Totul despre pneumonia interstițială

Ce este pneumonia interstițială?

Pneumonia interstițială este un termen utilizat adesea pentru a indica o boală pulmonară interstițială, parte a unui grup de afecțiuni parenchimatoase difuze. Astfel de boli, caracterizate prin îngroșarea cauzată de inflamația țesuturilor care susțin sacii alveolari din plămâni, au aceleași caracteristici clinice, radiologice și patologice specifice și includ: pneumonia interstițială obișnuită (UIP), pneumonia interstițială nespecifică (NSIP), pneumonia cu organizare criptogenă (COP), pneumonie interstițială descuamativă (DIP), bronșiolita respiratorie-boala pulmonară interstițială (RB-ILD), pneumonia interstițială acută (AIP), pneumonia interstițială limfoidă (LIP) și fibroelastoza pleuroparenchimală idiopatică (PPFE).

Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Pneumonia interstițială care nu se potrivește niciunui tipar patologic, cea mai nouă subcategorie patologică, este rară și se traduce prin îngroșarea pleurei, mai ales la nivelul lobilor superiori. Însă, fiind foarte rară, un diagnostic sigur de PPFE se poate pune cel mai sigur prin biopsie, deoarece prezentarea clinică și radiologică pot conduce cu ușurință către altă formă de pneumonie interstițială.

Dintre cele opt tipuri de pneumonie interstițială, două sunt considerate extrem de rare (LIP și PPFE), iar restul de șase sunt catalogate drept majore. O revizuire recentă mai atentă a cursurilor și prezentărilor celor din urmă, precum și a constatărilor clinice asociate, a condus spre apariția altor trei subcategorii: fibrozant cronică (UIP și NISP), în legătură strânsă cu fumatul (DIP și RB-ILD) și acută (COP și AIP).

O astfel de clasificare modernă a pneumoniilor interstițiale ajută mult clinicianul în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea promptă a bolii inițial nediferențiate, întrucât toate formele pot apărea și singure, dar și în versiuni combinate, îngreunând diagnosticul și managementul ulterior.

Astfel de afecțiuni afectează atât femeile, cât și bărbații, în general peste 40 de ani, dar și copiii. Cauza pneumoniei acute interstițiale este predominant virală, însă tratamentul antibiotic este permis deseori pentru tratarea suprainfectării bacteriene.

Cauze și factori de risc

Cauza pneumoniei interstițiale acute la copii este reprezentată preponderent de virusuri: virus sincițial respirator (pneumonie cu virus respirator sincițial), virus gripal, paragripal, coronavirusuri, metapneumovirus sau adenovirus. Fumatul, boala de reflux gastroesofagian, bolile cronice (diabet zaharat, astm bronșic), imunosupresia (HIV, SIDA), consumul excesiv de alcool și vârsta peste 65 de ani sunt factori de risc pentru dezvoltarea pneumoniei interstițiale. Pneumonia interstițială virală se transmite pe cale aeriană, prin secreții din tuse sau strănut. Infecția poate fi determinată și de bacterii sau fungi.

Interstițiul pulmonar poate fi, de asemenea, afectat de fibroza pulmonară idiopatică, a cărei cauză nu este cunoscută. Pneumonia interstițială nespecifică, instalată la ambii plămâni, poate să apară în cursul unor boli sistemice, precum sclerodermia sau artrita reumatoidă.

Fumatul determină o formă de pneumonie interstițială specifică – descuamativă (DIP) și din acest motiv este considerat un factor de risc important. Asbestul, un material folosit în trecut în construcții, poate determina și el pneumonie interstițială. Animalele de companie (păsările) pot transmite anumite infecții, precum criptococoza ce afectează interstițiul pulmonar, generând pneumonia cu organizare criptogenă (COP).

Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Semnele și simptomele de pneumonie interstițială

În general, boala pulmonară interstițială face ca pacienții să simtă că nu mai pot respira, prezentând în același timp o tuse seacă. Pneumonia interstițială nespecifică este rară și se caracterizează prin tuse seacă, respirație scurtată și îngreunată și oboseală, iar pneumonia acută, idiopatică, poate debuta brusc și poate evolua rapid spre insuficiență respiratorie.

La debutul pneumoniei acute interstițiale, simptomele întâlnite pot fi cele de prodrom viral – dureri musculare, stare generală alterată, apetit diminuat. Pacienții pot prezenta febră, frison și tuse seacă. În evoluție, pacienții pot prezenta polipnee (frecvență respiratorie mare), tahipnee (frecvență cardiacă mare), disconfort toracic și dispnee (dificultate în respirație). Sindromul funcțional respirator este determinat de efortul respirator crescut prin folosirea mușchilor intercostali, supraclaviculari și ai abdomenului.

Atunci când se instalează un astfel de tablou clinic, se recomandă prezentarea urgentă la un consult de specialitate la un medic pneumolog. Sindromul funcțional respirator este accentuat la copil în timpul perioadelor de agitație și plâns. La auscultația pulmonară se pot auzi raluri subcrepitante sau ronchusuri (raluri bronșice) date de acumularea secrețiilor în căile respiratorii.

Investigații pentru diagnostic

Pentru diagnosticul pneumoniei interstițiale se vor recolta probe paraclinice din sânge venos: hemoleucogramă și probe inflamatorii (proteina C reactivă, VSH, fibrinogen). Dacă cauza bolii este una infecțioasă, reactanții de fază acută menționați vor avea valori crescute, iar leucocitele crescute vor orienta către o infecție bacteriană (neutrofile crescute/neutrofilie) sau o infecție virală (monocite crescute).

Pentru a monitoriza saturația oxigenului, medicul utilizează un pulsoximetru. Radiografia pulmonară este investigația imagistică utilizată în urgență, iar imaginea radiologică întâlnită în aceasta boală este reprezentată de îngroșarea interstițiului pulmonar. În pneumonia interstițială la copil, datorită calibrului mic al căilor respiratorii, îngroșarea lor poate determina zone de atelectazie. Aspectul radiologic nu este specific.

În unele cazuri se va recomanda efectuarea unei examinări CT (computer tomograf) toracic. Aspectul la CT este de geam-mat, cu broșiectazii (dilatații ale bronhiilor). De asemenea, pentru a identifica o cauză bacteriană a pneumoniei, se poate recolta spută pentru cultură și antibiogramă.

În cazurile rezistente la tratament, medicul va efectua biopsie pulmonară, pentru a pune un diagnostic de certitudine. Pentru a identifica etiologia sunt indicate teste rapide pentru gripă și virus sincițial respirator sau panel respirator, pentru diagnosticul infecțiilor respiratorii. Spirometria este recomandată pentru a evalua funcția pulmonară în cazuri cu evoluție îndelungată.

Nu aștepta apariția complicațiilor! Programează-te la SANADOR!

Complicațiile pneumoniei interstițiale

Principala complicație a pneumoniei acute interstițiale este insuficiența respiratorie acută. Pacienții prezinta respirație dificilă (dispnee), rapidă (polipnee), saturație a oxigenului scăzută și sindrom funcțional respirator (balans toraco-abdominal, tiraj intercostal, subcostal, supraclavicular – efortul respirator crescut este realizat prin utilizarea musculaturii costale).

Evoluția acestei boli poate fi de lungă durată, determinând hipertensiune pulmonară și insuficiență cardiacă dreaptă. Cordul este forțat să împingă sânge în circulația pulmonară, unde, din cauza fibrozei interstițiale, întâlnește o rezistență crescută. Încercând să compenseze această rezistență, ventriculul drept se dilată, iar consecința finală este insuficiență cardiacă.

Metode de tratament

Tratamentul pneumoniei interstițiale este suportiv. Pentru a controla febra, medicul poate recomanda antitermice la 6 ore, apoi paracetamol, ibuprofen sau algocalmin. Oxigenoterapia pe mască sau narine este necesară în cazul în care saturația oxigenului în sânge este scăzută.

Antibioterapia este folosită în cazul suprainfecției bacteriene sau pentru a preveni această complicație. Tratamentul corticosteroid este recomandat pentru a ameliora dispneea (greutatea în respirație). Pentru a susține funcția respiratorie, în cazuri grave, se poate opta pentru ventilație mecanică. Acasă este recomandată evitarea fumatului, hidratarea, utilizarea unui umidificator în cameră și odihnă.

Dacă hidratarea pe cale orală nu este posibilă, în special în cazul copiilor, pacienții vor fi internați în spital, pentru a primi fluide parenteral. În cazul în care cauza virală este identificată, tratamentul pneumoniei acute interstițiale poate fi făcut cu Oseltamivir (Tamiflu) în cazul virusului gripal sau Ribavirin, în cazuri selectate pentru infecția cu virus sincițial respirator. Ultima treaptă de tratament este reprezentată de transplantul pulmonar, în cazurile cronice.

Pentru a preveni pneumonia acută interstițială, trebuie evitate fumatul și expunerea la substanțe toxice sau la poluare. Tratamentul corect al bolilor cronice asigură o rezistență crescută a organismului față de virusuri sau bacterii care pot afecta tractul respirator inferior. În sezonul rece, este recomandată vaccinarea antigripală și evitarea zonelor aglomerate.

Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții cu semne și simptome de infecție respiratorie au acces la consultații asigurate de medici infecționiști și pneumologi cu experiență, care vor indica toate analize și investigațiile necesare pentru diagnosticul pneumoniei interstițiale. Copiii beneficiază de consultații asigurate de medici pediatri și pneumologi pediatri empatici și cu o înaltă calificare profesională.

Tratamentul recomandat, în urma interpretării rezultatelor analizelor și investigațiilor efectuate, este întotdeauna personalizat, în funcție de tipul de pneumonie, severitatea simptomelor și afecțiunile asociate ale pacientului.

Programează-te!

La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!