Sindromul de sinus bolnav

Ce este sindromul de sinus bolnav?

• 
  Sindromul de nod sinusal necesită tratament medical. Vino la SANADOR!

Sindromul de sinus bolnav se mai numește disfuncție de nod sinusal sau boală de nod sinusal și este o afecțiune în care nodul sinusal nu mai este capabil să genereze bătăi normale ale inimii.

Nodul sinusal este situat în atriul drept și este numit stimulatorul natural al inimii. La nivelul acestuia se formează impulsurile electrice care se propagă în restul inimii și care determină contracțiile acesteia. Ritmul normal al inimii este de 60-100 bătăi pe minut. În sindromul sinusului bolnav, nodul sinusal nu mai este capabil să genereze impulsurile electrice în mod corespunzător și să mențină un ritm cardiac normal.

Sindromul sinusului bolnav poate avea mai multe forme:

• bradicardie sinusală: bătăi cardiace lente (sub 60 de bătăi pe minut);
• pauză sinusală: nodul sinusal încetează să mai funcționeze pentru o perioadă de timp și apare o pauză în activitatea inimii;
• bloc sinoatrial: impulsul electric produs de nodul sinusal este blocat și nu mai ajunge la atrii;
• sindromul bradicardie-tahicardie: inima prezintă bătăi lente care alternează cu bătăi rapide;
• incompetența cronotropă: frecvența cardiacă nu crește atât de mult pe cât ar trebui în timpul efortului fizic.

Cauze și factori de risc în disfuncția de nod sinusal

Există mai multe cauze care pot provoca disfuncție de nod sinusal:

• îmbătrânirea: odată cu înaintarea în vârstă, se produce fibrozarea nodului sinusal, cu apariția unor cicatrici care afectează funcționarea normală a acestuia;
• deteriorarea nodului sinusal în urma unor intervenții chirurgicale la nivelul inimii;
• boala coronariană ischemică;
• insuficiența cardiacă;
• boli inflamatorii: boala reumatismală, miocardită, endocardită;
• boli infiltrative: amiloidoză, hemocromatoză, sarcoidoză;
• boli genetice: au fost identificate mutații genetice ale unor canale ionice care explică apariția mai multor cazuri de boală de nod sinusal în cadrul unei familii.

Factorii de risc pentru boala de nod sinusal:

• vârsta înaintată: majoritatea pacienților cu sindrom de sinus bolnav au peste 70 de ani;
• intervenții chirurgicale la nivelul inimii;
• boli cardiace prezente la naștere;
• hipotiroidismul;
• sindromul de apnee în somn;
• utilizarea unor medicamente precum betablocante, blocante ale canalelor de calciu, digoxin, amiodaronă, ivabradină;
• tulburări ale electroliților: potasiu crescut, calciu scăzut.

Semne și simptome în sindromul de sinus bolnav

• 
  Dacă ai simptome specifice sindromului de nod sinusal, programează-te!

Pacienții cu sindrom de sinus bolnav pot prezenta următoarele semne și simptome:

• senzație de bătăi rapide și neregulate ale inimii (palpitații);
• durere în piept;
• dificultăți de respirație;
• amețeală;
• confuzie;
• stare de leșin;
• sincopă (pierderea completă a stării de conștiență);
• oboseală;
• intoleranță la efort;
• puls scăzut.

Posibile complicații ale bolii de nod sinusal

Atunci când boala de nod sinusal nu este tratată la timp, poate duce la complicații, precum:

• Stop cardiac. Pacienții cu disfuncție de nod sinusal pot prezenta o pauză în activitatea inimii, deoarece nodul sinusal se oprește temporar. Atunci când pauza este prea lungă, iar inima nu se adaptează prin apariția unor bătăi care să compenseze această pauză sau dacă tratamentul nu este aplicat imediat, inima își poate opri activitatea și apare stopul cardiac.
• Insuficiența cardiacă. Pacienții cu sindrom de sinus bolnav au o frecvență cardiacă scăzută și din această cauză, inima trebuie să depună un efort mai mare pentru a putea pompa sângele în artere. În timp, mușchiul inimii obosește și apare insuficiența cardiacă. Aceasta reprezintă incapacitatea inimii de a pompa sângele în restul corpului și poate pune viața în pericol.
• Aritmii. Peste jumătate din pacienții cu sindrom bradicardie-tahicardie dezvoltă fibrilație atrială sau flutter atrial. Acestea sunt tulburări de ritm în care inima bate rapid și neregulat, iar sângele poate stagna la nivelul inimii. Din această cauză se pot forma cheaguri de sânge care se pot desprinde din inimă și pot ajunge în creier, ducând la accident vascular cerebral.

Diagnosticul în disfuncția de nod sinusal

• 
  Investigațiile avansate asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Pentru a diagnostica o disfuncție de nod sinusal trebuie să se efectueze mai multe investigații.

Electrocardiograma (EKG) presupune înregistrarea activității electrice a inimii cu ajutorul unor electrozi care se plasează pe piept și pe membre. La pacienții cu sindrom de sinus bolnav se pot observa următoarele modificări:

• bradicardie sinusală: frecvență cardiacă sub 60 bătăi pe minut;
• pauză sinusală: încetarea activității inimii pentru o perioadă de timp;
• bloc sinoatrial: blocarea impulsului generat de nodul sinusal către atrii;
• sindrom bradicardie-tahicardie: alternanță de ritmuri rapide și lente;
• fibrilație atrială și flutter atrial: pot determina ritmurile rapide din cadrul sindromului bradicardie-tahicardie.

Ecocardiografia poate pune în evidență cauza disfuncției de nod sinusal: insuficiență cardiacă, infarct miocardic, afecțiuni infiltrative (amiloidoză, sarcoidoză), afecțiuni inflamatorii (endocardită, miocardită), afecțiuni cardiace prezente la naștere. De asemenea, poate fi utilizată pentru a evidenția unele complicații ale bolii de nod sinusal: scăderea capacității de contracție a inimii, fibrilația atrială, cheaguri de sânge în camerele inimii.

Monitorizarea Holter ECG reprezintă înregistrarea activității inimii pe o perioadă de 24-72 de ore. Poate fi indicată atunci când pacientul prezintă simptome care sugerează o disfuncție de nod sinusal, dar care nu a fost surprinsă în momentul efectuării unui EKG simplu.

Implantarea unui loop recorder. Dispozitivul loop recorder este un dispozitiv de mici dimensiuni care se implantează sub piele în zona pieptului. Acesta înregistrează activitatea inimii pentru o durată de aproximativ 2 ani. Se indică la pacienții cu simptome care pot sugera sindromul sinusului bolnav, dar care apar rar.

Testul de efort presupune înregistrarea activității electrice a inimii atunci când pacientul efectuează un efort fizic. Poate diagnostica o formă de disfuncție de nod sinusal numită incompetență cronotropă. În mod normal, frecvența cardiacă trebuie să crească în timpul efortului fizic până la un anumit nivel. Incompetența cronotropă apare atunci când frecvența cardiacă nu crește atât cât ar trebui în timpul efortului fizic.

Studiul electrofiziologic se folosește atunci când aritmiile care sugerează boala de nod sinusal nu sunt depistate prin celelalte metode. Studiul electrofiziologic este o metodă minim invazivă care constă în introducerea unor catetere printr-un vas de sânge de la nivelul regiunii inghinale, care sunt direcționate până la nivelul inimii. Această procedură permite înregistrarea din interior a activității inimii și inducerea aritmiilor într-un mediu sigur, pentru a le putea studia.

Tratamentul în sindromul de sinus bolnav

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Primul pas în tratarea pacienților cu sindrom de sinus bolnav este identificarea unei posibile cauze reversibile. Renunțarea la medicamente care afectează sinusul și corectarea tulburărilor electrolitice ar putea duce la dispariția sindromului de sinus bolnav.

În cazul în care nu se găsește o cauză reversibilă pentru boala de nod sinusal, este indicată implantarea unui stimulator cardiac permanent (pacemaker). Acesta este indicat la pacienții simptomatici cu bradicardie, pauze în activitatea inimii, incompetență cronotropă sau cu sindrom bradicardie-tahicardie. Stimulatorul cardiac este un dispozitiv intracardiac format dintr-un generator de puls care se introduce sub piele în zona pieptului și una sau două sonde care sunt introduse în inimă prin sistemul venos.

Stimulatoarele cardiace pot fi unicamerale (o singură sondă plasată în ventriculul drept) și bicamerale (cu două sonde, una în atriul drept și una în ventriculul drept). La pacienții cu sindromul sinusului bolnav se preferă implantarea unui stimulator bicameral, deoarece studiile au demonstrat că pacienții cu acest tip de stimulator dezvoltă mai rar fibrilație atrială și accident vascular cerebral, iar calitatea vieții este mai bună. Atunci când bătăile cardiace sunt lente, de exemplu sub 50 de bătăi pe minut, stimulatorul cardiac intervine și generează impulsuri electrice pentru a menține o frecvență cardiacă de minim 60 de bătăi pe minut, cum ar trebui să fie în mod normal.

În sindromul bradicardie-tahicardie, se implantează un stimulator cardiac pentru a trata bradicardia (pulsul mic), însă acesta nu este suficient, deoarece stimulatorul cardiac nu corectează tahicardia (pulsul rapid). Din această cauză, în sindromul bradicardie-tahicardie, sunt necesare și medicamente pentru a controla pulsul rapid. Medicamentele care se pot utiliza pentru scăderea pulsului sunt: betablocante, unele blocante ale canalelor de calciu, amiodarona, digoxinul sau ivabradina.

Alte medicamente care pot fi necesare sunt anticoagulantele la pacienții cu fibrilație atrială, cu scopul de a preveni apariția unui accident vascular cerebral.

Atunci când medicamentele nu pot controla bătăile cardiace rapide se poate recomanda ablația pe cateter. Această procedură de cardiologie intervențională constă în introducerea unor catetere printr-un vas de sânge de la nivelul regiunii inghinale care apoi sunt ghidate până la inimă. Prin intermediul cateterelor se aplică energie rece sau curenți de radiofrecvență care blochează semnalele electrice rapide și restabilesc ritmul cardiac normal.

Prevenirea bolii de nod sinusal

Deși unii factori de risc precum vârsta și factorii genetici nu pot fi controlați, există unele măsuri care pot fi luate pentru a scădea riscul de apariție a bolii de nod sinusal:

• renunțare la fumat;
• reducerea consumului de alcool;
• alimentație sănătoasă;
• exerciții fizice regulate;
• scădere ponderală în caz de obezitate;
• menținerea tensiunii arteriale și a colesterolului în limite normale;
• consultarea cu medicul pentru a vedea dacă medicamentele pe care le utilizați cresc riscul de boală de nod sinusal;
• consultații cardiologice regulate.

Tratament la SANADOR

• 
  La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

La Spitalul Clinic SANADOR, medicii tratează sindromul de sinus bolnav cu tehnologii și proceduri moderne. Dacă ritmul inimii nu poate fi readus la normal prin tratament medicamentos, medicii cardiologi pot recomanda montarea unui stimulator cardiac, în Laboratorul de Electrofiziologie și Dispozitive Implantabile. Aici se implantează stimulatoare și defribilatoare pentru diferite afecțiuni cardiace, se realizează studii de electrofiziologie și ablații cu radiofrecvență.

Laboratorul este echipat cu angiograful de ultimă generație Philips Azurion 7, care se utilizează pentru diferite proceduri de diagnostic și terapie, inclusiv proceduri de aritmologie intervențională. Laboratorul dispune și de sisteme de cartografiere 3D/4D în timp real și console de electrofiziologie intracardiacă multi-canal. Toate aceste dotări permit abordarea unui număr mare de boli cardiovasculare, afecțiuni valvulare, afecțiuni venoase, tulburări de ritm și a unor afecțiuni care necesită embolizare arterială (fibrom uterin, tumori).

Programează-te!