La ce mă pot aștepta după operația pentru cancer de sân?

După intervenția chirurgicală pentru cancerul de sân, dacă indicația de bază a fost mastectomia, veți avea o mastectomie! În cazul în care ați optat împreună cu medicul curant pentru chirurgie cu păstrarea parțială a sânului (conservatoare), doar excepțional (în caz de margini pozitive la examenul extemporaneu, repetate sau de natură să compromită radical aspectul viitorului sân) vă puteți trezi cu o mastectomie, situație ce a fost discutată preoperator. Altfel, veți avea operația promisă.

De obicei, este suficient să staționați 2–4 ore în secția de terapie intensivă, până ce devine evident că toți parametrii vitali au reintrat în normal.

Nu trebuie să vă temeți de durere la trezirea din anestezie, întrucât atât anestezistul (cu ajutorul analgezicelor), cât și chirurgul (prin infiltrarea regiunii operate cu anestezice locale de lungă durată) au făcut totul pentru a vă feri de această experiență neplăcută. Ulterior, veți primi analgezice la cerere pe perioada internării sau de autoadministrat la nevoie după externare. Durerile tind să fie mai importante în axilă decât în regiunea pectorală/mamară. Neglijarea lor le poate permite cronicizarea, situație în care tratamentul devine mai complex și rezultatele mai puțin mulțumitoare.

Sângerarea poate fi uneori o problemă postoperatorie, de obicei fără consecințe semnificative. Atunci când apare, poate fi adesea constată nu imediat după operație, ci după administrarea de anticoagulant injectabil și este mai ales internă. Uneori, produce hematoame ce necesită reintervenție (mai rar) sau puncții evacuatorii repetate (ce pot întârzia vindecarea și începerea radioterapiei adjuvante). Sângerările externe sunt cel mai adesea lipsite de importanță, se manifestă prin pătarea pansamentului, se opresc spontan în 1–2 zile sau pot necesita punerea unui fir sub anestezie locală.

Amorțeala sub regiunea axilară (torace și partea internă a brațului) este cauzată de secționarea sau afectarea temporară a unor ramuri nervoase strâns împletite cu limfaticele ce trebuiau extirpate. Senzația poate asocia durere și se va remite doar parțial, într-un interval de 3–4 luni. Medicația antiinflamatorie și suplimentarea cu vitamină B6 pot grăbi și îmbunătăți revenirea parțială a sensibilității.

Edemul sânului operat sau al regiunilor pectorale sau axilare poate apărea progresiv în săptămânile următoare operației din cauza tulburărilor în circulația limfatică determinate de îndepărtarea ganglionilor limfatici. Dacă în aceste regiuni se constată creșteri de volum sau proeminențe dezvoltate mai rapid și eventual însoțite de dureri crescânde sau pulsatile, este probabil că în spațiile disecate în cursul operației s-au format colecții de limfă (seroame) ce vor trebui evacuate prin dezobstrucția drenajelor existente sau prin puncții evacuatorii cu seringa (aproape nedureroase, pentru că sensibilitatea regională este redusă după operație). Edemul brațului, complicația cea mai neplăcută a acestor operații, poate afecta una din 10 paciente cu limfadenectomie axilară sau din 20 de paciente cu biopsie de ganglion santinelă. Rareori se constată în prima lună postoperator, majoritatea cazurilor dezvoltă limfedemul de braț între 3 luni și 2 ani după intervenția chirurgicală, iradierea axilară sau dezvoltarea unor metastaze ganglionare putându-se face în egală măsură vinovate de declanșarea sa (excepțional, edemul poate să se declanșeze și mulți ani după operație).

Limitarea mobilității umărului de partea operată este consecința imobilizării prelungite, de aceea se insistă pe necesitatea reluării imediate a mișcărilor brațului de partea operată. Mobilizarea activă (activitățile obișnuite și exerciții gimnastice) are rolul de a împiedica înțepenirea umărului, crescând și circulația locală, fapt ce reduce riscul durerilor tardive și pe cel al limfedemului de braț. Teama de mișcare și de eventuale mici dureri la mobilizare trebuie învinsă, urmările neputând fi decât benefice.

Alimentația nu are restricții, dieta recomandată fiind cât mai completă și armonioasă, adaptată însă cantitativ la nevoile organismului și greutatea corporală a pacientei. Principiile vegane sau exotice nu prezintă nici un fel de beneficiu în convalescența unui neoplazii, dar ajutorul unui dietetician, care să recomande cantități și modalități de preparare și asociere, poate fi util.

Igiena regională este importantă și va fi realizată ușor, cu mici precauții ce vă vor fi prezentate la externare.

Îngrijirile după externare vor presupune administrarea programată sau la nevoie a medicației prescrise, urmărirea drenajului, aplicații locale antiseptice și cicatrizante și pansamente simple și vor presupune revederi periodice cu medicul curant până la încheierea convalescenței.

Activitățile casnice și profesionale ușoare sau medii pot fi reluate neîntârziat. De asemenea, reluarea vieții de familie și a relațiilor sociale obișnuite va fi binevenită din punct de vedere psihologic.

Precizarea planului concret de tratament și urmărire ulterioară se va face abia după primirea rezultatelor histopatologice și imunohistochimice, preferabil de către o comisie oncologică multidisciplinară (Tumor Board).

Dr. Ștefan Voiculescu

Orice nelămurire trebuie clarificată cât mai curând cu medicul curant. Pentru chestiunile ce suportă amânare, este indicat să alcătuiți o listă de întrebări pe care să le adresați specialistului cu ocazia controalelor prevăzute.

Informații oferite de Dr. Ștefan Voiculescu, medic primar Chirurgie generală la Centrul Oncologic SANADOR, coordonatorul Academiei de Senologie SANADOR