Ce este meningita neonatală

Meningita neonatală este o infecție severă a meningelor care survine în perioada neonatală, adică în primele 28 de zile de viață ale unui nou-născut. Maternitatea SANADOR asigură cele mai bune condiții pentru naștere în siguranță pentru mamă și bebeluș, precum și monitorizare și asistență neonatală avansată, atunci când este necesar, în Secția de Terapie Intensivă Neonatală a Spitalului Clinic SANADOR.

Infecția afectează cele trei membrane protectoare care învelesc creierul și măduva spinării, respectiv pia mater, arahnoidă și dură mater. Meningita neonatală este potențial letală și devastatoare, din cauza sistemului imunitar imatur al sugarilor, în special la prematuri, cărora le lipsesc anticorpii materni adecvați, transmiși transplacentar (IgG).

Micuții diagnosticați cu meningită neonatală sau cu alte probleme de sănătate primesc asistență medicală avansată pe Secția de Terapie Intensivă Neonatală a Spitalului Clinic SANADOR.

Din această cauză, infecția are rate de morbiditate cuprinse între 20 și 50% și mortalitate de 10-20%, chiar în ciuda progreselor înregistrate în terapia intensivă neonatală și antibioterapia țintită.

Patogenii pătrund în sistemul nervos central prin diseminare hematogenă primară din bacteriemie sau viremie, asociată cu sepsisul neonatal ori prin extensie directă din infecții locale, ca de exemplu otita sau sinuzita, mai rar întâlnite la nou-născuți.

Astfel, afecțiunea se clasifică în:

  • meningită neonatală cu debut precoce, apărută în mai puțin de 72 de ore după naștere, predominant verticală, de origine maternă, prin ascensiune vaginală, prin traversarea canalului nașterii sau hematogen, prin placentă;
  • meningită neonatală cu debut tardiv, apărută într-un timp cuprins între 72 ore și 28 de zile, frecvent de natură nosocomială, apărută la prematuri internați, prin catetere venoase centrale, ventilație mecanică sau contact cu personalul medical.

Cauze și factori de risc pentru meningita la nou-născuți

Principalele cauze bacteriene de meningită la nou-născuți includ Streptococcus din grupa B, responsabil pentru 30-50% din cazurile cu debut precoce, Escherichia coli, apărută cel mai frecvent la prematuri sub 32 săptămâni de sarcină sau Listeria monocytogenes, asociată cu consumul de lactate nepasteurizate.

De asemenea, alte cauze pot fi și Enterococcus spp., Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae tip B, cu variații epidemiologice în funcție de: vârsta gestațională, momentul debutului, prevalența rezistenței antibiotice și regiunea geografică, cum ar fi de exemplu, cazul agenților gram negativi în țări aflate în curs de dezvoltare.

Alte cauze ale meningitei la nou-născuți sunt virusurile, cum ar fi enterovirusurile de tip Echovirus sau Coxsackie, parechovirusul de tip 3, care adesea provoacă și inflamație a creierului, sau virusul herpes simplex de tip 2, rar întâlnită, în doar 0,1-0,4% din cazuri. Aceasta apare în prima sau a doua săptămână de viață și poate fi fatală dacă nu se tratează rapid.

Aceste virusuri se depistează în lichidul cefalorahidian, prelevat prin puncție lombară, prin prezența unui număr crescut de celule imune de tip limfocite, fără a găsi însă bacterii. Aceasta complică mult punerea diagnosticului și alegerea tratamentului potrivit.

Factorii de risc major cuprind nașterea prematură, colonizarea genitală, ruperea prematură a membranelor, greutatea fetală extrem de mică la naștere, respectiv sub 1.000-1.500 grame, scor Apgar sub 5, la 5 minute de la naștere, corioamniotita maternă, expunerea intrauterină la HIV sau droguri, proceduri invazive neonatale, precum catetere venoase centrale, intubație endotraheală și infecții nosocomiale stafilococice, cu Klebsiella sau cu specii Candida prezente la prematuri.

Cum se manifestă meningită neonatală

Meningita la nou-născut se manifestă prin semne vagi și subtile, care seamănă mult cu o infecție generală gravă a sângelui, numită sepsis neonatal, ceea ce face diagnosticul greu de pus rapid.

De exemplu, bebelușul poate avea temperatură instabilă – fie febră peste 38°C, fie hipotermie sub 36°C, întâlnită în 70-80% din cazuri, refuză să mănânce, pare extrem de obosit sau letargic, plânge excesiv și iritabil sau, dimpotrivă, este moale și lipsit de vlagă.

De asemenea, nou-născutul poate prezenta hipotonie, respiră greu, cu respirație rapidă, prezentând tahipnee, sau opriri ale respirației, respectiv apnee, apare icter neonatal, distensie abdominală cu splină mărită și ficat mărit, plus vărsături verzui. Toate acestea întârzie adesea depistarea cu 1-2 zile, mai ales la prematuri care par asimptomatici la început.

Semne neurologice focale apar târziu, în stadii avansate. Printre acestea sunt:

  • convulsii neonatale subclinice, fără mișcări vizibile, în 25-40% din cazuri, mai ales în cazul infecțiilor cu Escherichia coli;
  • hiatus fontanelar – vârful moale de pe capul bebelușului, respectiv fontanela anterioară este bombată sau mai lată de 2 cm;
  • reflexe slabe sau exagerate;
  • rigiditatea nucală, rar întâlnită, în sub 5% din cazuri, pentru că fontanelele deschise permit expansiune craniană – spre deosebire de adulți.

De precizat că semnele clasice meningeale, precum Kernig sau Brudzinski, lipsesc aproape complet la nou-născuți.

Aceste manifestări diferă în funcție de agentul microbian, gravitatea bolii și greutatea bebelușului. La peste 2.500 grame, meningita se manifestă prin febră și crize, în timp ce la sub 2.500 grame, se manifestă prin apnee și hipotensiune. De aceea, medicii tratează agresiv orice suspiciune de infecție gravă.

La prematuri extremi, respectiv la cei născuți înainte de 28 săptămâni, simptomele sunt și mai discrete, respectiv tahicardie, scăderi ale oxigenului în sânge, instabilitate hemodinamică sau doar înrăutățirea stării generale, motiv pentru care în secția de ATI neonatală, se folosesc scoruri clinice speciale, cum ar fi scorul Kaiser, și monitorizare nonstop, pentru a depista boala din timp.

Complicații cauzate de meningita neonatală

Între 20% și 60% dintre copiii care supraviețuiesc întâmpină consecințe pe termen lung, precum întârzieri în dezvoltarea creierului și a abilităților motorii, pierderea parțială sau totală a auzului, paralizie cerebrală care afectează mișcările și coordonarea, sau crize convulsive recurente, care necesită tratament continuu.

De asemenea, inflamația intensă generează leziuni structurale grave, cum ar fi infecția ventriculilor cerebrali, respectiv ventriculită, acumularea excesivă de lichid în creier, respectiv hidrocefalie, sau formarea de abcese cerebrale, toate necesitând adesea intervenții chirurgicale.

Astfel, deficitele cognitive – cum ar fi dificultăți de învățare sau memorie – și cele motorii rămân vizibile ani de zile, demonstrând că impactul bolii continuă să se resimtă mult după faza acută.

  • Rezultate rapide și diagnostic precis, asigurate de medici experimentați. Vino la SANADOR!

Diagnosticul de meningită neonatală

Diagnosticul de meningită neonatală este confirmat prin puncție lombară, procedură în care se extrage lichid cefalorahidian din zona lombară. Acesta arată existența pleocitozei, respectiv număr crescut de celule imune, hipoglicemie, proteine în exces și teste pozitive – culturi bacteriene sau reacții în lanț de polimerază (PCR) – care identifică agentul patogen.

Analizele de sânge pentru culturi, ecografia transfontanelară sau examinările RMN completează tabloul, alături de evaluarea simptomelor clinice. Totuși, dacă s-au administrat antibiotice înainte de puncție, acestea pot altera rezultatele și complica interpretarea.

Protocoalele medicale insistă pe realizarea rapidă a analizei lichidului cefalorahidian, chiar în prezența riscurilor, pentru a iniția tratamentul cât mai devreme. 

  • Pentru investigații complete și evaluare medicală corectă, alege SANADOR!

Tratamentul pentru meningita neonatală

Tratamentul implică administrarea intravenoasă de antibiotice puternice, care țintesc bacteriile cele mai des întâlnite, ulterior ajustate în funcție de sensibilitatea identificată în culturi, pe o durată de 14 până la 21 de zile.

Măsurile de susținere vitală controlează convulsiile cu medicamente antiepileptice, echilibrează fluidele și electroliții sau asigură ventilație mecanică în caz de insuficiență respiratorie.

Pentru infecțiile virale confirmate se adaugă antivirale specifice. Echipa multidisciplinară, formată din neonatologi, neurologi, infecționiști monitorizează evoluția, pentru a maximiza șansele de recuperare completă.

Cum poate fi prevenită meningita la nou-născut

Prevenția eficientă începe cu administrarea de antibiotice mamei în timpul nașterii, dacă este există o infecție vaginală cu Streptococcus din grupa B, ceea ce reduce dramatic riscul cazurilor cu debut precoce.

Screeningul mamei în trimestrul trei al sarcinii, igiena riguroasă în caz de rupere prematură membranelor și vaccinările neonatale disponibile, contra unor bacterii sau virusuri relevante, diminuează semnificativ expunerea.

Îngrijirea atentă în perioada perinatală, alături de protocoale stricte de igienă și control al infecțiilor în secțiile de nou-născuți, oferă protecție suplimentară celor mai vulnerabili sugari.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Diagnostic și tratament la SANADOR

Spitalul Clinic SANADOR dispune de Compartiment de Primiri Urgențe*, care funcționează permanent cu 26 de linii de gardă, inclusiv linie de gardă de terapie intensivă neonatală. Astfel, echipa medicală gestionează cu promptitudine inclusiv diferite tipuri de urgențe neonatale, precum meningita la nou-născut.

Ulterior, în funcție de indicație, micuții beneficiază de îngrijiri medicale avansate în Secția de Terapie Intensivă Neonatală, dotată cu aparatură performantă, pentru monitorizare și tratament.

Maternitatea SANADOR, parte a Spitalului Clinic SANADOR, dispune de dotări avansate și de personal empatic, foarte bine pregătit în gestionarea unor situații neprevăzute, pentru o naștere în deplină siguranță.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

*Serviciile de urgență se prestează contra cost.

SANADOR