Totul despre fractura de tibie

Ce este fractura de tibie?

021.9699 Medicii SANADOR tratează cu succes fractura de tibie. Alege SANADOR!

O fractură de tibie constă în ruptura sau crearea unei discontinuități în structura osului, sub acțiunea unei forțe. Fractura de tibie este cea mai frecventă dintre fracturile oaselor lungi. Tibia este un os lung care, alături de fibulă, formează scheletul osos al gambei. Acest os are un rol important în mecanica articulațiilor genunchiului și gleznei și în susținerea greutății corpului. Tibia este formată dintr-o porțiune medie (mijlocie) – diafiza și două extremități (capete, sau epifize) – proximală, la nivelul articulației genunchiului și distală, la nivelul articulației gleznei.

O fractură de gambă poate implica atât tibia, cât și fibula (peroneul) în același timp (fractură de tibie și peroneu), întrucât este cauzată, în general, de traume majore, precum cele din accidentele de mașină sau din căderile de la mare înălțime.Din cauză că cele două oase ale gambei sunt situate mai superficial, fiind acoperite de un strat subțire de țesut, există un risc crescut de fracturi deschise la acest nivel și de infecții consecutive de plagă deschisă.

Tipuri de fracturi la nivelul tibiei

Fracturile tibiale se pot clasifica, în funcție de localizare la nivelul osului, în:

Fracturi ale epifizei proximale tibiale – în funcție de zona anatomică interesată, acestea se pot clasifica mai departe în:
- Fracturi ale platoului tibial;
- Fracturi ale spinelor tibiale;
- Fracturi ale tuberozității anterioare tibiale;
Fracturi ale diafizei tibiale;
Fracturi ale epifizei distale tibiale – aceste fracturi se încadrează la categoria de fracturi ale gleznei și se clasifică, la rândul lor, în:
- Fracturi supramaleolare;
- Fracturi ale pilonului tibial;
- Fracturi maleolare.

O altă clasificare a fracturilor tibiale este în funcție de integritatea și afectarea tegumentului ce acoperă osul:

Fractură tibială deschisă – implică expunerea osului printr-un defect la nivelul pielii; aceste fracturi sunt predispuse la infecții și necesită perioade mai lungi pentru recuperare;
Fractură tibială închisă – osul este fracturat, însă fără protruzie la nivelul pielii.

Cauze și factori de risc

La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

O ruptură de tibie necesită forțe mari pentru a fi produsă, forțe cum sunt cele din căderile de la mare înălțime, accidentele de mașină sau de motocicletă. În astfel de situații, osul poate fi rupt în mai multe bucăți sau fragmente, determinând apariția unei fracturi cominutive. O altă situație care poate determina fractura tibiei este practicarea de sporturi ce implică un contact direct între jucători, de exemplu fotbalul sau forțele de torsiune ce apar în timpul unei căderi la ski, care pot determina fracturi tibiale cu traiect oblic sau spiralat.

În cazul vârstnicilor cu osteoporoză, sau în cazul persoanelor cu afecțiuni ce determină o fragilitate osoasă crescută (infecții, metastaze osoase etc.), pot apărea fracturi ale tibiei și în cazul unor traumatisme minore, cum ar fi căderile de la același nivel (de la propria înălțime).

Semnele și simptomele rupturii de tibie

O tibie ruptă poate determina următoarele semne și simptome:

durere la nivelul gambei;
tumefacție – se poate datora edemului sau sângerărilor de la nivelul unor vase rupte în timpul accidentării, ceea ce poate determina o hemartroză (acumularea sângelui la nivelul articulației genunchiului sau gleznei);
deformarea membrului afectat;
echimoze (vânătăi) în spațiul popliteal (zona din spatele genunchiului);
afectarea mersului;
scurtarea membrului afectat;
poziții anormale ale membrului la nivelul căruia tibia e fracturată; acestea pot fi deformări în varus (genunchii depărtați sau „picioarele în paranteză”) sau în valgus (genunchii lipiți sau „picioarele în X”);
mobilitate scăzută la nivelul articulației genunchiului sau gleznei, limitată din cauza durerii;
paloarea membrului, din cauza scăderii aportului de sânge în cazul leziunilor vasculare însoțitoare;
protruzii ale fragmentelor osoase prin piele în cazul fracturilor deschise.

Complicațiile unei fracturi de tibie

Nu aștepta apariția complicațiilor. Programează o consultație!

O fractură de tibie se poate complica prin:

Infecție osoasă (osteită sau osteoartrită în cazul infecției articulației adiacente focarului de fractură) – este o complicație ce apare în cazul fracturilor deschise, în care osul este expus prin breșa tegumentară și predispus la infecții cu germeni din exterior;
Leziuni vasculare – de exemplu, ale arterei și venei poplitee, situate superficial, posterior de articulația genunchiului;
Leziuni neurologice – afectarea nervilor tibial sau peronier;
Tromboze venoase – imobilizarea prelungită necesară pentru vindecarea fracturii poate predispune la formarea de trombi (cheaguri) la nivelul venelor membrului inferior;
Sindrom de compartiment – este o complicație amenințătoare de viață dacă nu este descoperită și tratată prompt; poate apărea și la alte niveluri, însă cel mai frecvent apare în cadrul fracturilor de gambă; mușchii sunt înconjurați de învelișuri fibroase rigide, care îi separă în compartimente; atunci când în interiorul acestor compartimente se produc edeme sau hemoragii din cauza unor traumatisme la nivelul gambei, crește presiunea în interiorul compartimentului; dacă această presiune crescută o depășește pe cea a sângelui din interiorul vaselor, membrul afectat va pierde vascularizația, ceea ce poate induce necroza (moartea) celulelor musculare; pacientul va resimți o durere intensă, parestezii (furnicături) și nu va mai prezenta puls la nivelul membrului; tratamentul acestui sindrom este reprezentat de fasciotomie (realizarea unei incizii sau tăieturi la nivelul acelei foițe rigide – fasca).

Stabilirea diagnosticului

Pentru diagnosticul fracturii de tibie, medicul ortoped va examina clinic pacientul, insistând pe inspecția membrului afectat, moment în care va putea observa semnele specifice descrise anterior. O evaluare atentă poate decela lipsa pulsului la nivelul membrului afectat distal de focarul de fractură, în cazul leziunilor vasculare asociate. De asemenea, medicul poate examina funcția nervoasă prin testarea sensibilității cutanate la nivelul gambei și piciorului, care poate fi afectată în cazul fracturilor ce asociază leziuni ale nervilor peronier și tibial.

Medicul ortoped va recomanda, în continuare, o serie de teste imagistice pentru vizualizarea directă a fracturii, precum:

Radiografia osoasă – aceasta va evidenția traiectul de fractură, direcția acestuia (transversă, oblică), precum și gradul de cominuție (câte fragmente prezintă focarul de fractură); se recomandă efectuarea a două incidențe perpendiculare una pe cealaltă (în plan frontal și lateral), precum și obținerea unor imagini ale articulațiilor genunchiului și gleznei, care sunt afectate frecvent în cazul fracturilor de gambă;
Tomografia computerizată (CT) – poate fi utilizată pentru o vizualizare mai detaliată a leziunilor osoase și are avantajul de a permite reconstrucții în plan tridimensional al segmentelor examinate;
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) – poate evidenția leziuni de părți moi precum cele meniscale, musculare sau ligamentare asociate, însă nu se folosește de rutină.

Tratamentul pentru fractura de tibie

Alege SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Tratamentul medicamentos al fracturilor tibiale implică medicație analgetică sau antiinflamatorie, la care se va asocia un tratament anticoagulant injectabil pentru a preveni trombozele venoase.

Tratamentul frupturi de tibie diferă în funcție de tipul acesteia. Pentru cele nedeplasate, în care fragmentele de fractură sunt încă în contact, se utilizează tratament ortopedic ce implică imobilizare gipsată femuro-gambieră sau orteze care cuprind și articulația genunchiului, care se vor purta pentru aproximativ 6-8 săptămâni. După această perioadă se va realiza o radiografie de control, pentru a verifica dacă fractura s-a vindecat corespunzător.

Pentru fracturile cu deplasare sau cominutive se va efectua tratament chirurgical, care implică reducerea fracturii (se vor realinia segmentele osoase), urmată de fixarea internă a fracturii. Fixarea internă sau osteosinteza se poate efectua utilizând șuruburi, tije metalice sau plăci cu șuruburi. Pentru fracturile deschise se utilizează fixatoare externe, care, așa cum le spune și numele, fixează fragmentele de fractură din exterior, pentru a evita introducerea unor materiale străine metalice la nivelul fracturii și contaminarea suplimentară. Pentru o fixare mai bună, se pot introduce, prin incizii minime, câteva șuruburi, pentru o stabilizare și consolidare (vindecare) mai bună la nivelul fracturii.

Tratament la SANADOR

Pacienții cu fractură de tibie beneficiază la SANADOR de investigații complete și tratamente la cele mai înalte standarde. Specialiștii în ortopedie și traumatologie aleg cel mai bun tratament, în funcție specificul fiecărui caz. Intervențiile chirurgicale pentru fracturile cu deplasare și cominutive se realizează, atunci când este posibil, minim invaziv. Tijele și șuruburile se fixează prin incizii de dimensiuni reduse, pentru ca riscul de complicații să fie scăzut, iar refacerea pacienților să fie rapidă.

La SANADOR, medicii experimentați și dedicați tratează o varietate mare de fracturi, ca fractura de rotulă, fractura de femur, fractura de humerus, fractura de calcaneu, ș.a. Toate tratamentele și intervențiile chirurgicale se realizează în condiții de siguranță și confort maxim. După tratament, pacienții își pot reface funcțiile locomotorii la baza de medicină fizică și reabilitare SANADOR, care este dotată cu cele mai performante echipamente și unde personal specializat asigură servicii de kinetoterapie, masaj și recuperare pediatrică.