Ce este hernia abdominală?

Hernia abdominală constă în exteriorizarea conținutului cavității abdominale printr-un defect muscular sau fascial de la nivelul peretelui abdominal. Cu alte cuvinte, atunci când structurile ce alcătuiesc peretele abdominal devin mai slabe sau se rup, se creează anumite locuri sau orificii care permit ieșirea organelor prin acele zone de rezistență scăzută. Defectul peretelui abdominal poate fi congenital (prezent de la naștere) sau poate fi dobândit pe parcursul vieții.

Watch on YouTube

Majoritatea herniilor nu deranjează pacientul și nu produc simptome. Totuși, atunci când acestea se complică, pot determina durere și necesitatea unei intervenții chirurgicale imediate. 

Tipuri de hernie abdominală

Herniile abdominale se pot clasifica în două mari categorii:

  • Hernii ale peretelui abdominal;
  • Hernii ale orificiului miopectineal;

Hernii ale peretelui abdominal

Tipurile principale de hernii ale peretelui abdominal sunt herniile ventrale și herniile orificiului miopectineal. Herniile ventrale cuprind orice tip de hernie care apare pe linia anterioară mediană (de mijloc) a peretelui abdominal, numită și „linia albă”, oriunde deasupra sau sub ombilic (buric); această linie reprezintă, de fapt, locul de unire al aponevrozelor mușchilor drepți abdominali; herniile ventrale includ următoarele subtipuri de hernie:

  • Hernie epigastrică – este un tip de hernie abdominală care apare în zona epigastrică, adică între stern și ombilic;
  • Hernie ombilicală – este protruzia (ieșirea) conținutului abdominal prin ombilic; este de cele mai multe ori congenitală, însă poate fi dobândită și în viața de adult, atunci când există anumiți factori de risc predisponzanți;
  • Hernie postincizională –se mai numește și „eventrație”;acest tip de hernie apare în locul în care există un defect (o breșă) prin peretele abdominal creat printr-o intervenție (incizie) chirurgicală anterioară; reprezintă o complicație frecventă a chirurgiei abdominale.

Hernii ale orificiului miopectineal

Herniile orificiului miopectineal se produc din cauza unui defect al orificiului miopectineal, o zonă a pelvisului care devine mai slabă atunci când, în timpul vieții intrauterine, coboară din abdomen spre pelvis testiculul la băieți, respectiv ligamentul rotund al uterului la fete; sunt descrise două tipuri:

  • Hernie inghinală –este cea mai frecventă, reprezentând 75% dintre hernii; apare atunci când un organ intraabdominal, de exemplu o ansă de intestin subțire, coboară prin canalul inghinal; este mai frecventă la sexul masculin;
  • Hernie femurală –apare atunci când intestinul coboară prin canalul femural, un spațiu care se află sub ligamentul inghinal; este mai frecventă la femei, deoarece acestea au un bazin osos mai larg, ce permite o deschidere mai mare.

Cauzele și factorii de risc ai herniei abdominale

Atunci când există un defect al peretelui abdominal – o zonă slabă, de rezistență scăzută sau chiar un defect în structura acestuia, orice factor care determină creșterea presiunii intraabdominale poate determina hernierea (ieșirea) organelor abdominale. De exemplu:

  • Hernierea organelor abdominale poate apărea din cauze multiple. Vino la SANADOR pentru tratament!
  • Efortul de tuse sau strănutul frecvent;
  • Obezitatea;
  • Defecația sau urinarea cu efort;
  • Constipația cronică;
  • Sarcinile repetate;
  • Eforturi de ridicare a unor obiecte grele;
  • Statul prelungit în picioare;
  • Prezența de lichid în abdomen (ascita).

De altfel, există anumiți factori de risc ce țin de pacient, care pot predispune la hernii, precum fumatul si diabetul zaharat. Aceștia pot întârzia vindecarea plăgilor (cicatricilor) postoperatorii și pot crește riscul de infecție la locul inciziei chirurgicale, fapt ce predispune la apariția herniilor incizionale.

Semne și simptome ale herniei abdominale

Cel mai frecvent simptom al unei hernii abdominale este durerea. Aceasta se poate resimți local, la nivelul herniei sau se poate resimți difuz, sub forma unor crampe. Aceasta poate deveni mai intensă atunci când pacientul ridică obiecte grele sau chiar la activitatea fizică uzuală. 

Alte semne și simptome ale herniei abdominale sunt:

  • Vizualizarea la inspecția abdomenului sau la nivel inghinal a unei umflături sub piele; aceasta poate să fie evidentă atunci când pacientul stă în picioare, sau atunci când crește presiunea abdominală prin tuse sau strănut. De altfel, aceasta poate să dispară (reducerea herniei) atunci când pacientul stă culcat (reducere spontană) sau atunci când pacientul o apasă (reducere manuală);
  • Senzație de înțepătură sau arsură la locul herniei abdominale;
  • Durere sau tumefiere (umflare) testiculară;
  • Senzația de presiune în zona internă a coapsei.

Complicații posibile

O hernie abdominală se poate complica prin:

  • Încarcerare – presupune „blocarea” conținutului sacului herniar prin orificiul sau breșa prin care a ieșit din abdomen; în această situație hernia nu se mai poate readuce în abdomen prin compresie manuală; hernia se poate reduce însă sub anestezie, de către un medic cu experiență, cu internarea pacientului și monitorizarea ulterioară a acestuia; aceasta poate evolua către ocluzie intestinală, atunci când este blocată o porțiune de intestin pe întreaga circumferință;
  • Strangulare – această complicație reprezintă o urgență chirurgicală; presupune încarcerarea herniei, însoțită de oprirea vascularizației organelor din interior (ischemie intestinală); atunci când hernia se complică astfel, apar anumite semne și simptome ce pot ghida medicul către acest diagnostic, precum: durere severă la locul herniei, greață și vărsături, febră, tahicardie (bătăi prea rapide ale inimii);

Diagnosticul herniei abdominale

Diagnosticul herniei abdominale este unul clinic, bazat pe simptomatologia și examenul fizic al pacientului. Atunci când suspectează o hernie, medicul va examina pacientul în picioare, deoarece aceasta poate fi evidentă doar când este crescută presiunea abdominală. Dacă sacul herniar nu se poate palpa, pacientul va fi rugat să tușească, să strănute sau să efectueze manevra Valsalva (expir forțat cu gura închisă și nările blocate), pentru a crește presiunea din interiorul abdomenului și a evidenția hernia.

Alte metode care pot fi utilizate pentru diagnosticul herniei abdominale, însă nu sunt folosite de rutină, sunt reprezentate de:

  • Ecografia abdominală sau ecografia testiculară –aceasta din urmă poate vizualiza intestinul în interiorul sacului scrotal;
  • CT abdominal –tomografia computerizată a abdomenului;
  • Radiografia abdominală – poate vizualiza o posibilă complicație, precum ocluzia intestinală.

Tratamentul herniei abdominale

Majoritatea herniilor abdominale va fi tratată chirurgical, însă nu neapărat în momentul diagnosticării. Dacă hernia este mică și nu deranjează pacientul, se poate aștepta și urmări evoluția în timp a acesteia, în cadrul unor controale programate. Totuși, acestea nu vor dispărea niciodată fără intervenție chirurgicală.

O operație de hernie deschisă presupune o intervenție ușoară, ce constă în reintroducerea organului herniat la locul său în abdomen, sutura (cusătura) defectului de perete abdominal și întărirea suplimentară a acestuia cu o plasă chirurgicală. Atunci când hernia este complicată prin strangulare, în timpul intervenției vor fi eliminate (excizate) și porțiunile de intestin necrozate.

  • Scapă de hernie cu cele mai avansate metode de diagnostic și tratament! Programează-te!

Plasa este o proteză ce funcționează ca o barieră suplimentară ce previne recidiva herniei. Acestea pot fi de două tipuri: absorbabile sau non-absorbabile. În cazul celor absorbabile, peretele abdominal se va vindeca printre porii plasei, încorporând-o astfel în structura țesutului.

Watch on YouTube

Hernia poate fi reparată și prin chirurgie laparoscopică. Aceasta presupune introducerea în cavitatea abdominală unui tub lung (laparoscop), prin care se introduc instrumentele chirurgicale, și care prezintă o sursă de lumină în capăt, care facilitează vizualizarea cavității abdominale. Această variantă are avantajul unor incizii mici, este mai puțin dureroasă decât intervenția clasică și implică o recuperare mai rapidă.

Cea mai avansată formă de chirurgie pentru repararea herniei abdominale este chirurgia robotică. Aceasta aduce un plus de control și siguranță în câmpul operator, permițând realizarea de operații la un nivel de finețe și precizie neegalat de niciun sistem laparoscopic. Mobilitatea robotului chirurgical depășește limitele mobilității umane, iar camera tridimensională asigură acces vizual în spații altfel inaccesibile, furnizând imagini la rezoluție înaltă.

Spitalul Clinic SANADOR este dotat cu robotul chirurgical de ultimă generație Da Vinci Xi, care se utilizează și pentru operațiile de hernie abdominală. Inciziile extrem de precise și de dimensiuni mici limitează sângerarea intraoperatorie, reduc durerea și perioada de recuperare. Astfel, pacientul își poate relua activitățile în cel mai scurt timp posibil.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR