Tipuri de edentație
Edentația se împarte în două categorii majore: completă și parțială. În cazul edentației complete, lipsesc toți dinții dintr-o arcadă dentară (sau de pe ambele arcade – edentație bimaxilară) și nu este posibilă folosirea punților dentare tradiționale, dar există soluții, sub formă de proteze dentare complete sau proteze susținute de implanturi dentare, fie fixe, fie detașabile - proteze pe implanturi.
Edentația parțială este caracterizată prin lipsa unuia sau mai multor dinți, nu a tuturor dinților. Anumite forme ale acesteia pot fi tratate prin punți dentare tradiționale. Clasificarea edentației parțiale este făcută în funcție de numărul de dinți lipsă și de dispunerea golurilor, numite și breșe, spații ori zone edentate. O clasificare notorie este cea propusă de Dr. Edward Kennedy, care ajută la proiectarea restaurărilor dentare, împărțind edentația parțială în patru clase, în funcție de poziția și de întinderea zonelor edentate.
În clasa I, zonele edentate bilaterale sunt situate posterior față de dinții naturali rămași, rezultând, de obicei, din pierderea precoce a molarilor și premolarilor pe ambele părți ale arcadei dentare. În aceste cazuri, restaurarea cu punți dentare tradiționale este dificilă, fiind preferate proteze dentare parțiale detașabile sau implanturi dentare.
În clasa II intră o zonă edentată unilaterală situată posterior față de dinții naturali rămași, din cauza pierderii molarilor și premolarilor pe o singură parte a arcadei dentare. Această situație este dificil de tratat cu punți care folosesc un singur dinte de ancorare (Cantilever) și cu proteze parțiale detașabile. Implanturile dentare reprezintă, de regulă, opțiunea ideală.
Clasa III descrie o zonă edentată unilaterală, cu dinți naturali rămași atât anterior, cât și posterior acesteia. Restaurarea acestor dinți posteriori lipsă necesită o punte dentară, dacă golul nu este prea extins. În caz contrar, sunt preferate implanturile dentare.
În clasa IV, o zonă edentată unică, dar bilaterală (care traversează linia mediană), este situată anterior dinților naturali rămași. Considerațiile estetice sunt esențiale în aceste cazuri, iar restaurările sunt adesea realizate cu punți dentare, preferabil din porțelan sau zirconiu, sau cu punți susținute de implanturi.
În practică, multe cazuri necesită combinații ale claselor Kennedy. În aceste situații, prioritatea este restaurarea golului cel mai dificil, care, de obicei, aparține clasei cu numărul cel mai mic. Cea mai eficientă abordare constă în proiectarea unui dispozitiv protetic care tratează toate golurile, chiar dacă acest lucru înseamnă utilizarea a două părți distincte.
-
La Clinica de Stomatologie SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați.
Programează-te!