Scleroza multiplă

Suferi constant de oboseală și te confrunți cu senzație de amorțeală sau furnicături în membre? Aceste simptome pot fi provocate de scleroza multiplă. Programează o consultație de neurologie la SANADOR, pentru un diagnostic de certitudine!

Scleroza multiplă, numită și scleroză în plăci, este o boală potențial invalidantă a sistemului nervos central, în care sistemul imunitar atacă învelișul protector al fibrelor nervoase (mielina) și afectează comunicarea între creier și restul corpului. Boala este diagnosticată mai des la persoanele cu vârste între 20-40 de ani, este de 2-3 ori mai frecventă la femei decât la bărbați și este considerată una dintre cele mai întâlnite cauze de dizabilități la adulții tineri.

Ca să afli mai multe informații despre scleroza multiplă, programează o consultație la un medic neurolog!

Semnele și simptomele sclerozei multiple variază de la un pacient la altul și depind de localizarea și de severitatea leziunilor. Unele persoane pot avea probleme în mișcarea brațelor sau picioarelor, își pot pierde echilibrul, pot avea tulburări de vedere sau, în formele severe, chiar își pot pierde capacitatea de a se deplasa independent. În schimb, alte persoane pot experimenta perioade lungi de remisie, fără simptome noi.

Afecțiunea este incurabilă, dar există tratamente care ajută la recuperarea după atacuri, la încetinirea evoluției bolii și la gestionarea simptomelor. De aceea, întrucât aceasta este o boală care va însoți pacientul pe tot parcursul vieții, generând des probleme majore, prezentarea din timp la un consult de neurologie este foarte importantă.

Scleroza multiplă scade calitatea transmiterii semnalului nervos prin afectarea tecii de mielină și expunerea fibrei nervoase.

Semne și simptome de scleroză multiplă

Simptomatologia poate varia mult de la o persoană la alta, dar și pe parcursul bolii, în funcție de localizarea fibrelor nervoase afectate. Principalele simptome includ:

Senzația de amorțeală sau de slăbiciune la unul sau la mai multe membre, care apare de obicei pe o parte a corpului;
Furnicăturile;
Senzația de șoc electric, care poate să își facă simțită prezența la anumite mișcări ale gâtului, în special la îndoirea acestuia înainte (semnul Lhermitte);
Lipsa de coordonare (mers instabil sau incapacitatea de a merge);
Problemele de vedere (pierderea parțială sau totală a vederii la un ochi, adesea cu durere la mișcările oculare, vedere dublă sau încețoșată);
Vertijul;
Afectarea funcției sexuale;
Tulburările de tranzit intestinal;
Problemele urinare;
Oboseala;
Vorbirea incoerentă, tulburările de limbaj (disartria);
Problemele cognitive;
Schimbările de dispoziție.

Medicul specialist va recomanda un tratament personalizat, în funcție de severitatea simptomelor.

Tipuri de scleroză multiplă

Scleroza multiplă poate să debuteze prin atacuri sau exacerbări ale simptomelor sau poate presupune o progresie graduală. Astfel, se disting mai multe tipuri ale acestei afecțiuni:

Sindrom izolat clinic - prezent când cineva are un prim episod de simptome de scleroză multiplă, dar medicii îl clasifică drept „izolat”, întrucât nu toți cei care au un astfel de episod dezvoltă scleroză multiplă;
Scleroză multiplă recidivant-remisivă - este și cea mai frecventă formă a acestei afecțiuni. În astfel de cazuri, pacienții au episoade de simptome noi care se agravează, cunoscute sub numele de recidive. Acestea se înrăutățesc de regulă în câteva zile, pot să dureze mai multe săptămâni săptămâni sau luni, apoi se ameliorează, încet, într-o perioadă similară de timp. Recidivele apar adesea fără avertisment și uneori pot dispărea cu totul. Perioadele dintre atacuri, cunoscute drept remisii, pot dura ani la rând.
Scleroză multiplă primar progresivă - simptomele se agravează treptat, de-a lungul mai multor ani, fără perioade de remisie, deși unele persoane au adesea perioade în care afecțiunea pare să se stabilizeze.
Scleroză multiplă secundar progresivă - persoanele diagnosticate inițial cu forma primară a bolii evoluează în cele din urmă spre cea secundară, în care pacientul continuă să acumuleze leziuni noi ale nervilor și simptomatologia se agravează progresiv.
Scleroza multiplă progresiv-recidivantă, care evoluează foarte rapid, cu crize agresive, fiind cea mai gravă formă a bolii.

Cauze și factori de risc

Cauzele care duc la apariția acestei afecțiuni sunt încă necunoscute, dar scleroza multiplă este considerată o boală autoimună, în care sistemul imunitar își atacă propriile țesuturi. Această perturbare distruge substanța grasă care acoperă și protejează terminațiile nervoase din creier și măduva spinării – mielina – care poate fi comparată cu stratul de izolație al firelor electrice. Când aceasta este deteriorată și nervul este expus, impulsurile nervoase care circulă de-a lungul său pot fi încetinite sau blocate. Nu este clar din ce cauză se dezvoltă o astfel de boală la unele persoane, însă este posibil să fie o combinație de factori genetici și de mediu.

Printre cei mai importanți factori de risc se numără:

Vârsta – boala poate să apară la orice vârstă, însă debutează mai frecvent între 20-40 de ani;
Sexul – femeile sunt de 2-3 ori mai predispuse la această afecțiune decât bărbații;
Istoricul familial – dacă unul dintre părinți a avut boala, riscul ca aceasta să se transmită la generațiile următoare este foarte mai mare și este indicat un sfat genetic;
Anumite infecții – cum ar fi, de pildă, infecția cu virusul Ebstein-Barr;
Rasa – oamenii de rasă caucaziană, în special cei din nordul Europei;
Nivelurile scăzute de vitamina D și expunerea scăzută la soare;
Factori genetici – o genă de pe cromozomul 6p21 este asociată cu această boală;
Obezitatea – o asociere între scleroza multiplă și obezitate a fost descoperită mai ales la femei;
Anumite boli autoimune – tiroidita autoimună, anemia pernicioasă, psoriazis, diabetul zaharat de tip 1 sau bolile inflamatorii intestinale;
Fumatul.

Pentru a obține un diagnostic corect, este necesar un consult încă de la primele simptome. Programează o consultație la SANADOR!

Diagnosticul în scleroza multiplă

Pentru a obține un diagnostic corect, este necesar un consult la medicul de familie încă de la primele simptome. Dacă acesta suspectează prezența sclerozei multiple, pacientul va fi îndrumat către un medic neurolog, pentru consultație și investigații suplimentare, cum este, spre exemplu, un examen RMN. De asemenea, pot fi recomandate și teste vestibulare.

Specialistul va începe cu un consult neurologic riguros și cu o anamneză amănunțită, în plus, deși nu există teste specifice, medicul poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare. Printre acestea se numără: o puncție lombară (spinală), un examen RMN sau anumite analize de sânge, cum sunt biomarkerii, pentru excluderea unor afecțiuni care dau un tablou clinic asemănător sclerozei multiple.

Prin puncția lombară, numită și rahidiană, se va recolta o mică probă de lichid cefalorahidian, care va fi trimis la analiză în laborator, pentru a confirma sau infirma prezența anticorpilor asociați cu scleroză multiplă, ceea ce poate și exclude multe dintre bolile care mimează scleroza multiplă.

De asemenea, un examen RMN poate identifica așa-numitele zone de scleroză multiplă, adică leziuni cerebrale sau pe măduva spinării, iar atunci când examinarea se face cu substanță de contrast se poate afla dacă boala se află sau nu într-o fază activă.

Afecțiuni care imită scleroza multiplă

Diagnosticul de scleroză multiplă poate fi mai dificil de pus atunci când persoana aflată în suferință prezintă simptome atipice, neobișnuite sau când boala este progresivă. În plus, dificultatea stabilirii unui diagnostic de certitudine constă și în faptul că acesta se bazează deseori pe diagnosticul diferențial, adică pe excluderea altor afecțiuni care produc semne și simptome similare sclerozei multiple, cunoscute sub numele de boli „MS-like”.

În această categorie intră anumite afecțiuni neurologice autoimune (encefalomielita acută diseminată, poliradiculoneuropatia inflamatorie cronică demielinizantă, neuromielita optică, sindromul de encefalopatie posterioară reversibilă, Sindromul Susac), precum și unele boli infecțioase (Boala Lyme sau infecția cu virusul varicelo-zosterian, care dă și una dintre bolile contagioase ale copilăriei - varicela, și zona zoster) ori boli genetice (Boala lui Alexandru, adenoleucodistrofia, leucoencefalopatia cerebral autozomal dominantă idiopatică).

Tratamentul sclerozei multiple

În prezent, nu există un tratament care poate să vindece scleroza multiplă, însă soluțiile terapeutice se concentrează, de obicei, pe accelerarea recuperării după atacuri, pe reducerea noilor recidive, încetinirea progresiei bolii și gestionarea simptomelor. Unii bolnavi prezintă simptome foarte ușoare și nu au nevoie de tratament.

La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru diagnosticul de certitudine al sclerozei multiple.

Managementul atacurilor de scleroză multiplă

În tratamentul atacurilor de scleroză multiplă se folosesc corticosteroizii administrați intravenos, care sunt prescriși pentru reducerea inflamației nervilor. De asemenea, tot pentru atacuri se mai poate folosi și schimbul de plasmă, dacă simptomele pacientului sunt apărute recent, sunt foarte severe și nu au răspuns la corticosteroizi.

Tratamente care pot încetini evoluția bolii

Administrarea din timp a unor medicamente poate scădea rata de recidivă a sclerozei multiple, poate încetini apariția de leziuni noi și poate reduce riscul de atrofie a creierului și acumularea de dizabilități. În funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, medicul poate recomanda medicație imunomodulatoare, anticorpi monoclonali sau antihistaminice.

Soluții pentru ameliorarea simptomelor

Kinetoterapia, prin exerciții speciale, concepute personalizat, sub îndrumarea unui specialist, poate crește forța musculară și poate ușura unele simptome ale bolii. De asemenea, relaxantele musculare pot ajuta mult, întrucât pacientul poate avea rigiditate musculară dureroasă sau incontrolabilă ori spasme, în special la nivelul picioarelor. Pot fi recomandate și medicamente pentru tratarea depresiei, pentru durere, disfuncție sexuală, insomnie, incontinență urinară sau a intestinului. Consilierea psihologică este o parte foarte importantă în gestionarea acestei afecțiuni severe, care poate să afecteze considerabil calitatea vieții pacientului.