Instabilitatea gleznei

Ce este instabilitatea de gleznă?

Instabilitatea gleznei sau laxitatea acesteia constă în mișcări exagerate ale gleznei, care dau senzația de nesiguranță sau „fugă” a articulației la traumatisme minore sau chiar în timpul mersului. Instabilitatea mecanică apare atunci când piciorul se răsucește fie spre porțiunea medială (în interior), fie spre lateral (în afară), cu afectarea ligamentelor talo-fibular anterior, calcaneo-fibular și/sau talo-fibular posterior. În anumite cazuri, dacă proprioceptorii din regiunea gleznei sunt lezați, atunci poate apărea o falsă senzație de „scăpare” a piciorului însoțită de durere cronică, dar fără laxitate ligamentară, situație denumită instabilitate funcțională a gleznei.

• 
  La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cauzele și factorii de risc

Principalul factor care duce la instabilitatea gleznei este reprezentat de entorse multiple, recidivante la acest nivel, care fie nu s-au vindecat complet, fie au dus la ruptura totală a ligamentelor. Astfel, se estimează că aproximativ 20% dintre entorsele gleznei (cele mai frecvente leziuni la sportivi) duc la instabilitatea acestei articulații. Factorii de risc care predispun la entorse multiple includ:

• practicarea sporturilor de performanță (în special baschet, volei, dans);
• purtarea de încălțăminte care suprasolicită articulația gleznei (de exemplu, pantofii cu toc foarte înalt);
• obezitatea;
• anumite deformări ale piciorului (cavo-varus sau equino-varus);
• anumite tulburări genetice (de exemplu, boala Charcot-Marie-Tooth).

Alți factori care contribuie la alterarea geometriei gleznei și implicit la instabilitatea mecanică a acesteia includ sindromul de impigement, defectele osteocondrale (chisturi, fracturi ale cartilajului), sindromul de sinus tarsi, tendinita peroneală și instabilitatea subtalară. În schimb, în instabilitatea funcțională, slăbiciunea musculară (mai ales a mușchilor peronieri), defectele posturale (de exemplu, hiperpronația gleznei) și deficiențele neuromusculare sunt principalii factori de risc.

• 
  La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Semnele și simptomele unei glezne instabile

În momentul producerii unei entorse, apar durerea, rigiditatea zonei afectate și limitarea mișcărilor timp de câteva săptămâni. Totuși, șansele de deteriorare cronică a gleznei sunt crescute dacă persoana nu poate participa la activități sau sporturi care necesită sărituri repetate la 2-3 săptămâni după vindecarea primei entorse, ori nu își poate menține echilibrul (control slab al posturii) sau are senzația de slăbiciune a piciorului în dinamică la 6 luni după prima entorsă (incapacitatea de a flexa șoldul și genunchiul în direcțiile postero-laterală și postero-medială). Astfel, apare un cerc vicios care duce la entorse multiple cu deteriorarea progresivă a ligamentelor.

Alte semne și simptome ale unei gleznei instabile includ:

• durere de gleznă care poate fi continuă sau agravată de anumite mișcări (de exemplu, sărituri, rotiri, întoarceri bruște);
• sensibilitate crescută a zonei afectate;
• edem (tumefacție) a gleznei;
• parestezie pe o parte a piciorului din cauza nervilor peronier și/sau tibial care se întind în timpul entorselor repetate;
• dificultate la mers pe terenuri denivelate sau suprafețe neuniforme;
• senzație persistentă de gleznă care „joacă” sau „fuge”.

• 
  Dacă ai simptome de gleznă instabilă, vino la SANADOR!

Investigații pentru diagnostic

Anamneza și examenul clinic sunt etape esențiale în stabilirea diagnosticului de gleznă instabilă. Astfel, medicul ortoped va nota numărul, frecvența și mecanismul de producere al entorselor care, deși sunt destul de sugestive, trebuie completate de examinarea fizică. În prima etapă se examinează morfologia piciorului, iar mai apoi se evaluează durerea la palpare – intensitatea acesteia fiind maximă la nivelul ligamentelor și nu la nivel osos (în situația inversă se suspectează mai degrabă o fractură decât o afectare a ligamentelor).

Proba Romberg se folosește pentru evaluarea sensiblității proprioceptive, care este afectată în instabilitatea funcțională a gleznei. În plus, se efectuează diferite teste clinice pentru a analiza integritatea ligamentară și gama de mișcări a gleznei printre care și testul sertarului anterior care evaluează ligamentul talo-fibular anterior, afectat cel mai adesea în entorse. Medicul ortoped stabilizează cu o mână piciorul afectat, iar cu cealaltă îl trage în sus într-o ușoară flexie. Testul se efectuează prin comparație cu glezna sănătoasă, iar dacă este pozitiv (gradul de translație este mai mare la piciorul afectat), atunci este sugestiv pentru diagnosticul de gleznă instabilă.

Investigațiile imagistice recomandate cel mai frecvent includ radiografiile în diferite incidențe (antero-posterior, lateral) și cele de stres, ecografia musculo-scheletală și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). În majoritatea cazurilor, radiografiile sunt sugestive pentru instabilitatea de gleznă și permit diferențierea acesteia de instabilitatea subtalară. Cu toate acestea, ecografia de părți moi și mai ales examenul RMN se recomandă pentru a exclude leziunile intraarticulare (de exemplu, artroza gleznei) și alte leziuni asociate, cum ar fi fracturile de dom talar, entorsele înalte sau complexe de gleznă ori leziunile tendonului lui Ahile.

• 
  La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratamentul pentru instabilitatea gleznei

Dacă este lăsată netratată, instabilitatea gleznei duce în timp la tulburări degenerative și implicit la artroza articulației talocrurale. Tratarea corespunzătoare a primei entorse produse este esențială pentru prevenirea instabilității de gleznă. Astfel, în funcție de gradul acesteia, se recomandă fie repaus la pat, aplicarea locală de gheață, compresie (de obicei prin bandaj elastic) și elevarea piciorului afectat, fie, în cazurile mai grave, imobilizarea în aparat gipsat sau intervenția chirurgicală. În cazul în care instabilitatea de gleznă este prezentă, se recomandă respectarea unor măsuri generale precum:

• evitarea sporturilor care solicită glezna și a pantofilor incomozi;
• scăderea în greutate;
• purtarea ortezelor de gleznă înainte de activități care suprasolicită această articulație;
• administrarea de medicație antialgică și/sau antiinflamatore pentru controlul durerii, inclusiv preparate topice.

În prima etapă se începe cu tratamentul conservator, non-chirurgical, care constă în fizioterapie și kinetoterapie. Astfel, masajul terapeutic, fizioterapia prin curenți electrici, cu magneți sau prin căldură pot detensiona musculatura, în timp ce exercițiile efectuate în cadrul programelor de kinetoterapie întăresc ligamentele. Tratamentul de reeducare proprioceptivă face parte din terapia standard a instabilității funcționale de gleznă, deoarece permite restabilirea posturii corecte și controlul echilibrului.

Dacă toate aceste metode nu reușesc să restabilească integritatea gleznei sau instabilitatea mecanică este prea severă ori este însoțită și de alte leziuni, atunci se recomandă intervenția chirurgicală. De obicei, se începe cu artroscopia gleznei, urmată de ligamentoplastie prin diferite tehnici. Astfel, tehnica Broström (clasică sau modificată) reprezintă procedura de elecție în glezna instabilă, prin care se suturează structurile lezate.

În situația în care ligamentele sunt foarte deteriorate, se poate recurge la repararea artroscopică a acestora prin tehnica InternalBrace, folosind autogrefă (porțiune de tendon din altă regiune) sau grefă sintetică, ambele având șanse foarte mari de vindecare (85-95%) cu timp de recuperare și reîntoarcere la activitățile zilnice semnificativ mai scăzut. Postoperatoriu, glezna se imobilizează în aparat gipsat, iar exercițiile de kinetoterapie sunt obligatorii pentru recuperarea funcțională a articulației talocrurale.

• 
  La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratament la SANADOR

La Spitalul Clinic SANADOR, medicii ortopezi experimentați realizează investigații amănunțite pentru toate afecțiunile ortopedice, inclusiv pentru instabilitatea gleznei. La Departamentul de recuperare medicală SANADOR, persoanele cu instabilitate a gleznei au acces la programe moderne de fizioterapie și kinetoterapie, care ajută la restabilirea posturii corecte.

Dacă măsurile conservatoare și terapia fizică nu funcționează, medicii Spitalului Clinic SANADOR realizează proceduri complexe, inclusiv ligamentoplastia. Aceasta se efectuează prin artroscopie, astfel că inciziile sunt mici, perioada de spitalizare redusă și refacerea rapidă. Repararea prin tehnica InternalBrace este realizată, de asemenea, artroscopic, într-un bloc operator modern, în condiții de siguranță maximă. După intervenția chirurgicală, pacienții sunt monitorizați și îngrijiți atent și beneficiază de un program de recuperare medicală personalizat, pentru rezultate cât mai bune pe termen lung.

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Programează-te!