Rezistența la antibiotice

Ce este rezistența la antibiotice

Rezistența la antibiotice este fenomenul prin care bacteriile își dezvoltă mecanisme de apărare împotriva acțiunii antibioticelor, reducând sau eliminând eficacitatea acestora. SANADOR asigură o abordare medicală integrată, prin consultații de specialitate și teste efectuate cu aparatură performantă în Laboratoarele SANADOR, astfel încât infecțiile bacteriene sunt identificate cu precizie, iar antibiogramele ghidează alegerea tratamentului eficient și țintit.

Tratamentul cu antibiotice trebuie să fie recomandat pe baza antibiogramei, o analiză de laborator care oferă informații cu privire la rezistenta unei bacterii la anumite antibiotice.

Antibioticele joacă un rol esențial în combaterea infecțiilor bacteriene, fie prin distrugerea directă a microorganismelor, fie prin inhibarea creșterii și multiplicării lor. Totuși, utilizarea excesivă și necontrolată a tratamentului cu antibiotice a dus la apariția unui număr tot mai mare de bacterii rezistente la antibiotice, complicând tratamentele și crescând riscul de complicații severe ale infecțiilor bacteriene.

În prezent, rezistența la antibiotice este una dintre cele mai mari amenințări pentru sănătate la nivel mondial, afectând inclusiv proceduri medicale uzuale, precum intervențiile chirurgicale, chimioterapia și transplanturile de organe.

La SANADOR beneficiezi de analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Când și de ce apare rezistența la antibiotice

Rezistența la antibiotice este un proces natural, însă ritmul său a fost puternic accelerat de utilizarea incorectă și excesivă a antibioticelor.

Expunerea frecventă la tratamente ineficiente creează presiune selectivă, favorizând supraviețuirea și multiplicarea acelor tulpini bacteriene capabile să dezvolte rezistență.

Printre cele mai frecvente cauze care duc la dezvoltarea rezistenței dobândite la antibiotice se numără:

Administrarea antibioticelor pentru infecții de etiologie virală certă sau probabilă, în absența demonstrării unei suprainfecții bacteriene - de exemplu în gripă, infecția cu virusul sincițial respirator, Covid-19, enterovirozele, faringitele virale sau „roșul în gât”, mononucleoza infecțioasă. În cazul virozelor izolate, administrarea antibioticelor este ineficientă și inutilă, uneori putând fi chiar dăunătoare.
Întreruperea prematură a tratamentului antibiotic - permite bacteriilor mai rezistente să supraviețuiască și să se înmulțească. De obicei, pacienții tind să procedeze astfel atunci când dispar simptomele care i-au determinat să se adreseze medicului, considerând în mod eronat că dispariția simptomelor semnifică totodată eliminarea completă a infecției din organism, lucru neadevărat în majoritatea cazurilor. Întreruperea antibioterapiei în acest punct prezintă cel mai mare risc atât pentru dezvoltarea rezistenței la antibiotice, cât și pentru recidiva bolii.
Utilizarea antibioticelor fără prescripție medicală sau administrarea acestora în mod inadecvat, precum și utilizarea lor la scară largă în medicina veterinară și agricultură, contribuie semnificativ la creșterea rezistenței bacteriene.

Diagnosticul infecțiilor bacteriene este, în anumite cazuri, unul clinic, însă, în ultimul secol, acesta se bazează tot mai mult pe investigațiile de laborator, atât pentru confirmarea infecției, cât și pentru identificarea agentului etiologic și selectarea antibioticelor adecvate.

Din acest motiv, este esențială o înțelegere mai profundă, la nivelul populației generale, cu privire la importanța utilizării judicioase a antibioticelor. De asemenea, medicii de familie și medicii specialiști clinicieni, care au contact direct și frecvent cu pacienții, nu trebuie să cedeze presiunilor de a introduce un antibiotic în orice schemă terapeutică, doar pentru a crește probabilitatea succesului tratamentului, fără o justificare clară.

Mai mult, în situațiile în care există incertitudini privind raportul risc-beneficiu al administrării unui antibiotic în cazul infecțiilor cu etiologie incertă, Organizația Mondială a Sănătății recomandă utilizarea antibioticelor în mod țintit, alegând cel mai îngust spectru eficient posibil pentru infecția suspectată, rezervând antibioticele cu spectru larg pentru cazurile dovedite a fi severe.

Un alt aspect îngrijorător este capacitatea bacteriilor de a transmite genele de rezistență altor microorganisme, prin mecanisme genetice precum conjugarea, transformarea și transducția. Astfel, chiar și acele bacterii care nu au fost expuse direct la un antibiotic pot deveni rezistente prin transferul genelor specifice.

Anumite tipuri de bacterii oportuniste, cum ar fi Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa și Acinetobacter baumannii, au dezvoltat rezistență intrinsecă la antibiotice, ceea ce le permite să supraviețuiască și să prolifereze chiar și în prezența tratamentelor. Acești germeni sunt frecvent implicați în infecțiile nosocomiale și necesită terapii complexe pentru a fi eradicate.

Vino la SANADOR! Sună la 021.9699!

Mecanismele prin care apare rezistența la antibiotice

Bacteriile pot dezvolta mai multe tipuri de mecanisme de rezistență, fie prin adaptări genetice proprii (rezistență intrinsecă la antibiotice), fie prin rezistență dobândită la antibiotice în urma expunerii la tratamente.

Mecanismele care contribuie la apariția rezistenței la antibiotice includ:

Restricționarea accesului antibioticului – modificări ale membranei bacteriene împiedică pătrunderea intracelulară a medicamentului (ex: la bacteriile Gram-negative).
Expulzarea activă a antibioticului – prin utilizarea pompelor de eflux pentru eliminarea sa rapidă (mecanism observat frecvent la Pseudomonas aeruginosa).
Inactivarea antibioticului – producerea unor enzime care distrug antibioticul înainte ca acesta să își exercite efectul (ex: speciile de Klebsiella pneumoniae care secretă carbapenemaze – KPC)
Modificarea țintei antibioticului – alterarea structurii asupra căreia acționează antibioticul, așa cum face Escherichia coli prin gena mcr-1, care o face rezistentă la colistin.
Dezvoltarea unor căi metabolice alternative – bacteriile își reorganizează procesele metabolice pentru a evita efectul antibioticelor, mecanism observat la Staphylococcus aureus rezistent la trimetoprim.

Din cauza acestor adaptări, anumite bacterii devin bacterii multirezistente, necesitând tratamente complexe și asociații de antibiotice din ce în ce mai potente și costisitoare, crescând astfel și riscurile de complicații asociate acestor tratamente.

Programează-te la SANADOR și ai grijă de sănătatea ta!

Bacterii care dezvoltă rezistență la antibiotice

Anumite specii bacteriene sunt mai predispuse la dezvoltarea rezistenței dobândite la antibiotice, transformând tratamentele obișnuite în provocări terapeutice majore:

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) – cauză frecventă de infecții cutanate, pulmonare și septicemie,
Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae – implicate în infecții urinare și septicemii, care au devenit in ultima decadă tot mai rezistente la cefalosporine și carbapeneme,
Pseudomonas aeruginosa și Acinetobacter baumannii – bacterii cu rezistență intrinsecă la antibiotice, extrem de periculoase în contextul infecțiilor nosocomiale (cu precădere pe secțiile de terapie intensivă și terapie acută),
Enterococcus faecium rezistent la vancomicină (VRE) – patogen implicat în infecții invazive, dificil de tratat,
Tulpinile ESBL-pozitive (Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae) – produc enzime capabile să inactiveze antibiotice beta-lactamice, inclusiv cefalosporine de generația a treia, reducând semnificativ eficacitatea tratamentelor standard. Aceste infecții sunt asociate cu spitalizări prelungite și un risc crescut de complicații severe, motiv pentru care prevenirea infecțiilor nosocomiale, supravegherea epidemiologică și utilizarea prudentă a antibioticelor sunt esențiale în controlul acestora.

Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Complicațiile provocate de rezistența la antibiotice

Infecțiile cauzate de bacterii rezistente la antibiotice sunt asociate cu un risc crescut de complicații severe. Pacienții afectați necesită adesea spitalizări prelungite, ceea ce nu doar că întârzie recuperarea, dar și crește probabilitatea de a dezvolta infecții nosocomiale.

În multe cazuri, tratamentul devine mult mai dificil, impunând utilizarea antibioticelor de ultimă linie, care sunt mai toxice, mai puțin eficiente și semnificativ mai costisitoare.

Aceste infecții sunt, de asemenea, responsabile de o mortalitate crescută, în special în situațiile în care sunt implicate infecții invazive, precum septicemia sau pneumonia nosocomială.

Pe lângă impactul clinic major, rezistența la antibiotice generează și o povară economică semnificativă asupra sistemelor de sănătate, din cauza costurilor ridicate necesare pentru tratamente, spitalizări și îngrijirea pacienților cu infecții greu de tratat.

Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Tratamentul unei infecții rezistente la antibiotic

Tratamentul unei infecții rezistente la antibiotice este complex și necesită o abordare individualizată.

Specialiștii utilizează antibiotice de linia a doua sau a treia, cum ar fi carbapenemele și colistinul, care au mai multe reacții adverse și sunt mai dificil de administrat.

Alegerea tratamentului se face pe baza de antibiogramă, pentru a determina sensibilitatea exactă a bacteriei la diverse antibiotice. Varianta recomandată este ca medicii să opteze întotdeauna pentru antibioticul cu cel mai îngust spectru ce are potențialul cel mai mare de a eradica infecția.

Sănătatea ta, prioritatea noastră! Programează-te acum la SANADOR!

Cum poate fi prevenită rezistența la antibiotice

OMS și CDC recomandă măsuri-cheie pentru reducerea răspândirii bacteriilor rezistente la antibiotice, inclusiv:

Utilizarea antibioticelor doar atunci când sunt necesare,
Respectarea duratei complete a tratamentului prescris,
Igiena riguroasă în spitale pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale,
Reducerea utilizării antibioticelor în agricultură și medicina veterinară.

Fără măsuri adecvate, rezistența la antibiotice va continua să se extindă, reducând progresiv eficacitatea tratamentelor antimicrobiene și complicând gestionarea infecțiilor. Întreruperea prematură a antibioterapiei, administrarea acesteia fără indicație clară sau utilizarea excesivă în agricultură și medicina veterinară, accelerează selecția și răspândirea tulpinilor rezistente.

În absența unor strategii eficiente de control, infecțiile care în prezent beneficiază de tratamente standard vor deveni din ce în ce mai dificil de eradicat, necesitând terapii agresive, cu efecte secundare semnificative și costuri din ce în ce mai ridicate.

Rezistența bacteriană nu este un fenomen izolat, ci o problemă majoră de sănătate publică, cu implicații asupra întregului sistem medical. Creșterea incidenței infecțiilor rezistente la antibiotice duce la prelungirea duratei spitalizărilor, la o povară economică semnificativă și la creșterea mortalității asociate infecțiilor invazive. Evoluția necontrolată a acestui fenomen poate limita opțiunile terapeutice disponibile, punând în dificultate tratamentul infecțiilor comune și favorizând apariția unor focare epidemice greu de gestionat.

Prevenirea acestui scenariu necesită o abordare responsabilă și coordonată, bazată pe utilizarea judicioasă a antibioticelor, întărirea măsurilor de prevenție a infecțiilor și supravegherea atentă a modului în care sunt folosite antibioticele.

Utilizarea prudentă a antibioticelor nu este doar o recomandare medicală, ci o necesitate stringentă pentru menținerea eficienței terapiilor antimicrobiene. Fără măsuri ferme și o schimbare de paradigmă în modul în care sunt prescrise și administrate antibioticele, riscul unei crize globale a rezistenței microbiene devine inevitabil.

Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate. Programează-te la o consultație!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții au acces la consultații asigurate de medici specializați în boli infecțioase, dar și cu alte specializări, în funcție de indicație, care diagnostichează și să tratează corect diferite tipuri de infecții. În urma anamnezei și a examenului clinic, medicii recomandă analizele de laborator necesare pentru identificarea corectă a unei eventuale infecții bacteriene, virale, fungice sau parazitare, atât la adulți, cât și la copii.

Laboratoarele SANADOR sunt dotate cu echipamente de ultimă generație, cu rol esențial în diagnosticarea și tratarea corectă a infecțiilor bacteriene. La SANADOR sunt realizate diferite analize microbiologice, inclusiv antibiograme, care permit medicilor să recomande tratamentul cel mai eficient. Probele biologice necesare pentru analize sunt recoltate în orice clinică sau punct de lucru SANADOR.

Vino la SANADOR! Sună la 021.9699!