Sarcina molară

Ce este sarcina molară?

• 
  La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Sarcina molară sau mola hidatiformă este o proliferare de tip benign a celulelor care intră în alcătuirea placentei. Afecțiunea este încadrată în categoria de boli gestaționale trofoblastice, care se dezvoltă din țesutul placentar și care au potențial de metastazare. Deși mola hidatiformă este considerată o proliferare benignă, în rare situații această malformație placentară poate dobândi caractere de malignitate și poate deveni invazivă, fiind mai degrabă considerată o afecțiune premalignă.

Într-o sarcină normală, produsul de concepție format prin fertilizarea ovocitului matern de către spermatozoid se divide în două părți – trofoblast, care va forma placenta și embrioblast, care va forma embrionul. Placenta este un organ temporar bogat vascularizat, atașat de peretele uterin, ce are rolul de a furniza copilului oxigen și substanțe nutritive pe perioada gestației, prin intermediul cordonului ombilical.

Într-o sarcină molară, fuziunea dintre spermatocit și ovocit nu se petrece în mod corespunzător, ceea ce determină formarea unei tumori, în locul unui produs de concepție sănătos. Astfel, în locul dezvoltării placentei, se formează o structură chistică, formată din multiple vezicule asemănătoare boabelor de strugure, structură ce nu permite dezvoltarea și supraviețuirea viitorului embrion. Din fericire, sarcinile molare sunt rare, având o frecvență de sub 1% din totalitatea sarcinilor.

Tipuri de sarcină molară

În mod normal, în urma fertilizării, embrionul va moșteni câte un set de câte 23 de cromozomi de la fiecare părinte. În cazul sarcinilor molare, apar anumite erori genetice în timpul fertilizării, ceea ce poate determina formarea a două tipuri de mole hidatiforme:

• Completă – este cea mai frecventă formă de molă hidatiformă; se formează atunci când doi spermatozoizi fertilizează un ovocit lipsit de material genetic; astfel, embrionul primește două seturi de cromozomi, ambii cu proveniență paternă; acest tip de molă nu se asociază cu formarea unui embrion, din cauza lipsei materialului genetic matern;
• Incompletă – se formează atunci când ovocitul matern sănătos este fertilizat de doi spermatozoizi; produsul de concepție astfel format va avea un total de 69 de cromozomi, în loc de 46, așa cum se formează într-o sarcină normală; o astfel de molă se asociază cu formarea unui făt anormal.

Cauze și factori de risc

• 
  Riscul de sarcină molară crește în anumite situații. Programează-te pentru o consultație!

 Factorii care pot crește riscul dezvoltării unei sarcini molare sunt reprezentați de:

• Extremele vârstei materne – adolescentele sau femeile de peste 40 de ani pot dezvolta o sarcină molară;
• Istoricul personal de sarcini molare în antecedente; în unele situații, poate fi indicată efectuarea unor teste genetice preconcepționale,
• Anumite carențe alimentare, precum deficitul de carotenoizi (derivați ai vitaminei A);
• Istoricul personal de avort sau de infertilitate în sarcinile anterioare;
• Fumatul.

Cum se manifestă mola hidatiformă?

Pe lângă semnele și simptomele uzuale ale unei sarcini (greață, vărsături, absența ciclurilor menstruale), majoritatea sarcinilor molare se mai pot manifesta prin:

• Sângerări vaginale în cantitate crescută în timpul primului trimestru de sarcină, de obicei neînsoțite de durere;
• Eliminarea pe cale vaginală a unor vezicule asemănătoare boabelor de strugure;
• Sarcină toxică sau hyperemesis gravidarum, care se manifestă prin greață severă, vărsături frecvente și scădere în greutate, ce depășesc ca durată primul trimestru al sarcinii;
• Creșterea accelerată în dimensiuni a cavității uterine, necorespunzătoare pentru vârsta sarcinii, semn ce poate fi evidențiat după primul trimestru de sarcină;
• Stări lipotimice – manifestate prin amețeală și stări de leșin;
• Anemie;
• Preeclampsie sau hipertensiunea arterială indusă de sarcină, care se dezvoltă după 20 de săptămâni de gestație;
• Semne și simptome de hipertiroidie, ce pot include tahicardie (puls accelerat) și tremor; aceste manifestări pot apărea la începutul celui de-al doilea trimestru de sarcină, din cauza nivelurilor crescute de BetaHCG din sânge.

Diagnosticul de sarcină molară

• 
  La SANADOR, investigațiile avansate asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Atunci când există suspiciunea unei sarcini molare pe baza simptomatologiei descrise de pacientă, medicul ginecolog va efectua următoarele investigații:

• Dozarea valorilor Beta HCG (gonadotropina corionică umană) din sânge – acest hormon este produs în timpul sarcinii de către celulele trofoblastice ce vor forma placenta; testele de sarcină uzuale detectează prezența acestui hormon în urină; în mod normal, valorile acestui hormon cresc exponențial la începutul sarcinii, dublându-și valoarea la fiecare 48 de ore și ajungând la un maxim în săptămânile 8-12 de sarcină; după atingerea valorilor maxime, producția acestui hormon începe să scadă, rămânând astfel până la finalul sarcinii; într-o sarcină molară, valorile acestui hormon sunt excesiv crescute, nefiind concordante cu vârsta sarcinii;
• Ecografia transvaginală– această investigație permite vizualizarea tumorii în interiorul uterului cu ajutorul unei sonde de ecografie introduse prin interiorul vaginului; la ecografie se va putea vizualiza mola sub forma unei tumori chistice care ocupă aproape în totalitate cavitatea uterină, lipsa fătului în sarcinile molare complete sau prezența unui făt anormal de mic în cazul molelor incomplete; de asemenea, alte indicii pentru prezența unei sarcini molare sunt lipsa unei placente normal formate și absența lichidului amniotic.

Complicațiile unei sarcini molare

O sarcină molară se poate complica prin:

• Neoplazie gestațională trofoblastică – această complicație este determinată de persistența țesutului molar după eliminarea sarcinii, care rămâne în cavitatea uterină și continuă să crească; acest lucru poate fi evidențiat prin valori persistent ridicate ale Beta HCG-ului după eliminarea sarcinii molare; această complicație este mai frecventă în cazul molelor complete; neoplazia gestațională trofoblastică trebuie tratată prin chimioterapie, sau prin eliminarea completă a uterului pe cale chirurgicală, procedură cunoscută ca și histerectomie;
• Coriocarcinom – o sarcină molară completă prezintă risc de transformare în coriocarcinom, un cancer agresiv, care se formează în interiorul uterului și poate invada organele vecine; acest tip de cancer necesită chimioterapie sau radioterapie;
• Infecții uterine, ce pot progresa până la septicemie;
• Sângerări vaginale abundente, ce pot determina scăderea valorilor tensiunii arteriale și șoc.

Tratamentul recomandat

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Odată diagnosticată, sarcina molară trebuie încheiată. Eliminarea sarcinii molare se poate realiza prin chiuretaj uterin, procedură ce implică dilatarea colului uterin și introducerea unui instrument special, numit chiuretă, cu ajutorul căreia medicul ginecolog va elimina țesutul molar proliferat în interiorul cavității uterine. Pentru pacientele care nu doresc sarcini viitoare sau care vor să elimine riscul de a dezvolta neoplazie gestațională trofoblastică se poate efectua excizia chirurgicală a uterului (histerectomie).

Din cauza riscului crescut de a dezvolta neoplazie gestațională trofoblastică, este indicat ca, după excizia molei hidatiforme să fie monitorizate pentru încă cel puțin 6 luni valorile BetaHCG, pentru a exclude persistența țesutului molar la nivelul uterului.

Recuperarea după o sarcină molară

Majoritatea pacientelor tratate pentru molă hidatiformă nu prezintă complicații chirurgicale ulterioare. Recuperarea fizică după intervenție este rapidă, pacienta putând relua activitățile obișnuite zilnice după aproximativ 2-3 zile. Se recomandă evitarea sarcinii prin utilizarea metodelor contraceptive pe o perioadă de 6 luni – 1 an după excizia molei hidatiforme, pentru a nu exista confuzii între creșterea betaHCG determinată de persistența țesutului molar intrauterin și creșterea normală a betaHCG corespunzătoare unei noi sarcini.

Pacienta trebuie consiliată cu privire la faptul că riscul pentru o nouă sarcină molară există, însă este unul redus, și nu trebuie privit ca pe un impediment pentru a rămâne din nou însărcinată. Poate fi recomandată consilierea genetică pentru părinții care doresc o nouă sarcină și vor să excludă complet riscul unei noi sarcini molare.

Pierderea sarcinii poate determina o povară emoțională importantă pentru mămici, de aceea suportul emoțional din partea partenerului de viață și a familiei sunt foarte importante pentru ca pacienta să poată depăși perioada dificilă cu care se confruntă.

Tratament la SANADOR

• 
  Vino la SANADOR pentru proceduri terapeutice moderne!

La SANADOR, medicii cu competențe vaste tratează pacientele cu sarcină molară într-o secție modernă de Obstetrică-Ginecologie, echipată cu dotări ultraperformante. Medicii experimentați realizează investigații complete, pe baza cărora decid abordarea terapeutică. În cazul complicațiilor, pacientele au acces la consultații și tratamente din diferite specialități, pentru că Spitalul Clinic SANADOR este multidisciplinar.

De asemenea, cuplurile care își doresc o sarcină pot apela la Departamentul de Genetică Medicală SANADOR, pentru efectuarea unui test genetic. Datorită experienței medicilor geneticieni și testării complexe, partenerii pot afla dacă o viitoare sarcină prezintă riscul de a fi molară sau dacă embrionul rezultat poate avea malformații.  

Programează-te!