Ce este abcesul hepatic?

Abcesul hepatic este o colecție chistică de lichid purulent apărută în ficat în urma unei infecţii bacteriene, fungice ori parazitare. Infecția care provoacă abcesul poate să fie la nivelul ficatului, a căilor biliare sau a țesuturilor de vecinătate. Abcesul poate fi unic sau multiplu, iar după natura microorganismului implicat, există următoarele tipuri de abces hepatic.

Infecția la ficat poate provoca mai multe tipuri de abces:

  • abcesul piogen – apare în 80% cazuri, este cel mai frecvent tip, uzual cu floră polimicrobiană;
  • abcesul amoebian – prin contaminare cu Entamoeba histolytica;
  • abcesul fungic – în general, prin contaminare cu specii de Candida albicans.

Cauze și factori de risc

Parenchimul hepatic este în esență un mediu steril, însă poate fi afectat prin diseminarea hematogenă, prin arterele hepatice sau prin vena portă, a unor microorganisme. Alteori, germenii pot ajunge în ficat printr-o cale de continuitate de la o altă infecție intraabdominală, de pildă, prin infecții de căi biliare, sau prin contaminare directă post-traumatic sau iatrogen – după colangiopancreatografie endoscopică retrogradă (ERCP).

Microorganismele cel mai frecvent implicate în etiologia abceselor hepatice piogene sunt stafilococul, streptococul, Klebsiella și Escherichia coli (infecție cu E.coli), însă sunt implicați și germeni anaerobi (Bacteroides fragilis, Fusobacterium, Actinomyces).

O cauză mai rară de abces hepatic este infestația cu parazitul Echinococcus granulosus, ce produce chistul hepatic hidatic. Frecvent, transmiterea acestui parazit se face de la câine la om și este descoperit accidental, cu ocazia unor investigații de rutină.

Printre factorii de risc pentru dezvoltarea abceselor hepatice se numără:

  • vârsta peste 70 de ani;
  • călătorii în zone endemice pentru abcese hepatice;
  • consumul cronic de alcool;
  • angiocolită/colangită;
  • statusul imunodeprimat (neoplazii, HIV, diabet zaharat etc.);
  • administrarea de corticosteroizi sau chimioterapie;
  • dietă deficitară (malnutriție);
  • sexul masculin.

Semne și simptome în abcesul hepatic

Cele mai frecvente semne și simptome care pot să apară într-un abces hepatic, în funcție de agentul cauzator (infecții bacterii, fungice sau cu paraziți), sunt:

  • dureri abdominale în cadranul superior drept;
  • contractură musculară involuntară la acest nivel;
  • febra și transpirații nocturne;
  • icter sau subicter;
  • tuse iritativă și astenie generalizată;
  • distensie abdominală;
  • creșterea în dimensiuni a ficatului.

Manifestările clinice poate fi completate și de elemente non-specifice, precum greață, vărsături, inapetență, scădere în greutate.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Posibile complicații

Netratat, abcesul hepatic poate agrava starea de sănătate și poate chiar să pună în pericol viața pacientului. Abcesul poate perfora, ducând astfel la peritonită, sepsis și, în anumite cazuri, la deces. Perforarea poate avea loc în cavitatea abdominală, dar și în pericard ori în tractul gastrointestinal.

Cele mai des întâlnite complicații sunt tromboza de venă portă, tromboza portală hepatică sau a venei cave inferioare.

În absența tratamentului, abcesul hepatic piogen provoacă deces în 100% din cazuri, însă instituirea tratamentului scade mortalitatea până la 15-20%.

Diagnosticarea abcesului hepatic

Metodele de diagnostic în abcesul hepatic includ efectuarea unui bilanț clinic și paraclinic. Din punct de vedere clinic, semnele și simptomele (febra, scăderea ponderală, durerile abdominale în cadranul superior drept) oferă medicului gastroenterolog indicii cu privire la natura afecțiunii, iar analizele de laborator, ce cuprind hemoleucograma, markerii inflamatori, markerii hepatici (albumina serica, fosfataza alcalină, transaminazele și bilirubina), pot susține sau infirma suspiciunea clinică.

Cel mai frecvent, în abcesele hepatice apar hipoalbuminemia și creșterea fosfatazei alcaline, în timp ce markerii de citoliză hepatică (ALT, AST) pot fi doar uneori crescuți. Hemoculturile sunt pozitive în jumătate din cazuri. Adesea, când acestea sunt pozitive și se izolează un germen precum un Stafilococ sau un Streptococ, abcesul hepatic este cauzat de un singur microorganism prin bacteriemie și diseminare hematogenă. Pentru persoanele la care se suspectează o infecție cu Entamoeba histolytica, pentru că au călătorit sau provin din zone endemice (America de Sud și America Centrală), un test rapid prin imunofluorescență poate fi utilizat pentru diagnostic.

Ulterior, imagistica medicală confirmă diagnosticul. Radiografia abdominală pe gol poate evidenția formațiunea chistică hepatică în interiorul căreia se poate observa un nivel hidroaeric, imagine tipică pentru un abces. Tomografia computerizată abdominală, examinarea RMN cu substanță de contrast și ecografia abdominală sunt metodele preferate de diagnostic. În cazul persoanelor alergice la substanță de contrast, ecografia poate identifica suficiente elemente pentru a stabili diagnosticul, dacă se corelează și cu tabloul clinic.

De asemenea, drenajul percutanat ghidat prin scanare CT sau cu ultrasunete (eco-ghidat) trebuie luate în calcul ca metode de diagnostic. În acest fel de va aspira lichidul din interiorul abcesului, care poate fi însămânțat ulterior pe medii de cultură, pentru izolarea microorganismului cauzal.

Testele serologice sunt și ele utile pentru identificarea infecțiilor de natură parazitară (Entamoeba histolytica, Echinococcus granulosus), însă pot rămâne pozitive toată viața și nu sunt utilizate pentru a diagnostica infecția acută.

Tratamentul abcesului hepatic

Bazele tratamentului abcesului hepatic includ chirurgia de drenaj și tratamentul medicamentos. Dacă abcesul este produs de o infecție bacteriană, trebuie început cât mai devreme un tratament antibiotic cu spectru larg, uzual injectabil, pentru a cuprinde cât mai multe cauze posibile în tratament. Apoi, după izolarea germenului cauzal, terapia antibiotică poate fi adaptată, prin folosirea unui antibiotic care acționează țintit pe microorganismul implicat și, ideal, se prescrie sub formă de comprimate, pentru a putea fi continuat la domiciliu.

Terapia chirurgicală este un subiect de discuție intens dezbătut. În general, cura prin drenaj percutan pe ac (fie eco sau CT-ghidat) este tratamentul de elecție. Cu toate acestea, apar din ce în ce mai multe studii care susțin că tratamentul chirurgical mai invaziv este mai eficient, întrucât jumătate din cazurile în care abcesul este evacuat prin drenaj percutan au nevoie de reintervenție, fie tot prin drenaj, fie printr-o intervenție de chirurgie hepatică.

În funcție de evoluția abcesului după drenaj, tratamentul antibiotic se poate întinde de la 14 zile până la câteva luni, iar pentru abcesele hepatice cu diametru sub 3-5 cm, antibioterapia poate fi eficientă și în absența drenajului aspirativ.

Abcesele amoebiene se tratează utilizând medicație antiparazitară, iar chisturile hidatice pot fi rezolvate prin drenaj percutan și injectare de substanțe scolicide (scolexul este partea parazitului cu care se atașează la țesutul infectat), ulterior asociind tratament antiparazitar.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Diagnosticul și tratamentul abcesului hepatic la SANADOR

La SANADOR, pacienții au acces la servicii medicale complete, performante, pentru diagnosticul și tratamentul afecțiunilor hepatice. La Centrul integrat de excelență în boli hepatice SANADOR, ei beneficiază de toate analizele și investigații necesare, pentru stabilirea unui diagnostic rapid și sigur. În plus, pacienții au acces la consultații multidisciplinare, asigurate de medici specializați în gastroenterologie, hepatologie, boli infecțioase, imagistică medicală, astfel încât tratamentul stabilit să fie cât mai eficient, cu rezultate bune pe termen lung.

Dacă este necesar tratament chirurgical pentru abcesul hepatic, operația se va realiza în condiții de deplină siguranță la Spitalul Clinic SANADOR. Drenajul abcesului se poate realiza atât clasic, cât și minim invaziv, printr-o procedură de chirurgie laparoscopică. De asemenea, în anumite situații, tratamentul se poate realiza și endovascular, printr-o intervenție de radiologie intervenționale.

Ulterior, pacienții pot beneficia și de consultații asigurate de medici specializați în nutriție pentru boli hepatice, pentru stabilirea unui regim alimentar personalizat și pentru adoptarea unui stil de viață echilibrat, esențial pentru sănătatea ficatului.

Măsuri de prevenție

Metodele de prevenție a infecției parazitare includ igiena riguroasă a mâinilor, evitarea consumului de alimente slab preparate termic sau fără a fi spălate, a alimentelor de proveniență incertă, în special pe parcursul călătoriilor în țări endemice, evitarea contactului cu animale ce pot fi infestate (câini) și evitarea contactului cu persoane bolnave.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR