Glioblastomul

Ce este glioblastomul

Glioblastomul este cea mai frecventă tumoră cerebrală malignă (canceroasă) de grad înalt la adulți, fiind rar întâlnită la copii. SANADOR oferă acces la servicii medicale complete pentru diagnosticul și tratamentul tumorilor cerebrale, prin consultații de neurologie și neurochirurgie, investigații imagistice avansate, intervenții chirurgicale de mare precizie și tratamente oncologice personalizate, într-un cadru multidisciplinar.

Acesta se dezvoltă din celule gliale de formă stelată numite astrocite, care au rolul de a susține și de a proteja neuronii. Conform clasificării Organizației Mondiale a Sănătății, glioblastomul este o tumoră de gradul IV, întrucât prezintă o dezvoltare rapidă, o capacitate crescută de invazie a altor zone ale creierului și un risc crescut de recidivă tumorală (reapariție) chiar și după tratament. Glioblastomul era cunoscut anterior drept glioblastom multiform (GBM), datorită varietății formelor sale de prezentare.

Glioblastomul poate apărea în orice zonă a creierului, însă cel mai adesea se dezvoltă în lobul frontal sau temporal din creier, în acele zone implicate în vorbire, memorie și comportament. Tratamentul său poate include chirurgie, radioterapie, chimioterapie și medicamente țintite, în funcție de localizarea și caracteristicile tumorii. Deși glioblastomul nu are un tratament curativ, opțiunile terapeutice disponibile pot contribui la încetinirea evoluției și la ameliorarea simptomelor, îmbunătățind, astfel, calitatea vieții.

Tipuri de glioblastom

Glioblastomul poate fi de două tipuri:

• glioblastom primar – apare direct din celule gliale sănătoase și reprezintă aproximativ 90% dintre cazuri;
• glioblastom secundar – acest tip se dezvoltă dintr-o tumoră glială de grad inferior, evoluând treptat spre o formă mai agresivă (aproximativ 10% dintre cazuri).

În prezent, acești termeni au fost înlocuiți de clasificarea bazată pe mutația IDH, care se referă la prezența sau absența unei mutații într-o genă numită IDH (isocitrat dehidrogenază), importantă în metabolismul celular. Astfel:

• Glioblastom IDH – wildtype (fără mutație IDH) este forma cea mai frecventă, agresivă și apare de obicei la persoanele mai în vârstă, fiind echivalentul a ceea ce se numea anterior glioblastom primar;
• Glioblastom IDH – mutant este mai rar, apare la pacienți mai tineri și evoluează din tumori gliale preexistente de grad inferior; este, în prezent, reclasificat ca astrocitom.

Această distincție este importantă pentru că tumorile cu mutație IDH au, în general, un prognostic mai bun decât cele fără această mutație.

Clasificarea glioblastomului

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recunoaște, conform ediției a 5-a a clasificării tumorilor sistemului nervos central (2021), trei tipuri histologice de glioblastom:

• glioblastomul cu celule gigantice;
• gliosarcomul;
• glioblastomul epitelioid.

Pe lângă aceste variante, există și diverse tipare histologice care pot apărea în cadrul tumorii. Glioblastomul este încadrat în gradul IV de agresivitate, cel mai sever, conform sistemului de clasificare care variază de la gradul I (tumori cu creștere lentă și comportament benign) până la gradul IV (tumori cu creștere rapidă și comportament malign).

Cauze și factori de risc pentru glioblastom

Cauza exactă pentru apariția glioblastomului nu este pe deplin cunoscută. Tumora se dezvoltă atunci când celulele din creier sau din măduva spinării suferă modificări la nivelul ADN-ului. Aceste modificări, numite mutații, provoacă celulele să se înmulțească necontrolat și să evite procesul natural de moarte celulară, care în mod normal le-ar opri din dezvoltare. În timp, aceste celule anormale formează o masă – tumora – care poate comprima și afecta funcționarea țesuturilor sănătoase din jur.

Deși majoritatea cazurilor apar spontan (sporadic), fără o cauză evidentă, există anumiți factori care pot crește riscul de a dezvolta glioblastom, precum:

• Vârsta înaintată – glioblastomul este mai frecvent la adulții de peste 50 de ani, cu o medie de diagnostic în jurul vârstei de 64 de ani;
• Expunerea anterioară la radiații ionizante, în special radioterapie efectuată la nivelul capului pentru tratamentul altor tipuri de cancer;
• Sindroame genetice moștenite, cum ar fi sindromul Li-Fraumeni, neurofibromatoza tip 1, sindromul Lynch sau sindromul Turcot – toate acestea putând crește riscul de dezvoltare a unor tumori cerebrale;
• Expunerea la substanțe chimice toxice, cum ar fi pesticidele, produse petroliere, cauciucul sintetic sau clorura de vinil;
• Sexul și etnia – boala este ușor mai frecventă la bărbați și la persoanele caucaziene.

În majoritatea cazurilor, mutațiile apar întâmplător, fără a fi transmise pe cale ereditară de la unul dintre părinți. Formele ereditare de glioblastom sunt rare, iar în prezent nu există metode cunoscute de prevenire a acestei afecțiuni.

Semne și simptome de glioblastom

Manifestările glioblastomului variază în funcție de ce regiune a creierului este afectată și de cât de rapid crește tumora. Pe măsură ce se dezvoltă, glioblastomul poate comprima țesuturile din jur, blocând circulația lichidului cefalorahidian și crescând, consecutiv, presiunea în interiorul craniului (presiunea intracraniană).

Printre simptomele frecvente se numără:

• Dureri de cap (cefalee) – pot fi mai intense dimineața, nu răspund la analgezice obișnuite, pot fi însoțite de greață sau vărsături și pot fi agravate când pacientul se apleacă sau stă întins;
• Convulsii – acestea pot varia de la pierderea conștienței și mișcări necontrolate, până la simptome mai subtile, cum ar fi furnicături, tulburări de vorbire sau episoade de „privire în gol” (absențe);
• Tulburări de memorie, gândire și vorbire – dificultăți în exprimare, înțelegerea limbajului, confuzie sau probleme de concentrare;
• Modificări ale dispoziției sau comportamentului – iritabilitate, depresie, anxietate sau schimbări de personalitate, ce pot apărea chiar din stadiile timpurii ale bolii;
• Slăbiciune musculară asociată cu tulburări de coordonare – mai ales la nivelul feței, brațelor sau picioarelor;
• Tulburări de vedere – vedere dublă, încețoșată sau pierderea vederii periferice;
• Scăderea sensibilității la atingere, temperatură sau durere;
• Tulburări de echilibru;
• Inapetență (pierderea apetitului alimentar);
• Fatigabilitate (oboseală accentuată).

Complicațiile provocate de glioblastom

Glioblastomul este o tumoră agresivă care poate duce la numeroase complicații, atât din cauza bolii în sine, cât și a tratamentelor necesare. Pe măsură ce tumora crește, poate afecta funcțiile esențiale ale creierului, ducând la tulburări de memorie, dificultăți de vorbire, modificări de personalitate și tulburări ale stării de spirit. Mulți pacienți se confruntă cu anxietate sau depresie și, în timp, pot deveni dependenți de ajutor pentru activitățile zilnice, precum mersul, alimentația sau igiena personală.

Glioblastomul poate provoca, de asemenea:

• Slăbiciune sau paralizie la nivelul membrelor sau feței;
• Hidrocefalie – acumularea de lichid cefalorahidian în interiorul cutiei craniene, care duce la presiune intracraniană crescută;
• Trombembolism venos – un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge, mai ales în contextul imobilizării sau al tratamentului oncologic.

Diagnosticul de glioblastom

Diagnosticul glioblastomului începe, de obicei, cu un examen neurologic, în cadrul căruia medicul evaluează funcții neurologice precum vederea, auzul, echilibrul, reflexele și coordonarea. Identificarea unor anumite disfuncții poate sugera localizarea tumorii la nivelul unei regiuni cerebrale.

O etapă esențială a diagnosticului este reprezentată de evaluarea imagistică, în mod special prin investigații precum rezonanța magnetică (RMN). Aceasta oferă imagini detaliate ale creierului și reprezintă metoda principală folosită atât pentru identificarea tumorii, evaluarea dimensiunilor cât și pentru evaluarea impactului său asupra țesuturilor învecinate. Uneori, se poate administra o substanță de contrast intravenos pentru a evidenția mai bine structurile tumorale și vascularizația.

În anumite cazuri, pot fi indicate și alte tipuri de tehnici imagistice, precum:

• Tomografia computerizată (CT) – utilă mai ales în urgențe sau în cazurile în care investigația RMN nu este disponibilă;
• Scanarea PET-CT (tomografia cu emisie de pozitroni) – poate oferi informații despre activitatea metabolică a tumorii.

Pentru confirmarea diagnosticului este necesară o biopsie, pentru care se prelevează o mostră de țesut tumoral. Aceasta este analizată de către un medic specialist anatomopatolog pentru a confirma diagnosticul și pentru a evalua caracteristicile celulelor tumorale. În plus, medicii pot efectua teste moleculare (pentru a analiza prezența anumitor mutații), ceea ce oferă informații suplimentare despre comportamentul tumorii și facilitează alegerea celui mai potrivit tratament.

Tratamentul pentru glioblastom

Tratamentul glioblastomului este unul complex și personalizat, în funcție de dimensiunea și localizarea tumorii, starea generală de sănătate a pacientului și preferințele acestuia. Deși această boală nu are, în prezent, un tratament curativ, opțiunile terapeutice disponibile în prezent pot ajuta la încetinirea evoluției și la ameliorarea simptomelor.

Intervenția chirurgicală reprezintă, adesea, primul pas terapeutic atunci când tumora poate fi accesată în siguranță. Neurochirurgul urmărește să elimine cât mai mult din tumoră, însă, deoarece glioblastomul se infiltrează în țesutul cerebral sănătos, îndepărtarea completă este adesea imposibilă.

Radioterapia utilizează fascicule de energie (precum razele X) pentru a distruge celulele canceroase rămase după operație. Există și tehnici avansate, precum radioterapia modulată sau radiochirurgia stereotactică (Gamma Knife), utilizată mai ales pentru recidive. Chimioterapia, de regulă cu temozolomid, este administrată oral sau intravenos și este adesea combinată cu radioterapia.

Alte opțiuni de tratament pot include imunoterapia, care activează sistemul imunitar împotriva tumorii, terapia cu laser (LITT) pentru distrugerea țesutului tumoral, precum și îngrijirea paliativă, axată pe reducerea simptomelor și oferirea sprijinului emoțional necesar pacientului.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții care necesită diagnosticarea și tratamentul tumorilor cerebrale, beneficiază de o abordare medicală integrată, cu ajutorul unor echipe multidisciplinare, fromate din specialiști în neurochirurgie, neurologie și oncologie medicală. Pacienții au acces la investigații imagistice de înaltă performanță, precum RMN 3 Tesla și CT 128‑slice, care permit o localizare exactă a tumorii și o planificare chirurgicală riguroasă.

La Spitalul Clinic SANADOR, intervențiile chirurgicale sunt realizate în cele mai bune condiții, cu microscope operatorii ZEISS KINEVO 900 și sistem de neuronavigație Medtronic, pentru reducerea riscurilor și accelerarea recuperării postoperatorii.

În plus, pacienții beneficiază de tratament oncologic în cadrul Centrului Oncologic SANADOR cu o abordare multimodală, prin radioterapie, inclusiv radiochirurgie stereotaxică, chimioterapie, imunoterapie și terapie țintită, adaptate fiecărui caz în parte și în funcție de necesități.

Planurile terapeutice sunt elaborate de Comisia oncologică multidisciplinară (Tumor Board), care urmărește cele mai bune rezultate și reducerea riscului de recidivă, însoțite de monitorizare atentă și suport complex pe tot parcursul tratamentului.

Programează-te la SANADOR!