Litiaza ureterală

Ce este litiaza ureterală?

Litiaza ureterală este o afecțiune care constă în formarea de calculi, depozite dure de săruri și minerale cristalizate, la nivelul ureterelor – tuburile prin care urina este transportată de la rinichi la vezica urinară. Este o afecțiune des întâlnită, cu care se confruntă aproximativ 1 din 10 persoane, categoria de vârstă cea mai frecvent afectată fiind 30-60 de ani. Litiaza ureterală este o afecțiune dureroasă, care în absența unui tratament adecvat, poate duce la apariția infecțiilor urinare sau chiar la insuficiență renală.

• 
  Litiaza ureterală necesită tratament adecvat. Programează o consultație!

Cum se formează litiaza ureterală

Rinichii sunt două organe pereche, cu formă asemănătoare bobului de fasole, situate de o parte și de alta a coloanei vertebrale, spre partea posterioară a cavității abdominale (în zona lombară). Rolul lor este de a filtra și îndepărta deșeurile din corp, sângele curățat fiind transferat înapoi în circulație, iar toxinele eliminate prin urină.

Atunci când urina conține o cantitate mare de calciu, oxalați, acid uric sau alte substanțe care cristalizează ușor, capacitatea rinichilor de a o dilua corespunzător este depășită. Dacă se asociază și un deficit de substanțe cu rol în prevenția formării de cristale, se creează un mediu propice apariției de calculi. Calculii ureterali sunt, de obicei, calculi renali care au migrat sau, mai rar, care s-au format direct în ureter, secundar unor malformații renale congenitale. Pietrele în uretere sunt niște formațiuni solide, cu formă neregulată care se pot prezenta fie unilateral (la nivelul unui singur ureter) fie bilateral (în ambele uretere).

Tipuri de pietre în uretere

Pietrele ureterale pot avea diverse mărimi, forme sau culori. Ele se pot clasifica în funcție de dimensiune, localizare, radio-opacitate și compoziție chimică. În funcție de compoziția chimică, se descriu 4 feluri de calculi:

• Calculi de calciu –  tipul cel mai frecvent întâlnit; apare de obicei sub formă de oxalat de calciu. Oxalatul este o substanță care se absoarbe la nivel digestiv (din unele fructe, legume, nuci și ciocolată) dar este produsă și de către ficat. O formă mai rară este fosfatul de calciu, prezența acestuia fiind asociată cu tulburări metabolice sau anumite medicamente;
• Calculi de struvit – apar cel mai adesea secundar unei infecții urinare produse de bacterii care generează urează;
• Calculi de acid uric – se formează datorită unei cantități mari de acid uric în urină, la persoane deshidratate cronic (diaree, malabsorbție), cu sindrom metabolic sau diabet ori la cei care urmează diete hiperproteice;
• Calculi de cistină – apar la persoanele care suferă de o afecțiune genetică numită cistinurie.

• 
  Litiaza ureterală este o afecțiune frecventă. Vino la SANADOR pentru tratament modern!

Cauzele și factorii de risc în litiaza ureterală

Litiaza urinară apare atunci când anumite săruri și minerale din urină devin atât de concentrate, încât se cristalizează și formează depozite dure în căile urinare. De multe ori, este dificil să se izoleze o anumită cauză responsabilă pentru formarea pietrelor, însă există factori care cresc riscul apariției litiazei:

• Istoric personal (mai ales înaintea vârstei de 25 de ani) sau familial de litiază renală;
• Vârstă între 40-60 ani;
• Sexul masculin;
• Deshidratarea;
• Sedentarism și obezitate;
• Infecții urinare frecvente;
• Diete bogate în proteine, sodiu sau zahăr;
• Boli sau intervenții chirurgicale digestive (boli inflamatorii intestinale, bypass gastric);
• Alte afectări renale (boala polichistică renală, cistinurie, acidoză tubulară renală);
• Anumite suplimente și medicamente (vitamina C, laxative, unele antiacide, anumite medicamente utilizate în tratamentul migrenelor sau depresiei, unele antibiotice sau antiretrovirale).

Semnele și simptomele pietrelor în uretere

Semnele și simptomele date de litiaza ureterală variază în funcție de dimensiunea pietrelor. Dacă acestea sunt mici, pot fi eliminate cu ușurință în timpul micțiunii și creează un tablou clinic mai puțin zgomotos. Dacă au dimensiuni mai mari, pot duce la apariția obstrucției ureterale și pot asocia oricare din următoarele:

• Durere intermitentă, ce variază ca intensitate, la nivelul porțiunii laterale abdominale, lombar sau inghinal (la bărbați poate apărea iradiere testiculară); durerea (colica renală) își poate schimba caracteristicile în cazul în care calculul își schimbă localizarea;
• Senzație de arsură în timpul micțiunii, durere la urinare;
• Greață, vărsături;
• Urină tulbure de culoare maro, roz sau roșiatică;
• Febră și frison.

• 
  Calculii ureterali provoacă durere. Programează-te!

Diagnosticul litiazei ureterale

În urma anamnezei și a examenului clinic obiectiv, medicul va solicita niște investigații de laborator și imagistice pentru a confirma diagnosticul de litiază:

• Analiza urinei pentru a stabili dacă este vorba despre o infecție și a vedea nivelurile substanțelor care sunt implicate în formarea litiazei. În cadrul acestei investigații se pot observa și bucăți din calcul; se pot analiza chiar și pietrele care au fost deja eliminate.
• Analize de sânge unde se caută valori crescute ale calciului sau acidului uric. Se investighează și alte boli care reprezintă factori de risc pentru litiază și se monitorizează funcția renală.
• Examinări imagistice precum radiografia (care poate detecta doar calculi de dimensiuni mari), ecografia (care este metoda ideală pentru screening și se poate folosi la paciente însărcinate dar are ca dezavantaj dificultatea în a vizualiza calculii de mici dimensiuni) sau CT fără contrast (investigația ideala pentru depistarea litiazei ureterale, putând evidenția 99% din calculii cu dimensiuni de peste 1 mm, dar și semnele secundare ale unei obstrucții de căi urinare, cum ar fi ureterohidronefroza).

Tratamentul litiazei

Metoda de tratament a litiazei ureterale se alege în funcție de mărimea, localizarea și compoziția calculului. Dacă este vorba despre o piatră mică care se poate elimina spontan, odată cu urina, cel mai probabil tratamentul se poate efectua la domiciliu. Medicul poate recomanda:     

• antiinflamatoare non-steroidiene pentru tratamentul durerii;
• alfa-blocante care relaxează musculatura ureterului și facilitează eliminarea calculului;
• medicamente antiemetice pentru greață.

E important să se consume cantități mai mari (2-3,5 l) de lichide (se recomandă evitarea băuturilor acidulate) până când urina devine clară și să se evite mâncărurile sărate.

Dacă piatra are dimensiuni crescute și e improbabil să fie eliminată spontan, dacă apar sângerări, semne de suferință renală sau infecții urinare recurente, medicul poate recomanda o serie de proceduri precum:

• litotriția cu unde de șoc (ESWL) – opțiunea cel mai puțin invazivă, folosește unde de șoc țintite spre calcul, care este fragmentat, cu eliminarea acestora prin urină;
• ureteroscopia – presupune introducerea unui tub subțire (echipat și cu o cameră video) prin uretră și vezică urinară, ca mai apoi să ajungă în ureter, unde prinde și îndepărtează direct piatra sau, cu ajutorul unui laser, o fragmentează în bucățele care vor fi evacuate împreună cu urina;
• nefrolitotomia percutană (NLP) – o intervenție chirurgicală minim invazivă folosită pentru calculi de dimensiuni mari și formă neregulată. Medicul efectuează o mică incizie prin care introduce un endoscop cu ajutorul căruia vizualizează pietrele, le fragmentează și extrage bucățile rezultate;
• chirurgia laparoscopică;
• chirurgia deschisă (folosită din ce în ce mai rar astăzi).

Orice tratament are pe lângă acțiunea benefică, curativă și anumite efecte adverse, riscuri sau complicații. Complicațiile care pot să apară în tratamentul litiazei ureterale sunt:

• infecție de tract urinar;
• sepsis (o infecție care ajunge în fluxul sangvin);
• blocaj ureteral (stenoză ureterală) realizat de fragmentele obținute după una din procedurile curative;
• leziuni ale ureterelor;
• sângerări;
• durere.

• 
  La SANADOR, afecțiunile rinichilor se tratează cu tehnologie de ultimă generație! Programează-te!

Prevenția litiazei ureterale

Prevenția calculilor ureterali include modificări ale stilului de viață:

• hidratare corespunzătoare;
• consumul redus de alimente bogate în oxalați;
• administrarea suplimentelor de calciu doar la indicația medicului;
• adoptarea unei diete sărace în proteine animale și sare.

Programează-te!