Ce este diverticulul uretral?

Un diverticul uretral este o dilatație asemănătoare unui buzunar, formată la nivelul uretrei, acel conduct prin care urina este eliminată din vezica urinară. Întrucât diverticulul comunică direct cu conductul uretral, acesta se poate umple cu urină în timpul procesului de micțiune, determinând infecții urinare consecutive. Vino la SANADOR pentru investigații avansate și tratament modern!

Diverticulii uretrali se formează cel mai adesea la nivelul uretrei feminine, afectând paciente cu vârste cuprinse, în medie, între 30 și 60 de ani. Este o afecțiune rar întâlnită și, din acest motiv, poate fi adesea subdiagnosticată de către medicii urologi. Din cauza simptomatologiei iritative cauzată de infecțiile urinare frecvente asociate, cel mai bun tratament pentru diverticulii uretrali este excizia chirurgicală.

  • 021 9699 Programează-te acum!

Tipuri de diverticul uretral

Există două tipuri de diverticuli uretrali:

  • diverticuli uretrali congenitali – aceștia sunt prezenți încă de la naștere și se consideră că își au originea în diverse vestigii embriologice; cu toate acestea, diverticulii uretrali sunt întâlniți extrem de rar la copii, mai ales în absența unor intervenții urologice anterioare;
  • diverticuli uretrali dobândiți – acest tip de diverticuli uretrali nu este prezent de la naștere, ci se dezvoltă pe parcursul vieții, în urma unor cauze infecțioase sau de ordin traumatic.
  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cauze și factori de risc

Cauza exactă a apariției diverticulilor uretrali nu este cunoscută. Se crede că diverticulii uretrali dobândiți pot apărea în urma infecțiilor urinare repetate, care determină slăbirea structurii peretelui uretral, determinând dilatația localizată a acestuia.

O altă cauză ce poate determina formarea unor diverticuli uretrali este reprezentată de obstrucția glandelor periuretrale Skene. Acestea sunt două glande pereche, localizate în porțiunea terminală a uretrei feminine, cu rol de secreție a unui lichid cu efect lubrifiant și antimicrobian. Infecțiile repetate și obstrucția consecutivă a glandelor Skene pot determina formarea unor chisturi sau abcese suburetrale care, odată rupte în interiorul lumenului uretral, rămânâ în contact cu acesta și se epitelizează. În timp, umplerea acestora cu urină în timpul micțiunii determină formarea diverticulilor.

Deși sunt mai frecvenți la femei, diverticulii uretrali pot apărea și în rândul bărbaților. Factorii ce pot crește riscul de dezvoltare a unui diverticul la nivelul uretrei masculine pot fi:

  • infecțiile urinare repetate;
  • blocarea eliminării conținutului din vezică, în contextul hipertrofiei de prostată;
  • hipospadiasul (deschiderea uretrei pe fața ventrală sau inferioară a penisului);
  • traumatismele uretrei.
  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Semne și simptome de diverticul uretral

Aproximativ 20% dintre persoanele cu diverticuli uretrali nu prezintă niciun simptom. În cazul diverticulilor uretrali simptomatici, pacienții acuză cel mai adesea semne și simptome de tip iritativ, determinate de infecțiile urinare recurente, precum:

  • disurie (urinare cu dificultate);
  • durere la micțiune;
  • nicturie (micțiuni frecvente pe parcursul nopții);
  • senzație imperioasă (urgentă) și constantă de a urina;
  • polakiurie (micțiuni dese, reduse din punct de vedere cantitativ);
  • pierderi neintenționate de urină (incontinență urinară);
  • hematurie (sânge prezent în urină).

Alte posibile acuze ale pacientelor care prezintă diverticuli uretrali sunt:

  • durere pelvină joasă, determinată de compresia exercitată de diverticul asupra țesuturilor periuretrale (din jurul uretrei);
  • secreții vaginale;
  • prezența unei mase dureroase, palpabile, care proemină la nivelul peretelui vaginal anterior; compresia acesteia poate determina exteriorizarea unor secreții la nivelul orificiului uretral;
  • dispareunie (durere în timpul contactului sexual), determinată de vecinătatea diverticulului cu peretele vaginal, pe care îl poate comprima sau irita.

Investigații pentru diagnostic

Diverticulii uretrali pot fi suspectați de către medicul urolog sau ginecolog în urma relatării simptomatologiei de către paciente, însoțită de efectuarea examenului clinic în zona pelvină. La palparea peretelui vaginal anterior, medicul va simți o masă chistică dureroasă care, în urma compresiei, determină exteriorizarea de urină sau de puroi la nivel uretral. Pentru a confirma diagnosticul suspectat, pot fi necesare anumite investigații de tip imagistic, care să permită vizualizarea și descrierea formațiunii diverticulare, precum:

  • ecografie – aceasta se poate realiza pe cale transabdominală (cu sonda aplicată pe abdomen), transvaginală (cu sonda prin vagin) sau endorectală (cu sonda în interiorul rectului); ecografia este o metodă sensibilă, neinvazivă, neiradiantă și ușor accesibilă, care permite vizualizarea formațiunii, descrierea acesteia, determinarea dimensiunilor sale și a conținutului solid sau lichidian;
  • cistoscopie – această investigație presupune introducerea prin uretră a unui tub scurt, rigid, prevăzut cu o lumină și o cameră video; acesta permite filmarea interiorului cavității uretrale și a vezicii urinare, transmițând imaginile în timp real pe un monitor; cistoscopia permite vizualizarea diverticulului, precum și a orificiului de comunicare cu uretra al acestuia;
  • cistouretrografia micțională – presupune injectarea unei substanțe de contrast radioopace la nivelul vezicii urinare, prin uretră și obținerea, cu ajutorul razelor X, a unor imagini din timpul procesului de micționare; în timpul urinării, substanța de contrast va umple cavitatea diverticulului, permițând caracterizarea acestuia;
  • examenul de rezonanță magnetică (RMN) – această procedură imagistică permite obținerea unor imagini foarte precise ale structurilor anatomice pelvine, fiind cea mai utilă investigație pentru descrierea unor formațiuni precum diverticulii uretrali.
  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Complicațiile unui diverticul uretral

Complicațiile asociate unui diverticul uretral apar, cel mai adesea, în urma unui diagnostic și, în consecință, a unui tratament întârziat. Acestea pot fi reprezentate de:

  • infecțiile urinare recurente;
  • dezvoltarea unor calculi în interiorul diverticulului, din cauza stagnării urinii la acest nivel;
  • incontinență urinară;
  • în cazuri rare – dezvoltarea unui adenocarcinom la nivelul epiteliului diverticular; descrierea unui perete îngroșat, sau a dezvoltării unor septuri în interiorul diverticulului la examenele de tip imagistic pot reprezenta semne ale dezvoltării unui cancer la nivel diverticular.

Metode de tratament

Cea mai bună variantă de tratament pentru diverticulii uretrali simptomatici este reprezentată de intervenția chirurgicală, care are o rată de succes de peste 90%. Aceasta este realizată de către medicul chirurg urolog și poate fi efectuată prin mai multe metode:

  • excizia sacului herniar – este cea mai frecventă abordare, însă necesită o precauție deosebită, în special în cazul diverticulilor mari; uretra feminină are o lungime scurtă, de aproximativ 4 centimetri, motiv pentru care excizia unui diverticul de dimensiuni mari poate determina un defect uretral care să necesite reconstrucția unei noi uretre; în timpul acestei intervenții este importantă, de asemenea, sutura orificiului de comunicare dintre diverticul și uretră, precum și excizia completă a învelișului epitelial al diverticulului, pentru prevenția unei recidive;
  • marsupializarea diverticulului în interiorul vaginului sau procedura Spence – prin această abordare se creează un orificiu de deschidere al diverticulului la nivelul canalului vaginal, ce permite evacuarea conținutului diverticular pe cale vaginală.

Orice intervenție chirurgicală efectuată pentru tratamentul diverticulilor uretrali este urmată de o perioadă de cel puțin 24 de ore de antibioterapie și de plasarea unui cateter (tub) de drenaj a vezicii urinare prin uretră, pentru a permite evacuarea acesteia în timp ce uretra se vindecă. Acesta se menține, de regulă, pentru o perioadă de 2-3 săptămâni.

Diagnostic și tratament la SANADOR

Medicii urologi ai SANADOR au experiență în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor aparatului urinar și a complicațiilor acestora. Echipamentele de vârf ale Spitalului Clinic SANADOR asigură realizarea tuturor investigațiilor necesare pentru diagnosticarea diverticulului uretral cu precizie, în cel mai scurt timp. În funcție de rezultate și specificul pacientului, medicii aleg abordarea terapeutică corespunzătoare.

Intervențiile chirurgicale urologice sunt realizate la Spitalul Clinic SANADOR cu proceduri minim invazive, atunci când există această posibilitate. SANADOR deține cel mai performant sistem robotic disponibil în acest moment în lume, da Vinci Xi, cu ajutorul căruia chirurgii urologi ai Spitalului Clinic SANADOR realizează intervenții chirurgicale diverse, cu grade ridicate de complexitate. Inciziile fine, realizate inclusiv în unghiuri imposibile mâinii umane, precizia ridicată, accesul vizual superior la câmpul operator aduc avantaje semnificative, ca posibilitatea de a conserva țesuturile din vecinătate, riscul redus de complicații și recuperarea rapidă.

Toate operațiile de la Spitalul Clinic SANADOR sunt realizate în condiții de siguranță, grație Secției ATI, singura din sistemul medical privat acreditată ca secție de nivel I – nivel de competență extinsă. Pacienții au garanția îngrijirii la cele mai înalte standarde, într-un spital privat ultramodern, în care lucrează medici de elită.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR