Cancer tiroidian

Glanda tiroidă este un organ situat la baza gâtului, mai jos de "mărul lui Adam", având un rol foarte important în organism, prin producția hormonilor tiroidieni. Cancerul tiroidian este unul dintre cele mai des întâlnite tipuri de cancer (pe locul 5 la femei) și reprezintă 3% din toate cancerele că număr de cazuri diagnosticate într-un an. Estimativ, 1.3% din populația generală va dezvolta cancer tiroidian pe parcursul vieții.

Incidența cancerului tiroidian (numărul de pacienți diagnosticați într-un an) crește anual cu 0.8% la femei și cu 1.5% la bărbați (pe primul loc la bărbați). De asemenea, mortalitatea crește la bărbați cu 0.6% anual.

Tipuri de cancer tiroidian

Cancer tiroidian - Simptome

Majoritatea pacienților diagnosticați cu cancer tiroidian nu au simptome sugestive și sunt diagnosticați întâmplător, fie în cadrul ecografiei efectuate ca investigație de screening, fie pentru prezența unei formațiuni în zona gâtului, care de multe ori nu este observată de pacienți, ci de medici, rude, prieteni. Aceasta poate indică un nodul tiroidian, o parte (aproximativ 5%) dintre nodulii tiroidieni fiind maligni (canceroși). În stadii mai avansate, pacientul poate avea vocea răgușită de ceva timp sau să aibă dificultate la înghițire, să simtă o apăsare în zona gâtului (de obicei, în anumite poziții).

Cauze și factori de risc

• În unele situații, mutațiile genetice pot explică apariția cancerului tiroidian, mai ales la copii, adolescenți și adulți tineri. Cauzele genetice sunt suspectate când mai mulți membri de familie au fost diagnosticați cu cancerul tiroidian sau când pacientul are alte boli care sunt cunoscute să facă parte dintr-un sindrom genetic care predispune și pentru dezvoltarea unui cancer tiroidian (de exemplu, sindroamele Gardner, Cowden, DICER-1, MEN-2A și MEN-2B, complexul Carney).
• Radiațiile ionizante sunt o altă cauza dovedită a cancerului tiroidian. Putem menționa creșterea incidenței de cancer tiroidian la cei expuși în copilărie la radiațiile de la Cernobîl sau Hiroshima și Nagasaki. De asemenea, radioterapia pentru alte cancere în copilărie crește riscul de apariție a cancerului tiroidian pe parcursul vieții.
• Pacienții cu tiroidita autoimună au risc crescut de apariție a cancerului tiroidian.
• Fumatul, obezitatea și consumul de alcool sunt asociate cu riscul crescut de noduli tiroidieni.

Diagnostic

Prima și cea mai informativă investigație este ecografia tiroidiană. Aici, putem identifica nodulii tiroidieni, precum și prezența unor semne care ridică suspiciunea de nodul malign (canceros). De asemenea, ecografic evaluăm ganglionii limfatici din zona gâtului pentru a identifica ganglionii cu suspiciunea de invazie canceroasă. Următorul pas este, de obicei, o punctie cu ac subțire pentru a obține celule din nodulul/nodulii cu suspiciune.

Cancerul medular este singurul care poate fi exclus printr-o analiză de sânge (calcitonina).

Prognostic

• Prognosticul este unul foarte bun în cazul cancerelor tiroidiene diferențiate.
• În 30 ani de la diagnostic, numai 6% dintre pacienții cu carcinom papilar și 15% dintre pacienții cu carcinom folicular vor deceda din cauza cancerului.
• Bărbații au prognostic mai rezervat decât femeile. Tumoră primară >4cm are prognostic mai rezervat.
• Vârstă avansată este considerată un factor de risc.
• În cazul cancerului medular, vorbim de supraviețuirea la 10 ani de 100% (stadiul I), 93% (stadiul ÎI), 71% (stadiul III), 21% (stadiul IV).
• Cancerul anaplastic are prognosticul rezervat, supraviețuirea mediană fiind de 5 luni.

Cancer tiroidian - Tratament

Prima linie de tratament este o intervenție chirurgicală, adică operație. Volumul acesteia depinde de descrierea ecografică. În unele situații, se poate opta pentru lobectomie (se scoate doar jumătate din glanda tiroidă, pe partea unde este situat nodulul suspect). În cazul în care sunt identificați ganglionii invadați la ecografie, operația nu se limitează doar la extirparea glandei tiroide,tiroidectomie totală, ci și la curățarea ganglionilor la nivelul gâtului pe partea unde au fost identificați ganglionii cu suspiciune.

Dacă glanda a fost extirpată complet, pacientul va rămâne toată viață pe tratament cu hormoni tiroidieni sub formă de medicament.

După operație, în funcție de rezultatul histopatologic, se decide tratamentul necesar.

Dacă este un cancer diferențiat (papilar, folicular sau cu cellule Hurthle), poate fi necesar tratamentul cu radioiod, în funcție de categoria de risc, aspectul ecografic, rezultatul analizelor. Acest tratament presupune administrarea unei capsule de iod radioactiv în doză necesară pacientului, care are că scop distrugerea resturilor tiroidiene, atât a celulelor sănătoase, cât și a celor canceroase. După aceea, pacientul se monitorizează prin analize de sânge (nivelul tiroglobulinei) și ecografic.

Dacă este cancerul medular, terapia cu radioiod nu se administrează. Dacă nu există dovezi de boală persistența (resturi de cancer), pacientul nu necesită alte tratamente și este urmărit prin analize de sânge (nivelul calcitoninei).

Cancerul anaplastic necesită tratament sistemic, care poate însemna chimioterapia, radioterapia, imunoterapia sau combinația acestora.

Prevenție

Nu există dovezi solide că un medicament sau un supliment alimentar ar preveni cancerul tiroidian.

Supraviețuirea la cancerul tiroidian este foarte bună chiar și în faza de extindere regională (prezența unor ganglioni limfatici invadați), însă depistarea precoce oferă beneficiul de o mai bună calitate a vieții (mai puține  tratamente și riscul scăzut de recidivă).

Din acest punct de vedere, ecografia tiroidiană ar putea fi o opțiune accesibilă de screening pentru identificarea precoce a cancerului tiroidian.