Pielonefrita

Ce este pielonefrita?

• 
  Pielonefrita necesită tratament medical. Programează-te!

Infecția urinară care poartă numele de pielonefrită este extrem de neplăcută, poate afecta unul sau ambii rinichi și poate fi determinată atât de un virus, cât și de o bacterie care infectează parenchimul și pelvisul renal, producând inflamație. Infecțiile de tract urinar sunt una dintre cele mai comune probleme urologice, dar pot avea consecințe importante asupra sănătății renale dacă nu sunt tratate adecvat. Sistemul urinar este alcătuit din cei doi rinichi, cele două uretere care leagă rinichii de vezică, din vezica urinară și uretră, care este în legătură cu exteriorul corpului. Pielonefrita se produce atunci când o bacterie urcă din vezica urinară prin cele doua uretere, până la nivelul rinichilor.

Infecția începe în tractul urinar inferior, de obicei ca o cistită acută, și se răspândește spre rinichi, alteori, agentul infecțios poate ajunge la rinichi prin fluxul sangvin.

Tipuri de pielonefrită

• 
  Medicii SANADOR sunt empatici și dedicați. Programează-te!

Pielonefrita poate fi clasificată în câteva categorii: pielonefrita acută, pielonefrită cronică, pielonefrita emfizematoasă, pielonefrita xantogranulomatoasă și pielonefrita copilului.

Pielonefrita acută este o infecție de tract urinar care ascensionează, răspândindu-se de la vezica urinară către sistemul colector al rinichilor și este produsă deseori de bacteria Escherichia coli., care provine, la cei mai mulți pacienți, din flora intestinală fecală. Bacteriile pot ajunge la rinichi în două moduri: pe cale hematogenă sau prin ascensionarea infecției din tractul urinar inferior. Calea hematogenă este mai rar întâlnită, dar apare la pacienții cu obstrucție ureterală (stenoză ureterală) sau la pacienții imunocompromiși, foarte slăbiți. Pielonefrita acută poate fi complicată sau lipsită de complicații. De cele mai multe ori, pielonefrita nu duce la complicații și se remite doar cu antibioticele orale prescrise de medic. Cu toate acestea, există situații când se poate complica și devine periculoasă.

Pielonefrita cronică apare pe fondul unor infecții de tract urinar repetate, de regulă la pacienții care au anomalii anatomice de tract urinar sau boli cronice sistemice, cum este diabetul zaharat.

Pielonefrita xantogranulomatoasă (PXG) este o inflamație care afectează cu precădere sexul feminin, în decadele 5-7 de viață și este caracterizată prin leziuni renale destul de mari, care duc cel mai adesea la nefrectomie. Poate fi provocată de complicația unei pionefroze.

Pielonefrita emfizematoasă este o infecție cu risc vital în care bacteria implicată duce la formarea de gaz în parenchimul renal. Pacienții prezintă o deteriorare rapidă a stării generale.

Pielonefrita la copii este o afecțiune destul de comună și este adeseori asociată cu anormalități anatomice sau funcționale ale sistemului urinar și apare cu prevalență în primul an de viață, riscul de cicatrici renale și complicații fiind mai mare.

Cauzele infecției la rinichi și factorii de risc

• 
  La SANADOR, pacienții cu probleme renale beneficiază de investigații și tratamente moderne. Programează-te!

Principala cauză a pielonefritei acute este bacteria Gram-negativă Escherichia Coli, dar ea poate fi produsă și de alte astfel de bacterii precum Proteus, Klebsiella sau Enterobacter. La anumite persoane, urina este sterilă, însă bacteriile pot să ajungă în tractul urinar din organele învecinate (cel mai frecvent, din intestine sau din organele genitale), dar o pot face și prin sistemul limfatic și circulator.

Infecțiile de tract urinar sunt mai comune în rândul femeilor, deoarece ele au o uretră mai scurtă, situată mai aproape de anus, și sunt supuse unor fluctuații hormonale mai mari de-a lungul vieții. Obstrucțiile de tract urinar cauzate de litiaza renală(piatră la rinichi) pot duce și ele la pielonefrită acută, prin faptul că urina nu poate fi evacuată, stagnează în vezică și se infectează. O cauză mai puțin comună a pielonefritei acute este refluxul vezico-ureteral, o malformație congenitală în care urina se scurge înapoi din vezică spre rinichi.

Pielonefrita cronică este cauzată de un istoric de infecții repetate de tract urinar prin uropatie obstructivă, calculi sau reflux vezico-ureteral, astfel de pacienți fiind și copiii. Uneori, pielonefrita cronică este o consecință a pielonefritei acute netratate sau tratate necorespunzător, când boala este doar ameliorată, dar nu a fost posibilă eradicarea totală a focarului infecțios sau restabilirea fluxului normal de urină.

În pielonefrita xantogranulomatoasă, culturile bacteriene arată de obicei Proteus mirabilis sau Escherichia Coli, iar pielonefrita emfizematoasă apare preponderent la pacienții cu diabet zaharat necontrolat.

Pacienții care au avut sau au montat un cateter (sondă urinară) sunt și ei expuși la pielonefrită, dar și bărbații care au un diagnostic de hiperplazie benignă de prostată. Sarcina, prin presiunea pe care o exercită asupra vezicii, poate predispune și ea la un flux încetinit de urină și la apariția unei pielonefrite. Copiii care se nasc cu spina bifida (un defect de închidere osos la nivelul coloanei vertebrale) au aproape toți o vezică neurogenă, un termen care descrie problemele care apar în legătură cu actul de a urina din cauze neurologice.

Deoarece nervii din partea inferioară a măduvei spinării care controlează vezica urinară și intestinul nu s-au dezvoltat complet, apar disfuncții ale vezicii urinare, care va fi hiperactivă (spastică) sau hipotonă, adică copilul va avea probleme cu reținerea urinei sau cu eliminarea ei (uneori, ambele). Aceste probleme duc deseori către infecții repetate și pielonefrită la copii.

Pielonefrita apare mai ales la copiii sub 7 ani, femeile tinere la care apariția pielonefritei este asociată cu debutul activității sexuale, în sarcină, la naștere sau la bărbații de vârsta a doua care încep să sufere de adenom de prostată, uretrită sau prostatită. Posibilitatea de a dezvolta pielonefrită crește odată cu scăderea imunității generale a organismului în boli cronice, infecția cu virusul HIV, tuberculoză, diabet zaharat și carențe nutriționale.

Semnele și simptomele de pielonefrită

• 
  Dacă ai simptome specifice pielonefritei, vino la SANADOR!

Simptomele și semnele clasice de pielonefrită acută sunt următoarele:

• febra cu creșteri bruște și frison (nu apare mereu, dar, când apare, temperatura trece de 39.4 C);
• durere la nivelul unghiului costo-vertebral de partea afectată sau lombară (durerea este de la moderată până la severă și de obicei este unilaterală);
• durere suprapubiană (durere pelvină), descrisă ca o senzație de greutate, discomfort, presiune;
• stare de greață și/sau vărsături.

Lipsa poftei de mâncare este comună la pacienții cu pielonefrită acută, dar și durerile de cap, starea de oboseală și slăbiciune, transpirația abundentă, frisoanele. La examinare, urina poate apare tulbure de la piurie, cu un miros neplăcut. Hematuria macroscopică nu este comună la bărbați, dar poate fi prezentă la femei, mai ales cele tinere, în 30-40% din cazuri. Dacă boala se dezvoltă pe fondul unei predispoziții către litiază renală, un episod de pielonefrită acută poate fi precedat de un atac de colică renală. În absența unui tratament adecvat, boala devine cronică, iar simptomele nu mai sunt atât de zgomotoase.

Simptomele clasice de pielonefrită pe care le are adultul nu sunt aceleași cu ale unui copil, în special la nou-născuți și sugari. La copiii cu vârsta până la 2 ani, pielonefrita acută se manifestă prin febră, dificultăți de hrănire, retard de dezvoltare și creștere, dar și diaree, vărsături, hipotensiune și o stare generală alterată, letargică. Când apare febra mare la copil, trebuie să luăm în considerare și un eventual diagnostic de pielonefrită.

Pacienții vârstnici pot prezenta simptomele și semnele clasice de pielonefrită acută însoțite uneori de alterarea statusului mental, decompensarea unor alte organe, deteriorarea stării generale. În pielonefrita cronică, semnele și simptomele sunt adesea inconstante și mai puțin zgomotoase. Unii pacienți vârstnici au febră, durere lombară sau în flanc (ocazional), stare generală alterată.

Complicațiile infecției la rinichi

• 
  Nu aștepta apariția complicațiilor. Programează-te!

Uneori, unele episoade de pielonefrită se pot complica prin necroză papilară, abcese renale sau periferice sau dezvoltarea pielonefritei emfizematoase. Complicațiile pielonefritei apar de regulă în sarcină, diabet, atunci când există anomalii anatomice ale tractului urinar sau calculi renali. Una din posibilele complicații ale pielonefritei acute este boala renală cronică, care poate deteriora permanent rinichii dacă nu e tratată. Sepsisul și șocul septic sunt două complicații de temut atunci când infecția se răspândește în sânge și afectează tot organismul, iar ele pot fi controlate doar atunci când pacientul este internat. Totuși, complicațiile pielonefritei acute sunt rare, însă cronicizarea ei este frecventă.

Tabloul clinic cronic se conturează după câteva luni sau ani de la primul episod acut de pielonefrită. Perioadele de latență alternează cu recidivele, fiecare puseu acut producând noi leziuni renale.

Investigații necesare pentru diagnosticul pielonefritei

Pentru diagnosticul de pielonefrită primele investigații necesare sunt urocultura și sumarul de urină. Medicii care contribuie la formularea unui astfel de diagnostic sunt medicul urolog, nefrolog sau ginecolog. La anamneză și examenul clinic al pacientului se adaugă analizele de sânge care cuprind hemoleucograma completă împreună cu markerii pentru inflamație, ureea și creatinina serică, precum și analiza raportului BUN|creatinină, pentru a urmări scăderea perfuziei renale.

Medicul poate recomanda și investigații de imagistică medicală (ecografie, tomografie computerizată), pentru a clarifica eventualele suspiciuni de obstrucție la nivelul tractului urinar. În cazul unei pielonefrite acute obstructive, care este o urgență urologică, se recomandă evaluarea imagistică reno-ureterală imediată și drenajul cât mai rapid al căii urinare. Pielonefritele emfizematoasă și xantogranulomatoasă sunt diagnosticate de obicei prin scanarea CT, iar scintigrafia renală e folosită pentru detectarea anomaliilor focale renale  leziuni localizate ale glomerulilor renali).

Tratamentul pielonefritei

• 
  Spitalul Clinic SANADOR dispune de tehnologie medicală de top, pentru diagnostic avansat și tratament eficient. Programează o consultație!

Tratamentul pielonefritei se bazează pe analgezice, antipiretice, antispastice și antibiotice pentru eradicarea agentului infecțios, în funcție de antibiogramă și de rezistența dezvoltată la anumite antibiotice pe care o are fiecare pacient. Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt utilizate atât pentru combaterea durerii, cât și a febrei. În cazul pielonefritei necomplicate, tratamentul de elecție este antibioterapia în ambulator, cu administrare orală. Atunci când se suspectează un sepsis cu punct de plecare urinar sau pacientul are nevoie de spitalizare, antibioticul se va administra parenteral. Pacienții care vor fi internați sunt de regulă gravidele, cei cu un sistem imunitar compromis, copiii, vârstnicii, cei cu transplant renal sau cu un diabet prost controlat etc.

La SANADOR, pacientul beneficiază atât de un tratament de calitate, cât și de cele mai bune condiții de internare. Tehnologia de top și medicii experimentați și dedicați asigură precizie în diagnosticare și excelență în tratament.

Cum poate fi prevenită pielonefrita?

Pentru prevenirea oricăror infecții renale este foarte important să avem grijă de sănătatea noastră în general, să ținem seama de particularitățile noastre de sănătate și să ne tratăm problemele deja existente. O alimentație echilibrată, fără excese, alături de o bună igienă personală ne vor fi mereu de ajutor. Femeile trebuie să evite folosirea tampoanelor sanitare parfumate, a deodorantelor intime sau a detergenților agresivi atunci când își spală lenjeria intimă, pentru a preveni iritațiile locale care pot duce spre infecții. Datorită particularităților anatomice ale uretrei lor, care e mai scurtă, ele trebuie sa se șteargă întotdeauna dinspre vulvă spre anus atunci când folosesc toaleta sau se spală.

Este important să ne hidratăm corespunzător, pentru ca rinichii să-și poată exercita funcțiile și, de asemenea, este important să urinăm atunci când avem senzația de urinare, pentru a nu pune vezica urinară sub presiune și a favoriza înmulțirea bacteriilor dăunătoare.

În cazul primelor semne de infecție renale se recomandă abstinența sexuală, evitarea spermicidelor și folosirea sucurilor sau capsulelor cu merișor, pentru a împiedica aderența agenților patogeni pe pereții vezicii urinare, precum și a capsulelor cu D-manoză care au același rol. În cazul unor defecte anatomice structurale ale tractului urinar,  acestea trebuie evaluate de către specialist și, acolo unde este posibil, corectate chirurgical.

Persoanele care suferă de diabet trebuie să-și supravegheze constant nivelul glicemiei și să colaboreze cu medicul diabetolog pentru ajustarea periodică a tratamentului. Atunci când e nevoie de o internare în spital, evitarea cateterizării excesive este o măsură care previne apariția pielonefritei. Uneori, pentru femeile aflate la menopauză, se recomandă aplicarea locală a unor unguente cu estrogen sau progesteron și folosirea probioticelor la nevoie, pentru a păstra o floră bacteriană colonică sănătoasă. Tot pentru evitarea distrugerii florei bacteriene, este benefică utilizarea responsabilă a antibioticelor, în dozele prescrise de medic.

Programează-te!