp în care pacientul trebuie să urmeze instrucțiunile primite și să se prezinte regulat la controale medicale.  

Măsurile de prevenire a episoadelor acute

Măsurile generale de prevenție pot fi de ajutor celor care se știu cu alergie la buruieni și includ:

  • evitarea plimbărilor în aer liber (mai ales în parcuri) în perioadele de polenizare și în special în zilele cu vânt puternic sau umiditate crescută;
  • purtarea de ochelari de soare (pentru a proteja ochii) și spălarea abundentă cu apă a ochilor și a feței după revenirea acasă;
  • purtarea măștii de protecție în aer liber;
  • evitarea tunderii gazonului sau a grădinăritului în perioada maximă de polenizare;
  • închiderea geamurilor din casă și din mașină în timpul zilei și folosirea aerului condiționat pe parcursul verii;
  • folosirea purificatoarelor de aer în locuințe (de preferat, cele care conțin filtre HEPA).

Deoarece alergiile la plante sunt foarte frecvente, ele pot reprezenta o problemă de sănătate publică, iar implicarea autorităților locale este esențială (de exemplu, prin tunderea ambroziei de lângă drumuri sau de pe terenurile virane).

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR