Sindromul de tract ilio-tibial

Ce este sindromul de tract ilio-tibial

Sindromul de tract ilio-tibial sau sindromul de bandă ilio-tibială este o afecțiune musculo-scheletică cauzată de frecarea repetitivă a tractului ilio-tibial, o structură fibroasă alcătuită din fasciile mai multor mușchi (fesier mare, mediu și tensor al fasciei latae), în special în timpul mișcărilor de flexie-extensie ale genunchiului. La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații de ortopedie și traumatologie, de investigații imagistice și programe personalizate de recuperare medicală.

SANADOR asigură pacienților acces la planuri personalizate de tratament cu fizioterapie și kinetoterapie pentru o recuperare completă.

Tractul ilio-tibial are rol stabilizator al genunchiului și ajută la efectuarea a patru mișcări specifice la nivelul membrelor inferioare: rotația internă a șoldului (când șoldul este flexat la 30°), abducția șoldului, extensia genunchiului (atunci când acesta este în flexie mai mică de 30°) și ajută la flexia genunchiului (când se află într-o flexie mai mare de 30°).

Sindromul benzii ilio-tibiale este printre cele mai frecvente cauze de apariție a durerii în zona laterală a genunchiului, fiind considerată o leziune non-traumatică, pe fond de suprasolicitare. Este asociat frecvent cu slăbiciunea mușchilor abductori ai șoldului.

La SANADOR beneficiezi de analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cauze și factori de risc pentru sindromul tractului ilio-tibial

Deoarece nu are un atașament osos, tractul ilio-tibial trece printre tuberculul Gerdy și epicondilul femural lateral. Această deplasare anterioară - posterioară imprimată de fiecare mișcare de flexie-extensie a genunchiului, poate duce la inflamația tractului prin fricțiunea acestuia de condilul femural lateral.

Unii specialiști apreciază că inflamarea bursei situate sub tractul ilio-tibial este responsabilă de apariția durerii. Tot aceasta ar putea fi responsabilă de apariția unei senzații zgomotoase la flexia și extensia genunchiului.

Activitățile sportive care presupun mișcări repetitive de flexie-extensie a genunchiului, predispun la iritarea și microtraumatisme ale tractului ilio-tibial, cu apariția sindromului de fricțiune ilio-tibială.

Alergarea pe suprafețe dure sau în pantă precum și alergarea la viteze mici, provoacă o mișcare de flexie a genunchiului mai mică de 30°, cu riscul apariției sindromului de bandă ilio-tibială.

Utilizarea frecventă a scărilor (urcat-coborât), încălțămintea cu tocuri înalte sau folosirea unor pantofi de alergare uzați/necorespunzători, pozițiile vicioase prelungite (cu genunchii flexați), tulburările de statică/aliniament greșit al picioarelor (în varus/valg/diferențe de lungime a picioarelor) pot duce la apariția sindromului benzii ilio-tibiale.

În cazul cicliștilor, șaua de bicicletă ajustată incorect poate fi un factor declanșator al sindromului de tract iliotibial, prin extensia exagerată a genunchiului, la mai mult de 150° și efectul de erodare a condilului femural lateral.

Atleții pot fi la risc dacă efectuează necorespunzător încălzirea și exercițiile de stretching. Escaladarea rapidă a perioadelor de antrenament (cantitativ și calitativ) precum și contuziile la nivelul genunchiului, pot fi responsabile de apariția simptomelor de tract ilio-tibial.

Iată de ce practicarea unor activități sportive (alergările de cursă lungă, ciclismul, aerobic, volei, fotbal, tenis, ridicarea de greutăți, schi) pot fi considerate cauze ale sindromul de tract ilio-tibial.

La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Semne și simptome de sindrom de tract ilio-tibial

Semnele sindromului de fricțiune ilio-tibială sunt specifice, sub forma durerilorlocalizate la nivelul compartimentului lateral al genunchiului, la aproximativ 2 cm deasupra interliniului articular.

Clasificarea durerii se face în funcție de activitate și este asociată rar cu traumatismele sau cu o leziune acută. De obicei are debut insidios, la nivelul regiunii laterale a genunchiului, în timpul alergatului și de cele mai multe ori dispare în repaus.

Uneori, în cazul atleților care mențin nivelul de activitate fizică, durerea de genunchi persistă în timpul mersului cât și între antrenamente.

Durerea asociată urcării scărilor sau alergării pe dealuri sau la vale apare în urma menținerii genunchiului în flexie de 30°, în poziția de susținere a greutății.

La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Complicațiile provocate de sindromul de bandă ilio-tibială

Inițial durerea este localizată la nivelul regiunii laterale a genunchiului însă cu trecerea timpului poate apărea inclusiv în repaus, poate radia spre zona inferioară a gambei, cu afectarea coapsei contralaterale.

Progresia afecțiunii poate deteriora și rotula (prin atașamentele tractului ilio-tibial la patelă) ducând la apariția sindromului patelofemural.

Durerea apărută în repaus poate fi semnul unei afecțiuni asociate, cum ar fi: tendinită severă, leziuni ale cartilajului sau condilului femural lateral precum și ale meniscului lateral.

Dacă durerea din repaus nu este asociată unei activități repetitive sau traumatism, va necesita evaluări suplimentare pentru excluderea artropatiilor inflamatorii, cauze infecțioase sau neoplazii.

Nu aștepta apariția complicațiilor! Vino la SANADOR!

Diagnosticul de sindrom de tract ilio-tibial

Diagnosticul este bazat pe examenul clinic. Medicii vor nota orice modificare de aliniament la nivelul genunchiului (genu procurvatum/ varum/valgum/recurvatum) deoarece pot fi responsabile de modificarea presiunii la nivelul tractului ilio-tibial.

Medicul va preciza orice modificare a mersului, deoarece genunchiul afectat va fi menținut în extensie. Clinic, pacientul poate acuza o durere intensă, similară unei arsuri, la presiunea pe epicondilul femural lateral, cu genunchiul în flexie și în extensie. Palparea epicondilului femural lateral, a tubercului Gerdy sau a unei zone de până la 4 cm deasupra interliniului articular, poate fi dureroasă.

Examinarea clinică presupune efectuarea unor teste specifice pentru aprecierea integrității tractului ilio-tibial, printre care:

Testul Noble - cu pacientul întins pe spate, genunchiul se îndoaie încet de la 0 la 90°, înainte și înapoi, de mai multe ori, în timp ce cu policele celeilalte mâini se aplică presiune la nivelul epicondilului femural lateral. Testul este pozitiv la apariția cracmentelor sau durerii localizate care crește cu presiunea zonei epicondilului lateral, frecvent asociată flexiei de 30°.
Testul Ober - Pacientul va sta în poziția culcat lateral, cu genunchii flexați la 90°, șoldul este în abducție și extensie, coapsa este menținută în linie cu trunchiul. Pacientul este rugat să aducă coapsa cât mai mult posibil. Rezultatul este pozitiv dacă pacientul nu poate aduce coapsa mai mult decât masa de examinare.

Radiografiile sunt utile în excluderea altor afecțiuni articulare (artroza, leziuni patelare sau traumatisme) deoarece sindromul de tract ilio-tibial nu prezintă modificări radiologice.

Examenul IRM va fi recomandat numai dacă examenul clinic și anamneza sunt neconcludente. Aspectul imagistic sugestiv ar fi intensități crescute ale condilului femural lateral precum și îngroșarea porțiunii distale a tractului ilio-tibial. Ecografia articulară poate evidenția o îngroșare anormală a segmentului distal al tractului. Este o investigație de luat în calcul, având costuri și riscuri mai reduse. În general, ultimele două tipuri de investigații sunt rezervate cazurilor refractare sau recurente de sindrom de bandă ilio-tibială.

Vino la SANADOR! Sună la 021.9699!

Tratamentul pentru sindromul benzii ilio-tibiale

De cele mai multe ori tratamentul este conservator. Medicii recomandă modificarea activităților fizice tocmai pentru prevenția agravării acuzelor. Pacientul trebuie să înțeleagă importanța unei reduceri semnificative a gradului de activitate fizică și indicarea altor exerciții, dacă sunt îngrijorați de menținerea condiției fizice (specialiștii pot recomanda înotul).

Unii medici recomandă repaus fizic, fără să existe un consens (între o săptămână și două luni). Această perioadă de inactivitate este dictată de rezultatul examenului fizic individualizat.

Faza acută a tratamentului include controlul inflamației, corectarea antrenamentelor deficitare și adaptarea la variantele anatomice. Antiinflamatoarele nesteroidiene - au rolul de a reduce inflamația. Tratamentul injectabil cu corticosteroizi este diagnostic și terapeutic. Furnizează controlul imediat și durabil al durerii.

Activitatea sportivă trebuie limitată, medicii recomandă evitarea exercițiilor cu efect stresant asupra genunchiului. Antrenamentul trebuie adaptat la pragul disconfortului resimțit de sportiv. Înotul poate fi util pentru exercițiul cardio-vascular (cu recomandarea utilizării predominant a brațelor).

Pentru adaptarea la variațiile structurale anatomice, medicii vor recomanda utilizarea înălțătorilor plantari pentru cazurile de inegalitate a membrelor.

Tendințele de supinație-pronație a piciorului vor fi corectate prin susținători plantari personalizați.

Rutina antrenamentului pentru alergători va fi modificată pentru evitarea alergării în pantă/dealuri sau utilizând aceeași direcție pe o pistă.

Cicliștii trebuie atenționați asupra poziției crampoanelor. Acestea trebuie ajustate în conformitate cu alinierea anatomică sau vor fi rotite extern (pentru reducerea gradului de întindere a tractului ilio-tibial). Pot fi utile pedalele flotante.

O atenție specială se acordă poziției șeii, cu poziționarea acesteia astfel încât să existe o flexie de 30-35° în partea de jos a cursei de pedalare. Trebuie corectată poziția biciclistului și se va ajusta alinierea șoldului și piciorului (se pot utiliza distanțiere între pedală și brațul pedalier).

Tratament prin fizioterapie

Tratamentul recuperator este recomandat de medicul specialist și poate include:

terapia cu ultrasunet - asigură un tratament termic sau non-termic al țesutului lezat la o frecvență cuprinsă între 0,75 și 3 MHz;
ionoforeza - tehnică de administrare a medicației în țesutul afectat prin intermediul unui câmp electric;
fonoforeza- tehnică similară de medicația administrată prin piele cu ajutorul ultrasunetelor;
terapia cu unde de șoc radiale;
stimulare musculară.

Tratament prin kinetoterapie

Exercițiile benefice sunt determinate de factorii declanșatori, identificați la examenul clinic și anamneză.

Tratamentul miofascial, utilizarea unei role de spumă pe mușchii tensionați și exercițiile de întărire a mușchilor abductori și stabilizatori ai șoldului pot fi eficiente în controlul durerii.

Tratament chirurgical

Acest tratament este rezervat cazurilor refractare, simptomatice chiar și după mai mult de șase luni de tratament conservator. Există mai multe opțiuni intervenționale: eliberarea percutanată sau deschisă a tractului ilio-tibial, prelungirea tractului cu o plastie în “Z”, bursectomia deschisă și debridarea artroscopică.

Programează-te la SANADOR și ai grijă de sănătatea ta!

Cum poate fi prevenit sindromul de tract ilio-tibial

Prevenția se realizează prin educarea pacientului și aderența la planul terapeutic. Efectuarea exercițiilor de stretching activ al tractului ilio-tibial și conservarea forței musculaturii proximale a șoldului. Evitarea antrenamentelor exagerate sau alergarea pe drumuri în pantă.

Este esențială acordarea unei atenți sporite biomecanicii prin ajustarea echipamentele sportive (încălțăminte neconformă/uzată, șei de bicicletă după cum s-a evidențiat mai sus). Abordarea interdisciplinară, munca în echipă și comunicarea sunt esențiale reușitei și limitării recurențelor.

Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Diagnostic și tratament la SANADOR

SANADOR oferă acces la o abordare integrată și personalizată, axată pe diagnostic precis și tratament eficient. Pacienții beneficiază de consultații de ortopedie, de investigații imagistice avansate (precum RMN de genunchi și ecografie musculo-scheletală) și, atunci când este necesar, de intervenții minim invazive, cum ar fi artroscopia de genunchi. Intervențiile chirurgicale sunt realizate la Spitalul Clinic SANADOR, într-un bloc operator bine dotat, de o echipă cu vastă experiență în chirurgia ortopedică.

În plus, Departamentul de Medicină fizică și de Reabilitare SANADOR asigură acces la programe individualizate de reabilitare medicală, care includ ședințe de kinetoterapie și fizioterapie, esențiale pentru restabilirea mobilității și prevenirea recidivelor. Echipa multidisciplinară de specialiști colaborează pentru a asigura un plan de tratament adaptat nevoilor fiecărui pacient, contribuind astfel la o revenire rapidă la activitățile cotidiene și la menținerea unei calități optime a vieții.

Sănătatea ta, prioritatea noastră! Programează-te acum la SANADOR!