Adenomul de prostata are o evolutie naturala. In absenta tratamentului, evolutia este catre alterarea mictiunilor pana la retentie completa de urina. Suferinta indelungata determina decompensarea progresiva a vezicii urinare, urmata de decompensarea aparatului urinar superior si in final compromiterea functiei rinichilor, de multe ori ireversibila. Evolutia unui adenom de prostata poate masca evolutia unui cancer de prostata, diagnosticarea acestuia intr-o faza curabila neputandu-se face fara interventia activa a medicului.
Tratamentul chirurgical se adreseaza situatiilor in care tratamentul medicamentos nu mai este eficient, sau aparitiei complicatiilor evolutive – retentia completa de urina (imposibilitatea de a urina, cu vezica plina), hematuria macroscopica (aparitia sangelui in urina), litiaza vezicala (pietre in vezica urinara), decompensarea vezicii urinare cu aparitia diverticulilor secundari (pungi de mucoasa vezicala care nu se golesc), decompensara rinichilor, cu insuficienta renala. In multe dintre aceste complicatii primul gest este montarea unei sonde uretrovezicale, insotita de tratament de reechilibrare, interventia chirurgicala efectuandu-se intr-un timp ulterior.
Din pacate situatia prezentarii la medic a unui pacient cu adenom de prostata neglijat, in stadiul de complicatii severe, nu este rara.
Rezectia endoscopica
Interventia chirurgicala standard adresata adenomului de prostata este rezectia endoscopica, transuretrala a adenomului, folosind energii diferite – curent electric monopolar, curent bipolar, plasma, LASER.
Interventia chirurgicala deschisa se adreseaza cazurilor selectionate (scopul fiind indepartarea tesutului prostatic adenomatos, situat in interiorul unei pseudocapsule. Restul tesutului prostatic impins la exterior, se reexpansioneaza in timp.)
Supravegherea postoperatorie este obligatorie, existand riscul aparitiei unui cancer de prostata la nivelul prostate reexpansionate.