Criterii de diagnostic pentru tulburarea specifică de învățare
Pentru stabilirea diagnosticului sunt utilizate următoarele criterii:
A. Dificultăți în învățarea și utilizarea abilităților academice, indicate de prezența a cel puțin unuia dintre următoarele simptome care au persistat timp de cel puțin 6 luni, în ciuda furnizării de intervenții care vizează acele dificultăți:
- Citirea cuvintelor imprecisă sau lentă și cu efort (de exemplu, citește cuvinte izolate cu voce tare incorect sau lent și ezitant, ghicește frecvent cuvintele, are dificultăți în pronunțarea sunetelor literelor).
- Dificultate în înțelegerea sensului a ceea ce este citit (de exemplu, poate citi textul cu acuratețe, dar nu înțelege secvența, relațiile, inferențele sau sensurile profunde ale lecturii).
- Dificultăți de ortografie (de exemplu, poate adăuga, omite sau înlocui vocale sau consoane).
- Dificultăți de exprimare scrisă (de exemplu, face multiple erori gramaticale sau de punctuație în cadrul propozițiilor; utilizează o organizare deficitară a paragrafelor; exprimarea scrisă a ideilor este lipsită de claritate).
- Dificultăți în stăpânirea simțului numerelor, a faptelor numerice sau a calculului (de exemplu, are o înțelegere slabă a numerelor, a magnitudinii și relațiilor dintre acestea; numără pe degete pentru a aduna numere de o singură cifră în loc să își amintească faptul matematic, așa cum fac colegii; se pierde în mijlocul calculelor aritmetice și poate schimba procedurile).
- Dificultăți de raționament matematic (de exemplu, are dificultăți severe în aplicarea conceptelor, faptelor sau procedurilor matematice pentru a rezolva probleme cantitative).
B. Abilitățile academice afectate sunt substanțial și cuantificabil sub cele așteptate pentru vârsta cronologică a individului și cauzează o interferență semnificativă cu performanța academică sau ocupațională, sau cu activitățile vieții cotidiene, confirmate prin măsuri de realizare standardizate administrate individual și evaluare clinică cuprinzătoare. Pentru persoanele cu vârsta de 17 ani și peste, un istoric documentat de dificultăți de învățare care afectează funcționarea poate înlocui evaluarea standardizată.
C. Dificultățile de învățare încep în timpul anilor de școală, dar pot să nu se manifeste pe deplin până când cerințele pentru acele abilități academice afectate depășesc capacitățile limitate ale individului (de exemplu, ca în testele cronometrate, citirea sau scrierea unor rapoarte complexe și lungi pentru un termen limită strâns, sarcini academice excesiv de grele).
D. Dificultățile de învățare nu sunt explicate mai bine de dizabilități intelectuale, acuitate vizuală sau auditivă necorectată, alte tulburări mentale sau neurologice, adversitate psihosocială, lipsa competenței în limba de predare academică sau instruire educațională inadecvată.
Cele patru criterii de diagnostic trebuie îndeplinite pe baza unei sinteze clinice a istoricului individului (dezvoltare, medical, familial, educațional), a rapoartelor școlare și a evaluării psihoeducaționale.
DSM-5-TR precizează faptul că discalculia reprezintă o denumire specifică folosită pentru a descrie un model de deficit cognitiv manifestat prin obstacole în manipularea informațiilor de natură numerică, în memorarea și redarea rapidă a operațiilor aritmetice de bază, precum și în execuția unor calcule matematice cu exactitate și ușurință.
În contextul unui diagnostic, dacă se alege utilizarea acestui termen pentru a defini dificultățile de calcul menționate, este obligatoriu să se menționeze clar și restul carențelor identificate.
Mai exact, trebuie specificat dacă persoana întâmpină probleme suplimentare în ceea ce privește logica matematică (capacitatea de a rezolva probleme complexe) sau dacă există deficiențe în acuratețea raționamentului verbal (capacitatea de a înțelege și utiliza conceptele exprimate prin cuvinte).
Discalculia este un termen alternativ utilizat pentru a se referi la un tipar de dificultăți caracterizat prin probleme în procesarea informațiilor numerice, învățarea faptelor aritmetice și efectuarea unor calcule precise sau fluente.
Dacă se utilizează termenul discalculie pentru a specifica acest tipar particular de dificultăți matematice, este important să fie specificate, de asemenea, orice dificultăți suplimentare prezente, cum ar fi dificultățile de raționament matematic sau acuratețea raționamentului verbal.
DSM-5-TR menționează fapul că se folosește următorul cod de diagnostic aliniat cu sistemul ICD: F81.2 Cu deficit în matematică, cu precizarea dacă există deficit la nivelul:
- Simțul numerelor,
- Memorarea faptelor aritmetice,
- Calcul precis sau fluent,
- Raționament matematic precis.
-
Vino la SANADOR și descoperă standardul de excelență în îngrijirea medicală!