Sindromul de hipermobilitate articulară

Ce este sindromul de hipermobilitate articulară

Sindromul de hipermobilitate articulară, numit și hiperlaxitate ligamentară, este o afecțiune a țesutului conjunctiv caracterizată prin mobilitatea excesivă a articulațiilor, care depășește limitele normale de mișcare. La SANADOR, pacienții au acces la consultații de reumatologie, urmate de analizele și investigațiile recomandate de medic, pentru stabilirea diagnosticului și a unui plan de tratament adaptat nevoilor fiecărui pacient în parte.

În mod obișnuit, ligamentele stabilizează articulațiile și limitează amplitudinea mișcărilor, dar în sindrom de hipermobilitate articulară acestea sunt mai laxe sau mai slabe, permițând articulațiilor să se miște exagerat.

La Spitalul Clinic SANADOR, pacienții diagnosticați cu sindrom de hipermobilitate articulară au acces la proceduri de recuperare medicală pentru întărire musculară și stabilizare articulară.

Deși este considerată o afecțiune benignă, hipermobilitatea articulațiilor poate deveni problematică atunci când este asociată cu durere articulară sau disconfort. Afecțiunea este relativ frecventă, fiind estimat că aproximativ 10–15% dintre copiii sănătoși prezintă articulații hipermobile.

  • La SANADOR beneficiezi de analize și investigații necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te

Cauze și factori de risc pentru sindrom de hipermobilitate articulară

Cauzele sindromului de hipermobilitate articulară nu sunt pe deplin cunoscute, însă există dovezi clare privind o componentă genetică importantă. Hiperlaxitatea ligamentelor apare frecvent în cadrul aceleiași familii, fiind transmisă prin gene moștenite de la părinți.

Specialiștii consideră că sunt implicate genele responsabile de producerea colagenului, o proteină esențială care conferă rezistență și flexibilitate articulațiilor, ligamentelor și tendoanelor.

Atunci când structura sau calitatea colagenului este modificată, ligamentele devin mai slabe și mai laxe, ceea ce determină hiperlaxitate articulară. Principalii factori de risc sunt legați de această predispoziție genetică, sindromul neputând fi prevenit.

Hipermobilitatea articulară poate apărea și ca parte a unor afecțiuni genetice mai complexe, precum sindromul Ehlers-Danlos, considerat de majoritatea specialiștilor parte a aceluiași spectru de tulburări de hipermobilitate.

De asemenea, hipermobilitatea articulațiilor este frecvent observată la persoanele cu sindrom Down sau cu sindrom Marfan, afecțiuni caracterizate prin slăbiciunea țesutului conjunctiv.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Cum se manifestă hipermobilitatea articulațiilor

Semnele și simptomele unui sindrom de hipermobilitate articulară sunt variabile, iar unele persoane pot fi asimptomatice.

Manifestarea cea mai frecventă este durerea, durerea articulară și durerea musculară, care apare ca urmare a unor articulații excesiv de flexibile și a suprasolicitării structurilor de susținere.

Articulațiile cel mai des afectate includ genunchii, degetele, șoldurile și coatele. Din cauza amplitudinii crescute de mișcare, există o predispoziție crescută la entorse, luxații și alte leziuni ale ligamentelor, precum și la rigiditate articulară și musculară.

Pe lângă durere, pot apărea oboseală persistentă, tulburări de echilibru și coordonare, amețeli sau episoade de leșin.

Scolioza este mai frecvent întâlnită la persoanele cu articulații excesiv de flexibile și poate contribui la apariția durerilor de spate.

Intensitatea simptomelor de hiperlaxitate ligamentară poate varia în timp, iar mobilitatea articulară tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă.

  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Complicații provocate de hiperlaxitate articulară

Complicațiile unui sindrom de hipermobilitate articulară derivă în principal din slăbiciunea ligamentelor. Persoanele afectate sunt predispuse la entorse frecvente, luxații și alte leziuni articulare, care pot duce la instabilitate cronică și dureri recurente.

În timp, repetarea traumelor și suprasolicitarea articulațiilor poate provoca inflamații, uzura precoce a cartilajului și dezvoltarea artrozei.

Tulburările de postură și curburile anormale ale coloanei, precum scolioza, pot genera dureri de spate persistente și pot afecta funcționalitatea generală. Hipermobilitatea articulațiilor poate influența echilibrul și coordonarea, crescând riscul de căderi și accidente.

În unele cazuri, complicațiile se extind dincolo de sistemul musculoscheletal, incluzând probleme ale pielii, cum ar fi fragilitatea și elasticitatea excesivă, precum și tulburări ale funcției vezicii urinare sau intestinale.

Diagnosticul sindromului de hipermobilitate articulară

Diagnosticul de hipermobilitate articulară este stabilit, în principal, pe baza evaluării clinice și a istoricului medical. Medicul examinează articulațiile pentru a determina amplitudinea mișcărilor și prezența hiperextensiei, observând dacă acestea depășesc limita normală a articulațiilor, cum ar fi degetele care se pot îndoi înapoi peste nivelul obișnuit.

Un instrument frecvent utilizat este scorul Beighton, care evaluează flexibilitatea pe o scară de nouă puncte, acordând câte un punct pentru fiecare dintre următoarele abilități:

  • atingerea podelei cu palmele fără a îndoi genunchii
  • hiperextensia cotului sau genunchilor
  • atingerea antebrațului cu degetul mare
  • îndoirea degetelor mici peste 90 de grade

Un scor de 4 sau mai mult, asociat cu durere în patru sau mai multe articulații timp de cel puțin trei luni, sugerează prezența de hiperlaxitate articulară.

De asemenea, medicul poate folosi chestionarul de hipermobilitate în cinci puncte, care investighează istoricul copilăriei și experiențele de dislocare articulară, precum și percepția pacientului asupra propriilor articulații excesiv de flexibile.

În completarea evaluării clinice, pot fi efectuate teste imagistice sau analize de sânge pentru a exclude alte afecțiuni, precum artrita sau tulburări genetice, dar nu există un test de sânge specific pentru sindromul de hipermobilitate articulară.

Tratamentul pentru sindrom de hipermobilitate articulară

Tratamentul pentru hipermobilitate articulară este simptomatic și concentrat pe protejarea articulațiilor și gestionarea durerii, deoarece nu există un tratament curativ.

Strategia principală implică întărirea musculaturii prin exerciții fizice adaptate, care sprijină articulațiile și reduc riscul de luxații sau entorse. Menținerea unei posturi corecte, evitarea mișcărilor extreme și purtarea încălțămintei cu suport adecvat sunt măsuri care contribuie la protecția articulațiilor.

Terapia fizică este esențială, având rol în reducerea durerii, îmbunătățirea forței musculare, a echilibrului și a posturii. În cazurile de durere ușoară, sunt recomandate analgezicele uzuale sau antiinflamatoarele nesteroidiene, iar pentru dureri mai severe medicul poate prescrie medicamente mai.

Pe lângă tratamentul medicamentos, măsuri simple luate acasă, precum băile calde, aplicarea de comprese calde sau creme încălzitoare, pot ameliora durerea și rigiditatea articulară care apar într-un sindrom de hipermobilitate articulară.

  • Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate. Programează-te la o consultație! 

Monitorizarea persoanelor cu hipermobilitate articulară

Monitorizarea hipermobilității articulare se axează pe urmărirea simptomelor, prevenirea complicațiilor și evaluarea eficienței intervențiilor terapeutice.

Este important ca medicul să evalueze periodic durerea articulară, frecvența entorselor și luxațiilor, precum și eventualele modificări ale posturii sau apariția scoliozei.

De asemenea, se monitorizează forța musculară, echilibrul și coordonarea, aspecte esențiale pentru protejarea articulațiilor și prevenirea traumatismelor articulare.

Pacienții pot fi sfătuiți să păstreze un jurnal al simptomelor și al activităților fizice pentru a identifica factorii care agravează durerea sau riscul de leziuni.

În cazul apariției complicațiilor, cum ar fi inflamațiile recurente sau instabilitatea cronică, pot fi ajustate programele de fizioterapie sau regimul de exerciții și pot fi recomandate măsuri suplimentare de protecție a articulațiilor.

Monitorizarea continuă permite adaptarea tratamentului la nevoile individuale, asigurând menținerea funcționalității, reducerea durerii și prevenirea deteriorării pe termen lung a articulațiilor.

  • Pentru evaluare completă și tratamente moderne, alege SANADOR!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații de reumatologie și de investigațiile imagistice și de laborator indicate de medic, pentru a stabili un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat.

Pentru cazurile complexe, medicul reumatolog poate colabora cu medici din alte specialități medicale precum genetică medicală, medicină fizică și de reabilitare, și ortopedie și traumatologie, pentru o abordare multidisciplinară a tratamentului.

Unele afecțiuni pot avea o bază genetică, precum sindromul Ehlers-Danlos sau sindromul de hipermobilitate articulară, astfel încât testarea genetică și un sfat genetic pot orienta tratamentul.

În funcție de indicația stabilită pentru fiecare în parte, la Spitalul Clinic SANADOR pacienții au acces la proceduri de recuperare medicală, prin fizioterapie și kinetoterapie, pentru întărire musculară și stabilizare articulară.

De asemenea, pacienții pot apela la medicul ortoped pentru diverse dispozitive de susținere a articulațiilor hipermobile, dacă sunt necesare, precum orteze sau bandaje speciale.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR