Fractura de humerus

Ce este fractura de humerus?

• 
  0219699 Când ai o fractură, mergi cât mai repede la medic. Apelează la SANADOR în caz de urgență!

Humerusul sau osul brațului este unul dintre oasele lungi din structura scheletului. Este format dintr-o porțiune medie (mijlocie) – diafiza humerală și două extremități (capete, sau epifize) – proximală, la nivelul articulației umărului și distală, la nivelul articulației cotului. O fractură de humerus constă în ruptura sau crearea unei discontinuități în structura osului, sub acțiunea unei forțe.

Cu alte cuvinte, întrucât humerusul este singurul os din structura brațului, fractura humerală va lua forma unui braț rupt. Fractura de humerus proximal este mai frecventă în rândul vârstnicilor, pe când fractura supracondiliană (un tip de fractură de humerus distal) este mai frecventă la copii.

Humerusul este un os puternic, de aceea sunt necesare forțe de intensitate mare pentru a-l fractura, cum sunt cele din accidentele de mașină sau în cazul căderilor de la mare înălțime.

Tipuri de fracturi de humerus

Din punct de vedere al integrității și afectării tegumentului ce acoperă osul, fracturile pot fi de tip:

• Fractură de humerus deschisă – implică expunerea osului printr-un defect la nivelul pielii; aceste fracturi sunt predispuse la infecții și necesită perioade mai lungi pentru recuperare;
• Fractură de humerus închisă – osul este fracturat, însă nu este evident la exteriorul pielii.

În funcție de localizare, fracturile humerusului pot fi:

• Fracturi ale epifizei proximale humerale – pot implica diverse structuri anatomice humerale, precum tuberculul mare, tuberculul mic, colul anatomic sau pot afecta chiar articulația umărului;
• Fracturi ale diafizei humerale – pot implica diafiza în porțiunea sa proximală, medie sau distală;
• Fracturi ale epifizei distale humerale – cea mai cunoscută dintre acestea este cea supracondilară, frecventă la pacienții pediatrici, însă fracturile la acest nivel pot implica și alte structuri humerale (fracturi condilare, epicondilare, ale trohleei sau de capitulum).

Cauze și factori de risc pentru brațul rupt

• 
  La SANADOR, medicii sunt empatici și experimentați. Programează-te!

Fracturile de humerus sunt cauzate, în general, de traumatismele directe la nivelul brațului sau la nivelul umărului, cum ar fi cele din accidentele de mașină, de motocicletă, căderile pe scări sau de la mare înălțime. O cauză frecventă pentru fracturile de humerus o reprezintă mecanismul indirect, cel de producere a unui șoc axial în context de cădere de la același nivel cu cotul în extensie (acel reflex de a pune mâinile pe sol pentru a frâna căderea).

Întrucât există mai mulți mușchi care se inseră la nivelul humerusului (marele pectoral, mușchiul deltoid, mușchii coafei rotatorii), aceștia pot determina fracturi ale extremității proximale humerale prin contracții violente, ca în cadrul crizelor convulsive, șocurilor electrice sau în traumatismele din cadrul sporturilor de performanță.

Mai puțin frecvente sunt fracturile pe os patologic, care apar pe un os mai fragil și necesită forțe de intensități mici pentru a fi produse. Un exemplu ar fi căderile de la același nivel pe care le pot suferi vârstnicii cu osteoporoză. Alte afecțiuni ce pot afecta structura osului și-l pot predispune la fracturi pe os patologic sunt bolile metastatice osoase sau boala Paget.

Semne și simptome în fractura de humerus

O fractură de humerus poate cauza următoarele semne și simptome:

• Durere locală, care crește în intensitate în timpul mișcării articulației umărului sau a cotului;
• Tumefiere locală, din cauza edemului sau a sângerării;
• Scurtarea brațului afectat în comparație cu cel sănătos, în cazul în care fragmentele de fractură sunt deplasate unul față de celălalt;
• Inabilitatea de a mișca brațul;
• Echimoze (vânătăi);
• Deformarea brațului.

Fracturile humerusului pot determina complicații neurovasculare, care vor putea fi depistate la examenul clinic al pacientului cu fractură. O fractură a diafizei distale humerale sau o fractură supracondilară poate leza artera brahială, vasul sanguin principal al brațului, care poate determina ischemia (lipsa de aport sanguin) a brațului, fapt ce va fi evident prin paloarea brațului și lipsa pulsului la acel nivel. O altă complicație o reprezintă lezarea nervilor brațului, cum ar fi nervul radial. Acest lucru se va evidenția clinic prin imposibilitatea de extensie a încheieturii mâinii, cu aspectul consecutiv de „mână căzută”.

Diagnosticul brațului rupt

• 
  La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Medicul ortoped va examina pacientul, pentru început, din punct de vedere clinic. La inspecția tegumentului va fi evident dacă fractura este una închisă sau deschisă. Medicul va examina funcția vasculară a brațului, prin verificarea pulsului și va verifica integritatea nervoasă, prin testarea funcției motorii și a sensibilității cutanate.

Testele imagistice, precum radiografiile simple, vor elucida, în cele mai multe cazuri, diagnosticul. Într-o fractură de humerus nu este suficientă radiografierea doar a humerusului, ci și a articulațiilor umărului și cotului. Aceasta va evidenția cu ușurință traiectul de fractură de umăr și gradul de deplasare al fragmentelor.

Testele imagistice precum CT (tomografie computerizată) sau angiografia CT sunt necesare atunci când fracturile sunt complicate de leziuni ale vaselor și nervilor și pentru planificarea preoperatorie.

Tratamentul în fractura de humerus

În funcție de severitatea fracturii, există mai multe metode de abordare în tratamentul fracturilor humerale. Pentru fracturile închise, minore, fără deplasare se recomandă imobilizare într-o atelă sau gips pentru o perioadă de 3-6 săptămâni. Pentru fracturile proximale ale humerusului se recomandă imobilizarea într-o orteză care să susțină și articulația umărului, laolaltă cu brațul.

Dacă fractura este una deplasată, medicul ortoped va efectua, înainte de imobilizare, o reducere a fracturii pentru a realinia segmentele osoase. Aceasta se poate realiza într-o manieră închisă, non-chirurgicală, ce implică repoziționarea și realinierea fragmentelor de către medic. Pentru a resimți mai puțină durere, se poate administra anestezie locală sau chiar generală, în funcție de toleranța pacientului. După reducere se va imobiliza brațul într-o orteză sau cu ajutorul unui gips, pentru a menține această aliniere.

Pentru fracturile de humerus complicate, de obicei în cazul fracturilor de epifiză distală humerală, se va interveni chirurgical. După realinierea segmentelor osoase, medicul chirurg ortoped le va imobiliza printr-o fixare internă chirurgicală. Aceasta presupune introducerea unor structuri metalice (tije, șuruburi, plăci) care vor ține pe loc focarul de fractură și vor permite o imobilizare corectă pe perioada vindecării. Aceste piese metalice vor putea rămâne permanent la locul introducerii, sau se pot extrage în cursul unei intervenții ulterioare.

Pentru fracturile severe ale capului humeral, poate fi necesară o proteză de umăr.

Tratament la SANADOR

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

La SANADOR, pacienții cu fracturi de humerus au acces la cele mai performante investigații și tratamente. Medicii ortopezi realizează intervenții cu rezultate excelente inclusiv în cazuri dificile, de fracturi multiple sau cominutive (cu mai multe fragmente osoase), dovedindu-și talentul și experiența. Atunci când este posibil, abordarea chirurgicală se face minim-invaziv, tijele implantându-se prin incizii reduse, similare celor realizate pentru artroscopie de umăr. Astfel, riscul de complicații se reduce semnificativ, iar pacienții se refac rapid.

În fracturile cominutive care afectează articulația umărului, medicii SANADOR efectuează, atunci când este necesar, artroplastia de umăr, o intervenție minuțioasă, care constă în implantarea unei proteze. Astfel, se reface atât structura umărului, cât și mobilitatea acestuia.

Cum poți să reduci riscul ruperii unui braț

Pentru a reduce riscul ruperii unui braț este necesar să respectăm câteva reguli de siguranță, precum purtarea centurii de siguranță sau purtarea echipamentului de protecție pentru activitățile sportive. Pentru pacienții care prezintă o fragilitate osoasă din cauza osteoporozei sau a bolilor osoase, se recomandă efectuarea unui plan ușor de exerciții fizice și suplimentele pe bază de calciu și vitamina D. Pentru a preveni căderile și accidentărilor, în cazul vârstnicilor se recomandă mersul cu ajutorul unui baston sau cu ajutorul unui cadru de mers.

Programează-te!