Boala Meniere

Boala Meniere este o afectiune a urechii interne care poate aparea la orice varsta (insa extrem de rar la copii) si se manifesta prin vertij/tulburari de echilibru, zgomote in ureche (acufene/tinitus) si (pierderea) afectarea auzului (hipoacuzie). In majoritatea cazurilor, aceasta boala afecteaza o singura ureche.

Conform estimarilor recente, in SUA, aproximativ 615.000 de oameni se confrunta cu boala Meniere, iar, in fiecare an, peste 45.000 de oameni sunt diagnosticati cu aceasta afectiune. Specialistii au observat ca sunt mai predispuse catre aceasta afectiune persoanele de 40-50 de ani.

Chiar daca este considerata o afectiune cronica, din fericire, exista diverse tratamente care pot ameliora simptomele si pot micsora impactul pe care il are aceasta boala asupra vietii pacientilor.

Cauze si factori de risc

Cauzele exacte ale aparitiei bolii Meniere nu sunt deplin cunoscute, dar studiile au aratat ca simptomele aceste afectiuni sunt rezultatul acumularii unei cantitati anormale de fluide in urechea interna.

Factorii de risc care pot contribui la aparitia acest boli sunt:

• infectiile virale/bacteriene
• predispozitia genetica
• traumatismele craniene
• boli autoimune preexistente

Simptome

Pacientii care se confrunta cu boala Meniere pot avea urmatoarele simptome:

• Episoade de vertij. O criza de vertij poate aparea brusc si poate dura intre 20 de minute si 24 de ore. In timpul unui episod, pacientii au senzatia ca lucrurile din jurul lor se invart (senzatie de vertij), pot fi instabili, iar deseori aceste crize sunt asociate cu greturi si varsaturi. Atunci cand boala avanseaza, pierderile de echilibru si presiunea din urechea interna pot deveni extrem de suparatoare, uneori invalidante.
• Tinitus (zgomote in ureche). Acesta poate fi constant sau fluctuant si poate fi asemanator unui tiuit, bazait sau suierat.
• Senzatia de plenitudine in ureche. Persoanele diagnosticate cu boala Meniere simt deseori presiune in urechea afectata.
• Afectarea auzului. Auzul poate fluctua, cu scaderi in criza (hipoacuzie) si recuperare ulterioara completa sau partiala.

Dupa un episod de vertij, simptomele pot disparea in totalitate pentru o anumita perioada de timp, dar pot reaparea oricand, mai ales in conditii de oboseala ori stres. In unele cazuri scaderea de auz devine permanenta, dar nu completa (hipoacuzie moderata).

Diagnostic

Avand in vedere ca simptomele mentionate mai sus pot fi similare cu cele provocate si de alte afectiuni, diagnosticul se stabileste dupa o anamneza foarte atenta, un examen clinic ORL si neuro-otologic amanuntit si presupune intre altele si excluderea altor circumstante patologice, lucru care necesita uneori si consulturi interdisciplinare. In plus, pacientii cu simptome care indica prezenta acestei boli trebuie sa faca o serie de investigatii, precum:

• audiograma;
• timpanograma;
• explorari imagistice de inalta performanta – RMN de ureche interna si cerebral (sau CT, in anumite cazuri) cu sau fara substanta de contrast;
• analize de laborator (testele uzuale de sange, teste endocrinologice, teste alergologice s.a.).

Tratament

Este important sa mergi la un specialist daca te confrunti cu vertij, tinitus sau presiune in ureche ori fluctuatii ale auzului pentru a primi tratamentul de care ai nevoie. In cazul in care diagnosticul va fi boala Meniere, medicul iti poate recomanda administrarea de medicamente pentru vertij si greata, uneori sedativ in crizele severe, diuretice, un regim alimentar cu un continut redus de sodiu (sare) si, dupa caz, evitarea excesului de cafea, alcool, tutun, stress.

De asemenea, in tratamentul acestei afectiuni este utilizata terapia de reabilitare vestibulara care consta in exercitii si activitati fizice specifice, personalizate, efectuate acasa ori la clinica (sub indrumarea specialistului kinetoterapeut), ce pot ajuta organismul sa-si imbunatateasca mai rapid simtul echilibrului.

Un alt tip de tratament consta in injectii in urechea medie cu antiinflamatoare sau antibiotic (gentamicina), iar in rare situatii, in cazurile severe, invalidante, medicul poate recomanda interventii chirurgicale, precum labirintectomie (eliminarea unei portiuni a urechii interne), decompresia sacului endolimfatic (indepartarea unei mici portiuni din osul din jurul sacului endolimfatic) sau sectionarea nervului vestibular.