Diagnostic
Diagnosticul se stabilește în urma discuției cu medicul specialist, a efectuării examenului clinic și a efectuării testelor de laborator, precum și a investigațiilor imagistice, atunci când este cazul.
Consultația urologică cuprinde:
1. Discuția medic – pacient.
Prin aceasta discuție se pun în evidență modificări ale micțiunii uneori considerate nesemnificative sau normale de către pacient, răsunetul lor asupra somnului, activității pacientului. Pacientul poate completa un chestionar care permite cuantificarea acuzelor sale și obținerea unui scor de gravitate al bolii – scorul Boyarsky, scorul AUA, scorul IPSS și QoL.
2. Examenul clinic
Consultul propriu-zis poate evidenția o vezică urinară destinsă în diferite grade – până la globul vezical (vezică urinară plină ca urmare a dificultății extreme de a urina), modificări la nivelul penisului – fimoza cicatriceală care poate determina tulburări micționale similare. Elementul principal al consultului este tușeul rectal care permite evaluarea palpatorie digitală directă a prostatei – importante fiind, în afară de dimensiune, consistență, delimitarea, sensibilitatea.
Examenele de laborator și imagistice
1. Sumarul de urină și urocultura;
2. Antigenul specific prostatic (PSA), free PSA;
3. Ureea și creatinina;
4. Ecografia reno-vezico-prostatică, determinarea reziduului;
5. Calendarul micțional - atitudinea terapeutică nu este condiționată de prezența bolii. Ea este determinată de prezența sau absența acuzelor, severitatea lor, de modificări evidențiate de examenele de laborator și imagistice, prezența complicațiilor și gravitatea lor, mergând de la supravegherea activă, la tratamentul medicamentos, până la intervenția chirurgicală.