Ce este diverticulul esofagian?

Diverticulul esofagian este o pungă care se formează în zonele slăbite ale mucoasei esofagiene. Are o incidență mai redusă în comparație cu diverticulul colonic. Cu o mărime cuprinsă între 1 și 4 centimetri, această excrescență apare de-a lungul esofagului, fiind adesea însoțite de tulburări de deglutiție. În mod obișnuit, diverticulii esofagieni nu necesită intervenție medicală dacă la nivelul acestora nu apar alte complicații, precum diverticulita esofagiană. Vino la SANADOR pentru investigații avansate și tratament modern!

  • 021 9699 Programează-te acum!

Tipuri

Diverticulii esofagieni sunt clasificați în tipuri distincte pe baza caracteristicilor și localizărilor lor. În funcție de structura anatomică, diverticulul esofagian poate fi „adevărat” sau „fals”.  Diverticulii adevărați se extind prin toate straturile peretelui esofagian, inclusiv prin mușchi, în timp ce diverticulii falși prezintă în structura lor doar straturile mucoasei și submucoasei.

În funcție de localizare, distingem 3 tipuri principale de diverticul esofagian:

  • Diverticul Zenker. Acest tip de diverticul esofagian este frecvent întâlnit în practica medicală și este de obicei „fals”. Se găsește în porțiunea superioară a esofagului, aproape de joncțiunea cu cavitatea bucală.
  • Diverticul mezofagian (toracic) este un diverticul „adevărat” ce apare în porțiunea de mijloc a esofagului, cauzat de forțe externe care aplică tracțiune peretelui esofagian.
  • Diverticul esofagian epifrenic. De obicei este un diverticul esofagian „fals” care apare în porțiunea inferioară a esofagului. Apariția acestuia este cauzată de presiune exercitată de esofagul care încearcă să împingă alimentele în stomac printr-un pasaj îngustat.

Diverticulii esofagieni mai pot fi împărțiți și în funcție de momentul apariției lor:

  • Diverticuli congenitali: prezenți încă de la naștere, rezultatul unor anomalii congenitale ale esofagului.
  • Diverticulii dobândiți: se dezvoltă mai târziu în viață. Pot apărea din cauza presiunii excesive asupra pereților esofagului sau a altor factori care duc la slăbirea țesutului.
  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cauze și factori de risc

Deși etiologia exactă a diverticulului esofagian rămâne neclară, experții susțin că acesta poate fi prezent la naștere (diverticul esofagian congenital) sau se poate dezvolta mai târziu în viață (diverticul esofagian dobândit).

Diverticulii de pulsiune rezultă din presiunea repetitivă exercitată asupra peretelui esofagian în timpul înghițirii, de obicei asociată cu tulburări care cauzează dificultăți de deglutiție. Afecțiuni precum acalazia, spasmele esofagiene, stricturile și esofagita eozinofilică contribuie la o presiune anormală în esofag în timpul deglutiției.

În cazurile de diverticul Zenker, disfuncția sfincterului esofagian superior (SES) creează presiune în esofag. Diverticulul esofagian epifrenic rezultă din acumularea de presiune, pe măsură ce conținutul stomacului exercită o presiune asupra sfincterului esofagian inferior (SEI).

Pe de altă parte, diverticulii de tracțiune apar atunci când forțe externe exercită o tracțiune asupra peretelui esofagian, creând diverticuli adevărați. Acest lucru se petrece de obicei în regiunea mezofagiană sau toracică, unde mediastinita, adesea cauzată de infecții precum tuberculoza sau histoplasmoza, duce la aderență tisulară și la tracțiunea ulterioară a peretelui esofagian.

Alți factori care contribuie la apariția diverticulului esofagian includ:

  • slăbiciunea peretelui esofagian;
  • inflamația și deteriorarea mucoasei esofagului (esofagită);
  • tulburări ale sfincterelor esofagiene;
  • afecțiuni precum sclerodermia esofagiană;
  • sindromul Ehlers-Danlos;
  • intervenții chirurgicale în apropierea gâtului;
  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Semne și simptome de diverticul esofagian

Diverticulul esofagian este adesea asimptomatic și poate trece neobservat, în special în cazul celor dobândiți. Cu toate acestea, simptomele sunt mai frecvent asociate cu diverticulul Zenker.

Manifestările pot include o senzație de furnicătură în gât care duce la tuse, o senzație de nod în gât în timpul deglutiției și regurgitarea alimentelor la aplecarea în față sau la poziția culcată. Respirația urât mirositoare inexplicabilă (halitoza) și respirația șuierătoare pot fi, de asemenea, un indiciu pentru diverticul Zenker.

Simptomele de diverticul esofagian variază de la ușoare la severe, putând să se agraveze în timp pe măsură ce crește în dimensiuni. Simptomele generale cuprind:

Posibile complicații

Pe măsură ce diverticulii esofagieni cresc în dimensiuni, pot apărea complicații, în primul rând din cauza unui risc crescut de impactare a alimentelor în punga diverticulară.

Poate apărea senzația de nod în gât în timpul înghițirii, însoțită de o potențială infecție și durere. Alimentele reținute în interiorul diverticulului pot contribui la halitoză și la un gust neplăcut în gură, în timp ce infecția poate duce la sângerare sau umflături, ducând ocazional la apariția unui nodul palpabil în zona gâtului, în cazurile severe.

Impactarea alimentelor cu regurgitarea ulterioară a acestora este o altă complicație posibilă care induce tuse, sufocare sau iritație. În special, în cazul de diverticul Zenker poate apărea regurgitarea, iar dacă acest lucru se întâmplă în timpul somnului, există riscul de aspirație silențioasă, unde particulele de alimente inhalate pot provoca pneumonie prin aspirație.

Diverticulita esofagiană se referă la inflamarea unui diverticul esofagian. Inflamația poate rezulta din retenția particulelor de alimente în diverticul, ceea ce duce la o proliferare bacteriană și la o infecție ulterioară. Aceasta poate provoca simptome precum durere localizată, dificultăți la înghițire și disconfort în regiunea pieptului sau a gâtului. Persoana afectată poate prezenta, de asemenea, febră și o stare generală de rău. Diverticulita esofagiană poate fi deosebit de îngrijorătoare, deoarece poate duce la apariția unor complicații mai severe, inclusiv formarea de abcese în interiorul diverticulului sau în țesuturile din jur. În unele cazuri, infecția poate evolua spre afecțiuni mai grave, cum ar fi mediastinita.

Cancerul esofagian, mai exact carcinomul cu celule scuamoase, este foarte rar provocat de un diverticul esofagian, apărând în aproximativ 0,05% din cazurile de diverticulită esofagiană. Asocierea dintre diverticulul esofagian și cancer nu este definitiv stabilită, iar incertitudinea persistă cu privire la contribuția iritației cronice asociate diverticulului la dezvoltarea cancerului.

Stabilirea diagnosticului

Stabilirea diagnosticului de diverticul esofagian implică efectuarea mai multor examinări de vizualizare a esofagului, cu atât mai mult cu cât mulți diverticuli pot fi asimptomatici și descoperiți accidental în timpul investigațiilor pentru alte probleme de sănătate. Atunci când există simptome, medicul gastroenterolog folosește metode imagistice pentru a efectua examinările necesare.

Examinările radiologice, cum ar fi esofagografia, implică înghițirea de către pacient a unei substanțe de contrast (cel mai frecvent sulfatul de bariu) care căptușește esofagul, permițând vizualizarea interiorului esofagului și prezența unui diverticul esofagian. Această metodă poate folosi atât radiografia clasică pentru vizualizarea diverticulului, cât și tomografia computerizată.

O altă metodă de diagnosticare este endoscopia digestivă superioară, prin care un tub flexibil cu o cameră video la unul dintre capete este introdus prin gură în esofag, pentru a vizualiza tractul gastrointestinal superior.

Poate fi recomandat un test de manometrie esofagiană pentru a evalua problemele de deglutiție care sunt adesea asociate cu diverticulii esofagieni. Acest test măsoară forța mușchilor responsabili de deglutiție cu ajutorul unor senzori încorporați într-o sondă nazogastrică trecută prin esofag.

Monitorizarea prin pH-metrie cu impedanță esofagiană pentru 24h evaluează nivelul pH-ului esofagian pe parcursul unei zile, identificând semnele de prezență a acidului gastric sau a bilei.

  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratamentul pentru diverticulul esofagian

Tratamentul diverticulilor esofagieni este determinat în mare măsură de prezența simptomelor sau a complicațiilor. Pentru cazurile ușoare care nu necesită tratament medical, ajustarea stilului de viață rămâne abordarea principală. În schimb, cazurile severe, cum ar fi diverticulita esofagiană, pot necesita intervenții chirurgicale, cum ar fi miotomia cricofaringiană, diverticulopexia cu miotomie cricofaringiană, diverticulectomia sau diverticulotomia endoscopică. Aceste proceduri sunt adaptate la dimensiunea și severitatea diverticulului.

Atât abordările chirurgicale, cât și cele endoscopice sunt disponibile pentru abordarea diverticulilor esofagieni, alegerea depinzând de factori precum tipul și severitatea diverticulului, precum și de starea generală de sănătate a pacientului.

Poate fi recomandată o reparație chirurgicală, cum ar fi diverticulectomia care presupune îndepărtarea completă a diverticulului. În plus, o miotomie, care presupune tăierea mușchiului esofagian pentru a elibera tensiunea, poate fi efectuată în timpul reparației chirurgicale pentru a aborda tulburările de deglutiție asociate.

O alternativă la intervenția chirurgicală este diverticulotomia endoscopică, o procedură minim invazivă prin care un endoscop este trecut prin cavitatea bucală în esofag. Endoscopistul folosește un laser, un electrocauter sau un dispozitiv de capsare pentru a diviza septul dintre diverticul și peretele esofagian.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, persoanele cu simptome de diverticul esofagian beneficiază de consultații oferite de medici cu competență dovedită și investigații avansate, realizate cu echipamente moderne. Centrul de excelență în endoscopia digestivă diagnostică și terapeutică SANADOR Floreasca pune la dispoziția pacienților servicii de endoscopie digestivă la nivel occidental. Centrul este echipat cu echipamente de ultimă generație, care înglobează cele mai noi tehnologii, atât în materie de realizare a procedurii, cât și de sterilizare și păstrare.

La Centrul de excelență în endoscopia digestivă diagnostică și terapeutică SANADOR Floreasca sunt realizate și manometria esofagiană și pH-metria cu impedanță. Echipamentul Laborie Solar GI, un sistem avansat de manometrie, oferă informații complete despre motilitatea esofagiană.

Echipamentele endoscopice pot fi folosite și în scop terapeutic, atunci când există indicație în acest sens. Cu ajutorul endoscopului se pot realiza intervenții minim invazive, cu beneficii semnificative pentru pacient, ca durata redusă de spitalizare și recuperarea rapidă.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR