Ce este hernia hiatală?

Hernia hiatală reprezintă alunecarea unei porțiuni din stomac sau din alte organe abdominale în torace. Acest lucru face ca acidul gastric să urce înapoi spre esofag, ceea ce duce la apariția bolii de reflux gastro-esofagian. Tratamentul se impune, de obicei, doar în cazul herniilor simptomatice sau de mari dimensiuni.

În mod normal, esofagul coboară spre abdomen printr-un orificiu special situat la nivelul diafragmului – mușchiul care separă cavitatea toracică de cea abdominală. Esofagul coboară apoi în abdomen încă 3-6 cm, urmând să se continue cu stomacul. Acest orificiu diafragmatic poartă denumire de hiatus esofagian, motiv pentru care numim acest tip de hernie hiatală sau transhiatală (prin hiatus). Popular, i se mai spune și „hernie la stomac”.

Watch on YouTube

Tipuri de hernie hiatală

Există 4 tipuri de hernie hiatală:

  • Tipul I – hernie hiatală prin alunecare – reprezintă 95% dintre toate tipurile de hernie; în acest tip de hernie, stomacul, incluzând joncțiunea gastro-esofagiană (porțiunea care marchează tranziția între stomac și esofag) alunecă prin hiatus în torace; este o hernie gastrică, deoarece singurul organ care se deplasează de la locul său este stomacul;
  • Tipul II – hernie hiatală paraesofagiană – stomacul migrează în torace, însă nu prin alunecare, ci paralel cu esofagul, prin hiatus; este tot un tip de hernie gastrică;
  • Tipul III – hernie hiatală mixtă – este un tip de hernie atât prin alunecare, cât și paraesofagiană;
  • Tipul IV – alături de stomac, migrează și alte organe abdominale în torace, prin hiatus, cum ar fi porțiuni de intestin subțire sau splina.

Cauze și factori de risc

În contrast cu hernia diafragmatică – un tip de hernie care implică un defect înnăscut la nivelul mușchiului diafragm – hernia hiatală poate fi dobândită pe parcursul vieții.

În mod normal, hiatusul esofagian este ancorat la diafragm prin structuri musculare și ligamentare. Odată cu înaintarea în vârstă, de obicei peste vârsta de 50 de ani, aceste structuri care mențin în poziția abdominală hiatusul esofagian se pot slăbi, determinând alunecarea sau migrarea joncțiunii gastro-esofagiene și a primei porțiuni din stomac (fundul sau fornixul gastric) în torace. 

De asemenea, factorii care cresc presiunea din interiorul abdomenului pot determina acest tip de hernie:

  • Obezitatea;
  • Sarcina;
  • Constipația cronică;
  • Boala pulmonară cronică obstructivă – în acest caz, plămânii destinși cu aer măresc cavitatea toracică, creând presiune asupra celei abdominale;
  • Trauma la locul de susținere a joncțiunii în interiorul abdomenului, inclusiv cea determinată de intervențiile chirurgicale anterioare.

Cum se manifestă hernia hiatală?

Unii oameni pot să aibă hernie hiatală și să nu manifeste niciun simptom.  În caz că există, simptomatologia este produsă, în mare parte, de refluxul acidului din stomac în esofag, din cadrul bolii de reflux gastro-esofagian pe care aceștia o dezvoltă. Următoarele manifestări pot fi simptome de hernie hiatală:

  • Durere cu senzația de arsură resimțită în zona epigastrică, sau bine-cunoscuta „durere în capul pieptului”; aceasta poate fi confundată cu durerea de cauză cardiacă însă, spre deosebire de cea din urmă, durerea datorată refluxului cedează la tratamentul cu antiacide și este mai intensă la consumul de alimente, pe când cea cardiacă devine mai intensă la efort;
  • Regurgitații – alimentele și acidul gastric se întorc înapoi în faringe și în cavitatea orală;
  • Dureri în gât și răgușeală, din cauza iritației produse de acidul gastric refulat asupra corzilor vocale;
  • Dificultăți la înghițire și senzația de „nod în gât”;
  • Senzația de balonare;
  • Indigestie;
  • Eructații;
  • Respirație urât mirositoare (halitoză).

Metode de diagnostic

Ca întotdeauna, primul pas în stabilirea diagnosticului îl reprezintă examenul clinic al pacientului. Medicul va interoga cu privire la simptomatologie – când apare, ce o agravează, ce o ameliorează, caracterul durerii etc. Următorul pas îl reprezintă examenele imagistice și funcționale, precum:

  • Tranzitul baritat – este o metodă diagnostică ce presupune înghițirea unei cantități mici de substanță de contrast, urmată de radiografierea pasajului acesteia în timp real; substanța ingerată va lua forma organului în care se află, putând evidenția silueta stomacului la nivel toracal;
  • Endoscopia digestivă superioară – presupune introducerea unei camere printr-un tub flexibil la nivelul cavității orale, ce permite filmarea în timp real a interiorului esofagului și stomacului; aceasta poate arăta prezența joncțiunii gastro-esofagiene în torace;
  • Manometrie esofagiană (studiul presiunii) – un tub este introdus prin cavitatea orală pentru a măsura presiunea de închidere a joncțiunii gastro-esofagiene la înghițire; în mod normal, după ce alimentele traversează esofagul și ajung în stomac, fibrele musculare de la nivelul esofagului inferior se îngroașă și „închid” intrarea în stomac, funcționând ca un sfincter funcțional care nu permite refluxul alimentelor înapoi către esofag; o presiune scăzută la acest nivel semnifică ineficiența acestui mecanism de prevenție a refluxului;
  • Monitorizarea prin pH-metrie cu impedanță esofagiană pentru 24 de ore – presupune introducerea unui tub nazo-gastric care conține un senzor de măsurare a pH-ului, iar cateterul va fi atașat de un monitor care va fi purtat până a doua zi. Un pH scăzut la nivel esofagian indică prezența acidului gastric la acel nivel.

Posibile complicații ale herniei hiatale

Cea mai frecventă complicație a herniei hiatale este dezvoltarea bolii de reflux gastro-esofagian. Aceasta determină eroziunea esofagului în timp, ceea ce poate determina:

  • Esofagită – esofagul nu este, în mod normal, structurat să reziste conținutului acid din stomac; refluxul poate determina inflamația acestuia, ceea ce determină dureri, dificultăți la înghițire și chiar și sângerări la acest nivel;
  • Stricturi esofagiene – acestea reprezintă cicatrici ce apar la nivelul esofagului în urma vindecării inflamației, ceea ce poate determina îngustări ale lumenului esofagian și blocarea alimentelor;
  • Esofagul Barrett – este o complicație de temut a bolii de reflux dezvoltate în contextul herniei hiatale, deoarece reprezintă un precursor al cancerului esofagian; inflamația cronică (îndelungată) determină modificări de structură la nivelul țesutului esofagian, care încearcă să se protejeze de agresiunea determinată de sucul gastric acid.

Alte complicații pot apărea din cauza blocării stomacului la nivelul hiatusului:

  • Obstrucție gastrointestinală – stomacul sau orice alt organ herniat (de exemplu, porțiuni de intestin subțire în cazul herniei de tip IV) este comprimat și blocat la nivelul orificiului esofagian;
  • Ischemia peretelui gastric – atunci când alături de stomac sunt comprimate și vasele sanguine ale acestuia; aceasta poate determina necroza (moartea) țesutului gastric;
  • Gastrită – datorată stagnării acidului gastric și acțiunii mai îndelungate a acestuia în porțiunea de stomac blocată la nivelul toracelui.

Cum se tratează hernia hiatală?

Tratamentul medical

Atunci când sunt prezente simptome ale refluxului gastro-esofagian, medicul poate recomanda, pentru început, anumite medicamente, precum:

  • Antiacide – acestea au rolul de a tampona (neutraliza) acidul gastric prezent la nivel esofagian;
  • Inhibitorii de pompă de protoni, care scad producția gastrică de acid;
  • Inhibitorii de receptori H2 – care funcționează la fel ca inhibitorii de pompă de protoni, însă au o acțiune mai slabă decât cei din urmă.

Tratamentul chirurgical (general)

Pacienții la care tratamentul medicamentos nu ameliorează simptomatologia, sau care prezintă complicații de tipul stricturilor, ulcerelor sau esofag Barrett, sunt candidați pentru tratamentul chirurgical al herniei hiatale.

O operație clasică de hernie hiatală presupune:

  • readucerea ultimei porțiuni din esofag, a joncțiunii gastro-esofagiene și a stomacului înapoi în abdomen;
  • micșorarea hiatusului esofagian, dacă acesta este lărgit, prin sutura (coaserea) acestuia;
  • întărirea și ancorarea hiatusului esofagian la diafragm.

Cea mai cunoscută procedură chirurgicală pentru hernia hiatală este fundoplicatura Nissen, ce presupune răsucirea fundului stomacului în jurul esofagului inferior cu 360 de grade și sutura la acest nivel. În acest fel este întărit sfincterul esofagian, prevenind refluxul acid.

Tratamentul minim invaziv

În ultima vreme se apelează tot mai frecvent la intervențiile minim invazive pentru cura herniei hiatale. Acestea se realizează, cel mai adesea, prin abord laparoscopic. Medicul chirurg va face câteva incizii (tăieturi) mici în abdomen, de aproximativ 5-10 milimetri, prin care introduce laparoscopul și instrumentele chirurgicale. Laparoscopul este un tub lung care prezintă o sursă de lumină în capăt ce facilitează vizualizarea cavității abdominale. Această variantă are avantajul unor incizii mici, este mai puțin dureroasă decât intervenția clasică, deschisă și implică o recuperare mai rapidă.

Cel mai modern tip de tratament pentru hernia hiatală este chirurgia robotică. Datorită mobilității și preciziei brațelor robotice, inciziile se realizează cu finețe maximă, la dimensiuni care permit recuperarea rapidă, cu cicatrici puțin vizibile. Robotul este dotat cu o cameră tridimensională, care asigură acces vizual în timp real. Chirurgia robotică a herniilor abdominale se realizează prin intermediul unei console, care transmite gesturile chirurgului direct în câmpul operator.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR