Steatohepatita
Dacă, însă, steatoza hepatica se însoțește și de alterarea probelor hepatice (citoliză sau/și colestază hepatică), vorbim despre steatohepatită, care definește, pe lângă încărcarea cu grăsime, și o inflamație acută a țesutului hepatic. Aceasta apare frecvent în urma consumului excesiv de alcool, dar și independent de acesta, în principal în situații precum: sindromul ovarelor polichistice, pierderea rapidă în greutate (inclusiv după chirurgia bariatrică, posibil prin eliberarea rapidă în circulație a unei mari cantități de acizi grași liberi), în hepatitele virale B și C, după administrarea unor medicamente (amiodaronă, tamoxifen, glucocorticoizi, tetraciclină, estrogeni, metotrexat) sau în unele boli metabolice (boala Wilson, tulburări de depozitare a glicogenului, abetalipoproteinemia și hipobetalipoproteinemia, galactozemia, homocisteinuria etc.).
Diagnosticul de steatohepatită se stabilește doar de către medicul specialist, în urma unei anamneze corecte și a unor analize și investigații complete. Acestea cuprind, pe lângă probele hepatice uzuale, și altele mai puțin cunoscute, precum testul FibroMax sau efectuarea unei elastografii hepatice.
După stabilirea diagnosticului de steatohepatită și a etiologiei acesteia (frecvent legată de abuzul de alcool), pacientul trebuie urmărit periodic și dispensarizat activ, afecțiunea având potențial evolutiv către ciroză hepatică sau chiar hepatocarcinom (cancer hepatic).