Pneumonia cu pneumococ

Ce este pneumonia cu pneumococ?

0219699 Pneumonia cu pneumococ necesită tratament medical. Apelează la SANADOR!

Pneumonia pneumococică este o infecție severă a plămânilor cauzată de o bacterie numită Streptococcus pneumoniae. Boala poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la copii mici, sub 2 ani, și la bătrâni – peste 65 de ani. Deși poate apărea în orice perioadă a anului, pneumonia cu pneumococ este mai frecventă în sezonul rece, deoarece se suprapune peste gripă sau alte infecții virale respiratorii. Acest tip de pneumonie este comunitară, ceea ce înseamnă că apare la persoanele care nu sunt internate în spital.

Cauze și factori de risc pentru pneumonie pneumococică

Pneumococii sunt diplococi Gram pozitivi încapsulați care fac parte din flora normală a căilor respiratorii superioare (nazo- și orofaringe) la 40-60% din populație (purtători sănătoși). Procentul poate crește la 90% în cazul copiilor. Acești purtători răspândesc bacteriile prin tuse, strănut sau chiar în timpul vorbirii, dar pneumonia se instalează doar în anumite condiții. Factorii care contribuie la instalarea pneumoniei cu pneumococ includ:

scăderea imunității (de exemplu, din cauza spitalizărilor îndelungate din alte motive);
sensibilizarea tractului respirator prin infecții virale recente (de exemplu, răceli care se suprainfectează);
boli cronice de plămâni (BPOC – boală pulmonară obstructivă-cronică; astm bronșic; bronșiectazii);
fumatul;
alcoolismul;
colonizarea cu tulpini virulente, agresive de pneumococ;
pacienții care au suferit o splenectomie (intervenție chirurgicală de îndepărtare a splinei).

Semne și simptome în pneumonia pneumococică

Dacă ai simptome de pneumonie, programează o consultație!

În general, debutul bolii este brusc, în plină stare de sănătate și include:

febră (uneori până la 40 °C) și frisoane;
tuse cu expectorație (spută purulentă sau chiar cu striuri de sânge);
dispnee (scurtarea respirației);
dureri toracice care pot fi localizate (ca un junghi amplificat de inspirație și tuse) sau difuze (ca o jenă);
stare generală alterată.

Manifestările de rinofaringită acută (roșu în gât, secreții nazale și nas înfundat) pot preceda sau însoți pneumonia. În cazurile severe pot apărea insuficiența respiratorie (scăderea saturației de oxigen) cu dispnee severă (senzația de sufocare) și tahicardie, fapt care reprezintă o urgență medicală.

Semnele și simptomele de pneumonie pneumococică pot fi mult mai puțin zgomotoase sau chiar absente la vârstnici, unde pot apărea doar scăderea poftei de mâncare (anorexie), alterarea stării de conștiență (până la comă) sau agravarea bruscă a unor boli cronice de plămâni, fără febră. Cazurile atipice, mai ales cele de pneumonie a lobului inferior stâng, se pot prezenta cu dureri abdominale severe, tuse seacă, greață și vărsături.

Posibile complicații ale pneumoniei cu pneumococ

Complicațiile pneumoniei cu pneumococ pot fi multiple, dar cele mai frecvente sunt:

pleurezia (apa la plămâni) prezentă la 40% dintre bolnavi, care se poate complica la rândul ei cu empiem pleural (puroi în cavitatea pleurală);
abcesul pulmonar sau gangrena pulmonară (se manifestă prin tuse cu sânge și dureri toracice severe);
pericardita (inflamație a sacului care acoperă inima) cu aritmii;
obstrucție endobronhială cu colapsul unui plămân (atelectazie);
insuficiență respiratorie.

Aproximativ o persoană din 20 care dezvoltă pneumonie cu pneumococ decedează, motiv pentru care este esențială prezentarea la medic din momentul apariției primelor simptome.

Diagnosticarea pneumoniei cu pneumococ

Nu aștepta apariția complicațiilor! Vino la SANADOR!

Anamneza și examenul clinic sunt etape importante în stabilirea diagnosticului și vor fi realizate de medicul pneumolog sau internist. Examinarea clinică include auscultația pulmonară (cu stetoscopul), care în pneumonia pneumococică tipică, evidențiază scăderea amplitudinii mișcărilor respiratorii de partea afectată și raluri crepitante. La percuția toracelui se poate decela o zonă de matitate corespunzătoare lobului afectat.

Analizele uzuale de sânge evidențiază semne de inflamație (VSH și proteina C-reactivă crescute) și leucozitoză severă (creșterea numărului de leucocite) cu neutrofilie. Cazurile complicate pot prezenta creșteri ale ureei și creatininei (semne de deshidratare și afectare renală), precum și ale transaminazelor și bilirubinei. Medicul va măsura tensiunea arterială și va determina saturația în oxigen prin pulsoximetrie, iar dacă este necesar se va efectua gazometria arterială (prelevarea de sânge dintr-o arteră) care permite analiza cantității de oxigen și dioxid de carbon din sânge.

Radiografia pulmonară clasică este esențială pentru stabilirea diagnosticului de pneumonie pneumococică. Anumite tulpini ale acestei bacterii produc toxine care favorizează un proces necrotic sau abcedare, dar în prezent, datorită folosirii antibioticelor pe scară largă, este mai frecventă bronhopneumonia non-necrozantă. Afectarea tipică este de pneumonie lobară (un singur lob sau segment pulmonar) care pe radiografie apare sub formă de condensare pulmonară cu distribuție segmentară (opacitate omogenă, adică zone mai albe) și bronhogramă aerică (bronhii mai vizibile deoarece sunt umplute de lichid în loc de aer). Tot pe radiografie se pot observa pleurezia, numită și apă la plămâni, și alte complicații, precum gangrena sau abcesul pulmonar.

Tomografia computerizată (CT) este o analiză mai sensibilă care poate evidenția limfadenopatii (inflamarea ganglionilor pulmonari) și imagini de pneumonie în regiuni aparent normale pe radiografie (afectare incipientă).

Investigațiile pot fi completate de examenul microscopic al spute, care permite identificarea pneumococului la microscop, după colorație Gram, precum și de cultura expectorației – infecția pulmonară este confirmată dacă sunt identificate peste 10⁵ UFC – unități formatoare de colonii.

Tratamentul în pneumonia pneumococică

Internarea în spital nu este întotdeauna obligatorie pentru bolnavii de pneumonie pneumococică, mai ales dacă este vorba despre adulți anterior sănătoși. Pentru a diferenția cazurile care pot fi tratate în ambulatoriu de cele care necesită internare în spital a fost dezvoltat scorul CURB-65 care atribuie 1 punct fiecărui criteriu:

C – confuzie (dezorientare temporo-spațială);
U – uree sangvină >7 mmol/L (20 mg/dL);
R – frecvență respiratorie >30 de respirații/minut;
B – acronimul din limba engleză blood pressure – tensiune arterială scăzută (sistolică ˂90 mmHg, iar diastolică ˂60 mmHg);
65 – vârsta peste 65 de ani.

Un scor de 0-2 indică tratament în ambulatoriu dacă bolnavii nu au comorbidități (de exemplu, afecțiuni cardiace sau pulmonare cronice ori diabet), iar un scor de 3-5 indică internarea în spital.

Tratamentul formelor tratate în ambulatoriu constă în antibiotice orale administrate empiric, alături de medicație antialgică, antitermică și anti-tusivă. Bolnavii internați în spital beneficiază de antibiotice administrate intravenos (în perfuzii), de multe ori, empiric sau pe baza rezultatelor culturii din spută. Formele severe necesită administrare de oxigen și internare în unitățile de terapie intensivă pentru intubație oro-traheală și ventilație mecanică.

Dacă bolnavul prezintă pleurezie (apă la plămâni), atunci se recomandă puncția pleurală și examenul lichidului pleural.

La Secția de Pneumologie a Spitalului Clinic SANADOR, pacienții cu pneumonie pneumococică și alte boli respiratorii au acces la investigații și tratamente moderne. Medicii experimentați au acces la o gamă largă de investigații, inclusiv spirometrie, bronhoscopie și polisomnografie, efectuate cu echipamente de ultimă generație. La SANADOR, medicii supraspecializați asigură și consultații de pneumologie pediatrică, astfel încât pacienții de vârstă mică pot primi tratament adecvat situației lor medicale.

Măsuri de prevenție a pneumoniei cu pneumococ

Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Pneumonia pneumococică poate fi prevenită prin vaccinare (vaccinul pneumococic face parte din schema națională de vaccinare din România administrată gratuit la copii). De asemenea, vaccinul antigripal (efectuat anual) previne eficient gripa care se poate complica cu pneumonie. Pe lângă vaccinare, alte metode de prevenție includ:

renunțarea la fumat și alcool;
spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun;
purtarea măștii de protecție în spații închise;
controlul bolilor pulmonare cronice;
menținerea unui stil de viață sănătos care întărește imunitatea, precum consumul de fructe și legume, efectuarea regulată de exerciții fizice și respectarea orelor de somn.