Ce este faringita?

Faringita este inflamația mucoasei orofaringelui care, cel mai adesea, este secundară unei infecții respiratorii virale sau bacteriene și se manifestă prin durere în gât și roșu în gât.

Anual, un număr semnificativ de pacienți, în special copii cu vârsta sub 5 ani, se prezintă la spital pentru dureri în gât însoțite și de alte manifestări, precum febră, tuse sau stare generală alterată.

  • Dacă ai dureri persistente în gât, programează o consultație la ORL! Vino la SANADOR!

Tipurile de faringită

În funcție de durata persistenței simptomelor, faringita poate fi acută (se vindecă în maximum 10 zile) sau cronică (durerea nu se remite în două săptămâni). Faringita acută este cea mai frecventă, fiind cauzată de infecții virale sau bacteriene. Între 50% și 80% dintre cazurile de roșu în gât sunt produse de o infecție virală, dar formele cele mai severe sunt asociate cu infecții bacteriene care se suprapun peste faringitele virale. Inflamația cronică a faringelui este mai rară, fiind asociată cu amigdalita persistentă sau cu boala de reflux gastroesofagian.

La copii, foarte frecventă este o formă particulară de faringită, respectiv cea streptococică, cauzată de infecția cu streptococul β-hemolitic de grup A. Frecvent, acest patogen afectează concomitent și amigdalele, iar dacă nu este tratat corespunzător poate rezulta angina pultacee (denumită popular „puroi în gât”). Aceeași bacterie se poate multiplica în gât și poate elibera în circulație o toxină responsabilă de apariția scarlatinei (boală infecțioasă, foarte contagioasă, caracterizată printr-o erupție cutanată eritemato-scuamoasă generalizată).

Watch on YouTube

Mult mai rar, durerea în gât face parte dintr-un complex de simptome care însoțesc alte boli mai grave, precum abcesul retrofaringian, epiglotita sau boala Kawasaki.    

Cauzele și factorii de risc pentru faringită

Principalele virusuri care determină roșu în gât sunt cele responsabile de răcelile banale, precum rinovirusurile, adenovirusurile, coronavirusurile și virusurile influenza și parainfluenza (infecție cu virusuri paragripale). Mult mai rar se întâlnesc virusurile herpetice, infecție cu virusul Epstein-Barr (care determină mononucleoza infecțioasă), virusul imunodeficienței umane (HIV) sau virusurile Coxsackie.

Bacteriile izolate cel mai frecvent din gât, care sunt responsabile de faringitele acute, includ streptococul β-hemolitic de grup A (între 5 și 36% dintre cazuri), Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae (care provoacă și pneumonia cu Mycoplasmă), Haemophilus influenzaeNeisseria meningitidisArcanobacterium haemolyticumFusobacterium necrophorum și Corynebacterium diphtheriae (rar în zilele noastre, datorită vaccinării pe scară largă a copiilor), Chlamydia psittaci (ornitoza) . În cazurile foarte rare de contact oro-genital, faringita poate fi cauzată și de Neisseria gonorrhoeae.

Sindromul retroviral acut, care apare uneori ca primă manifestare a infecției cu HIV, se manifestă prin febră și faringită acută non-exsudativă (fără secreții). La pacienții cu imunitate scăzută sau la cei care urmează tratament prelungit cu corticosteorizi (de exemplu, bolnavii de astm bronșic) poate apărea o formă particulară de faringită, cauzată de fungi precum Candida albicans.

Formele cronice de faringită pot fi declanșate de anumiți alergeni, precum polenul, mucegaiurile sau părul de animale, ori de iritanții din mediu, precum fumul de țigară sau poluanții chimici. La adulți, faringita cronică poate apărea și din cauza refluxului gastroesofagian sau a cancerelor orofaringiene, în timp ce la copii, formele cronice apar, cel mai adesea, secundar amigdalitelor persistente și recurente.

Semnele și simptomele asociate cu roșu în gât

Semnele și simptomele care pot însoți faringele inflamat (vizibil la examinarea clinică) includ:

  • rinoree (nas înfundat/secreții nazale);
  • conjunctivită (ochii roșii);
  • tuse;
  • febră;
  • cefalee (dureri de cap);
  • greață și vărsături;
  • stare generală alterată;
  • erupție cutanată (de exemplu, în scarlatină sau mononucleoză infecțioasă).

În general, prezența nasului înfundant, a ochilor roșii și a tusei alături de durerile în gât indică o infecție virală (banala răceală).

  • Nu orice tip de faringită necesită tratament cu antibiotic. Programează-te la medic!

Posibile complicații

În general, faringitele virale ale adulților se vindecă de la sine, fără complicații, în 5-7 zile, dar un risc mare de complicații este la copiii mici sau la persoanele a căror imunitate este compromisă. Astfel, pot apărea:

Ultimele două complicații sunt declanșate de proprii anticorpi și apar la câteva săptămâni sau chiar luni după faringita streptococică netratată corespunzător.

Diagnosticul de faringită

Diagnosticul de faringită este stabilit de medicul specializat în ORL sau, în cazul copiilor, de medicul pediatru. Faringita este vizibilă la examinarea orofaringelui, dar principala provocare este depistarea infecției cu streptococ β-hemolitic de grup A, care are rate mari de complicații și care necesită obligatoriu începerea tratamentului cu antibiotice. Din acest motiv, a fost dezvoltat scorul Centor, care se aplică adulților și copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani și atribuie câte 1 punct pentru fiecare criteriu clinic:

  • exsudat tonsilar;
  • tumefierea ganglionilor limfatici cervicali anteriori;
  • istoric de febră;
  • absența tusei.

Un scor Centor între 0 și 1 nu necesită testare sau administrare de antibiotice, un scor cuprins între 2 și 3 impune analize de laborator, iar un scor de 4 indică necesitatea administrării empirice de antibiotice, adică fără efectuarea unor teste în prealabil. Analizele uzuale de laborator indică o infecție nespecifică, însoțită de inflamație (creșterea numărului de leucocite, VSH crescut, proteina C reactivă crescută), fără a preciza patogenul cauzator.

  • La SANADOR, ai acces la consultații ORL și la toate analizele necesare pentru diagnosticul faringitei. Programează-te!

RADT (rapid diagnostic test) este un test foarte specific pentru faringita streptococică, care dacă este pozitiv indică prezența infecției, dar dacă este negativ (mai ales la copii), impune analize suplimentare, precum culturile din faringe. Astfel, exsudatul faringian însoțit de culturi reprezintă gold-standardul de diagnostic pentru faringitele bacteriene și fungice, dar sensibilitatea lor este variabilă și pot fi influențate de mai mulți factori, precum tehnica de recoltare.

Testul ASLO (titrul de anticorpi antistreptolizină din sânge) se realizează pentru a urmări evoluția în timp a faringitei sau pentru a evidenția o infecție recentă cu streptococ β-hemolitic de grup A, care nu a fost tratată. Dozarea acestor anticorpi este utilă pentru a depista eventualele complicații tardive ale faringitei streptococice.

Radiografiile toracice și tomografia computerizată sunt recomandate doar în caz de complicații, precum pneumonia sau abcesul peritonsilar.

Tratamentul pentru faringită

Faringitele virale se tratează simptomatic, cu antiseptice locale (de obicei sub formă de spray-uri sau tablete masticabile), însoțite și de analgezice simple ori de antiinflamatoare nesteroidiene sistemice, precum și de descongestionante pentru nasul înfundat.

În cazul roșului în gât la copii, determinat de streptococul β-hemolitic, este necesar tratamentul antibiotic. Antibioticele scurtează durata simptomelor și previn apariția complicațiilor, iar pacientul nu mai este contagios după 24 de ore de la începerea terapiei.

  • Specialistul recomandă tratamentul potrivit, în funcție de tipul de faringită. Automedicația nu este recomandată! Mergi la medic!

Cât timp prezintă simptome, copii nu ar trebui duși în colectivitate (creșe, grădinițe sau școli). Este recomandată vaccinarea împotriva difteriei, a tusei convulsive și a infecției cu Haemophilus influenzae (vaccinuri gratuite, care fac parte din schema națională obligatorie de vaccinare din România).

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR