Ce este megaloureterul congenital?

Megaloureterul congenital este o afecțiune prezentă la naștere, care se caracterizează prin dilatarea anormală a ureterului, tubul care transportă urina de la rinichi la vezica urinară. În mod normal, ureterul are un diametru de 3-5 mm, iar în cazul megaloureterului, diametrul ureterului ajunge până la 7 mm sau chiar mai mult. Atunci când ambele uretere sunt dilatate, afecțiunea se numește megaloureter bilateral. Dacă este lăsat netratat, megaloureterul poate duce la infecții, blocarea fluxului de urină și, în unele cazuri, la afectarea gravă a rinichilor. Vino la SANADOR pentru tratament modern!

  • 021 9699 Programează-te la SANADOR!

Tipuri și Cauze

În funcție de cauza care a dus la megaloureter congenital, acesta poate fi de mai multe tipuri:

Megaloureter obstructiv

Acest tip de megaureter congenital apare atunci când ureterul este prea subțire la locul unde intră în vezica urinară și realizează un blocaj. Din cauza acestui blocaj, urina trece cu greutate din ureter în vezica urinară, ceea ce duce la dilatarea ureterului.

Megaloureter cu reflux

În acest tip, ureterele sunt mai largi din cauza urinei care se întoarce din vezica urinară înapoi în uretere, proces numit reflux vezico-ureteral. Acest tip de megaureter congenital este mai frecvent la nou-născuții de sex masculin. În unele cazuri, refluxul vezico-ureteral și dilatarea ureterului se reduc pe parcursul primului an de viață. Dacă afecțiunea nu dispare, necesită intervenție chirurgicală.

Megaloureter fără reflux și fără obstrucție

Acest tip de megaureter congenital se caracterizează prin prezența ureterului dilatat, însă fără semne de reflux și fără a exista obstrucție. Se consideră că acesta este cel mai frecvent tip de megaureter congenital la nou-născuți. Cauza exactă a afecțiunii nu este cunoscută, însă se consideră ca producția crescută de urină și dezvoltarea incompletă a ureterului pot contribui la apariția bolii.

Megaloureter cu reflux și cu obstrucție

Acest tip apare foarte rar și este cauzat de o combinație între refluxul vezico-ureteral și obstrucția la nivelul joncțiunii dintre ureter și vezica urinară.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Semne și simptome de megaloureter congenital

Aproximativ jumătate din cazuri nu prezintă simptome și sunt descoperite la ecografia efectuată de rutină înainte de naștere. Nou-născuții afectați de megaloureter congenital nu au, de obicei, simptome, au examen fizic normal, iar analizele de urină și funcția rinichiului sunt normale. Atunci când afecțiunea nu este detectată înainte de naștere, pacienții cu megaloureter congenital pot prezenta următoarele semne și simptome:

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Complicații posibile

În cazul în care tratamentul nu este aplicat la timp, pacienții cu megaloureter congenital pot dezvolta complicații:

  • Infecții urinare repetate. Dilatarea ureterului poate face dificilă golirea completă a vezicii urinare, iar urina stagnează și astfel se creează un mediu favorabil pentru înmulțirea bacteriilor.
  • Calculi urinari. Stagnarea urinei la nivelul ureterelor dilatate poate favoriza formarea de calculi urinari (pietre) care pot determina durere și alte complicații.
  • Hidronefroza. Este o afecțiune în care rinichiul se dilată din cauza acumulării de urină care nu poate fi eliminată.
  • Deteriorarea funcției renale. În cazurile severe, megaloureterul congenital poate duce la afectarea funcției rinichiului și la apariția insuficienței renale.

Stabilirea diagnosticului de megaloureter congenital

Diagnosticul de megaloureter congenital implică mai multe etape: anamneză, examen fizic, teste de laborator și investigații imagistice.

Medicul va efectua mai întâi o anamneză detaliată pentru a înțelege simptomele, antecedentele medicale și istoricul familial. Apoi, va efectua examenul fizic prin care poate detecta semne de dilatare a ureterului sau ale altor afecțiuni asociate.

Testele de urină pot fi efectuate pentru a determina prezența unei infecții urinare sau a globulelor roșii în urină, care pot fi asociate cu megaloureter congenital.

Prin intermediul investigațiilor imagistice, poate fi confirmat diagnosticul de megaloureter congenital și poate fi stabilit tipul acestuia. Se utilizează următoarele investigații imagistice:

  • Ecografia. Este o investigație neinvazivă și nedureroasă care folosește ultrasunete pentru a obține imagini. Prin intermediul ecografiei, medicul poate vedea starea rinichilor, ureterelor și a vezicii urinare. Ecografia este principala metodă prin care se pune diagnosticul de megaloureter congenital înainte de naștere. Dacă diagnosticul a fost pus înainte de naștere, o ecografie postnatală este obligatorie pentru a confirma prezența megaloureterului.
  • Cistouretrograma micțională. Este o investigație bazată pe raze X, care se efectuează pentru a pune în evidență refluxul vezico-ureteral. Constă în introducerea unui mic tub în vezica urinară și administrarea prin tub a unui colorant în timp ce se efectuează radiografii. Dacă există reflux, radiografia va arăta cum colorantul pătrunde în ureter.
  • Urografia intravenoasă. Este un test imagistic care constă în injectarea unei substanțe de contrast și efectuarea de radiografii pentru a examina tractul urinar. Poate pune în evidență ureterul dilatat, obstrucția ureterului și poate fi utilizată și pentru a aprecia funcția rinichiului.
  • Scintigrafia renală. Scintigrafia este un test de imagistică nucleară care presupune injectarea unui lichid radioactiv care ajunge la rinichi. Cu ajutorul computerului, se determină modul în care funcționează fiecare rinichi. În timpul scanării se administrează un medicament diuretic pentru a accelera fluxul de urină prin rinichi. Această investigație se folosește pentru a detecta orice blocaj la nivelul tractului urinar.
  • Tomografia computerizată (CT) și rezonanța magnetică (RMN). Scanarea CT și examenul RMN oferă imagini detaliate ale rinichilor și căilor urinare, fiind utile pentru a evalua gradul de dilatare al ureterului, dar și eventualele anomalii asociate.
  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratamentul pentru megaloureterul congenital

Tratamentul megaloureterului congenital variază în funcție de cauza și severitatea afecțiunii.

În cazurile ușoare, care nu determină simptome sau complicații, medicul poate recomanda doar monitorizare, cu vizite regulate de control și teste de sânge și urină pentru a evalua funcția renală și eventualele complicații.

Tratamentul medicamentos poate consta în administrarea de antibiotice pentru a preveni sau pentru a trata infecțiile urinare și administrarea de antalgice pentru a reduce durerea. Tratamentul chirurgical este indicat în cazurile severe și în cele în care apar complicații. În cazul pacienților care prezintă megaloureter obstructiv, intervenția chirurgicală este indicată atunci când este afectat semnificativ fluxul de urină, în caz de durere persistentă, pielonefrită, calculi sau afectarea funcției renale.

Opțiunile preferate în acest caz sunt dilatarea porțiunii blocate cu balon și implantarea unui stent pe cale endoscopică sau îndepărtarea pe cale chirurgicală a porțiunii blocate și reimplantarea ureterului în vezica urinară.

Pentru pacienții care prezintă megaloureter cu reflux, tratamentul medicamentos este indicat în timpul copilăriei și este continuat în funcție de gradul de reflux și de simptome. Intervenția chirurgicală este recomandată pentru refluxul persistent de grad înalt la copiii mai mari. Intervenția chirurgicală poate fi deschisă sau minim invazivă, prin tehnici endoscopice sau chirurgie laparoscopică.

Reimplantarea uretero-vezicală este o intervenție chirurgicală prin care medicul va poziționa corect ureterul în vezica urinară, astfel încât refluxul de urină din vezica urinară către ureter să nu mai fie posibil. Intervenția minim invazivă pentru pacienții cu reflux vezico-ureteral este reprezentată de injectarea unui gel special la nivelul ureterului, care reface mecanismul de valvă și împiedică refluxul. Această intervenție se realizează cu ajutorul unui endoscop de mici dimensiuni introdus prin uretră și apoi prin vezica urinară până la nivelul ureterului.

Intervențiile minim invazive prezintă numeroase avantaje: spitalizare de scurtă durată, durere postoperatorie redusă, risc de infecție scăzut, pierderi de sânge nesemnificative.

În cazurile rare în care alte intervenții chirurgicale nu sunt posibile sau nu sunt eficiente, se poate practica ureterostomia pentru a permite drenajul urinei din ureter la exteriorul corpului, evitând astfel complicațiile legate de megaloureter.

Pacienții cu megaloureter fără reflux și fără obstrucție nu necesită de obicei intervenție chirurgicală. Urmărirea regulată și administrarea de antibiotice are ca rezultat reducerea dilatației ureterului în majoritatea cazurilor.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La Spitalul Clinic SANADOR, pacienții au acces la toate metodele de diagnosticare a megaloureterului congenital, care sunt realizate cu echipamente de vârf. Pentru depistarea megaloureterului congenital înainte de naștere, femeile însărcinate se pot adresa Maternității SANADOR, care oferă investigații avansate pentru evaluarea fătului.

În funcție de rezultatele investigațiilor, medicii urologi experimentați ai Spitalului Clinic SANADOR aleg tratamentul potrivit. În cazurile care necesită intervenție chirurgicală, medicii aleg, când există indicație în acest sens, metode minim invazive. Echipa de chirurgie urologică a realizat numeroase intervenții de succes prin metode minim invazive, inclusiv cu ajutorul robotului chirurgical. Secția de Anestezie și Terapie Intensivă SANADOR asigură cele mai bune condiții pentru buna desfășurare a tratamentului chirurgical, în condiții de siguranță deplină. Aceasta este certificată ca secție ATI de categoria I, ceea ce înseamnă că are nivelul maxim de competență.

Programează-te acum!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR