Ce este chistul epidermoid?

Un chist epidermoid este o formațiune benignă nodulară, nedureroasă, situată sub stratul epidermic al pielii. Chistul epidermoid reprezintă, totodată, cea mai frecventă formațiune chistică de la nivelul pielii. Acesta poate apărea oriunde la nivelul corpului, însă cel mai frecvent se regăsește la nivelul zonelor cu pilozitate ridicată, precum fața, scalpul, zona superioară a spatelui și organele genitale. 

Chistul epidermoid se formează la nivelul infundibulului (porțiunea superioară) a folicului pilos (foliculul de păr). Acesta este delimitat de o capsulă, derivată din țesutul epitelial epidermic. În interiorul său se găsește o substanță alb-gălbuie, de consistență brânzoasă și cu miros neplăcut, formată din keratină, proteina principală secretată de celulele epidermului și resturi celulare lipidice (grăsoase).

Chistului epidermoid i se mai spune și chist sebaceu, însă această denumire este incorectă, întrucât chistul nu conține sebum în interior. Aceste chisturi au o progresie lentă, putând rămâne stabile pentru perioade îndelungate de timp și rareori necesită tratament. În majoritatea cazurilor sunt nedureroase, deranjând pacientul doar prin natura lor inestetică.

Chisturile epidermoide pot fi prezente la persoane de orice vârstă și sex, însă ele apar mai frecvent la bărbați decât la femei, în special cu vârste cuprinse între 20 și 60 de ani. La nou-născuți sunt frecvente chisturile epidermoide de mici dimensiuni, sub forma miliei, mai ales la nivelul feței. Acestea apar din cauza sechestrării celulelor epiteliale descuamate la nivelul pielii în timpul vieții intrauterine și dispar după primele săptămâni de viață.

Cauze și factori de risc

Pielea este formată din 3 straturi, dinspre superficial spre profund: epiderm, derm și hipoderm. Stratul extern (epidermul) este format, la rândul său, din 4-5 straturi diferite. Celulele epiteliale din stratul cel mai superficial (stratul cornos) se detașează (descuamează) atunci când celule noi se formează din stratul bazal epidermal. Părul crește la nivelul dermului într-un tunel epitelial numit folicul, care străbate dermul și epidermul. La nivelul folicului de păr se atașează glande sebacee, al căror conținut uleios cu rol lubrifiant pentru firul de păr se elimină prin orificii speciale atașate acestuia.

În majoritatea cazurilor, chistul epidermoid se formează atunci când aceste orificii foliculare prin care se elimină sebumul se blochează, din cauza diverselor iritații ale pielii produse la nivelul porțiunii superficiale infundibulare a folicului pilos, sau din cauza inflamației orificiului folicular.

În zonele neacoperite de păr (palme, plante), chistul epidermoid se formează atunci când aceste celule, în loc să se detașeze de la suprafața pielii, migrează profund la nivelul acesteia și continuă să se multiplice. Astfel, acestea formează un perete în jurul lor (capsula chistului) și continuă să secrete keratină. Cauza frecventă este reprezentată de diversele leziuni de la nivelul tegumentului, de obicei de cauză traumatică – abraziuni (zgârieturi) sau diverse răni ale pielii. Factorii traumatici “împing” celulele epiteliale sub stratul epidermal, în derm, unde se formează un “săculeț” plin cu celule epiteliale și cu keratina produsă de acestea. În afară de leziunile traumatice, există și alți factori care pot predispune la formarea chisturilor epidermoide, precum:

  • Leziunile acneice;
  • Intervențiile chirurgicale la nivelul pielii;
  • Infecția cu virusul HPV (human papillomavirus);
  • Leziunile determinate de expunerea cronică la razele ultraviolete;
  • Prezența anumitor afecțiuni genetice, precum sindromul Gardner (polipoza adenomatoasă familială).
  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Semne și simptome de chist epidermoid

Chisturile epidermoide sunt asimptomatice, în cazurile în care nu se rup. Ele se prezintă ca tumefacții rotunde, nedureroase și compresibile, situate sub piele și pot avea dimensiuni de la 0,5 până la câțiva centimetri. Sunt mobile pe planurile profunde și prezintă o culoare diferită față de tegumentul din jur, de obicei roz-roșie. Uneori pot prezenta un mic punct negru central, prin care se poate exterioriza conținutul grăsos al chistului.

Posibile complicații

Principalele complicații ale chistului epidermoid sunt:

  • Inflamația chistului – atunci când se inflamează, un astfel de chist în piele poate deveni extrem de dureros, roșu și cald la atingere, chiar și fără ca acesta să se infecteze; în aceste situații, chistul este dificil de eliminat pe cale chirurgicală, intervenția fiind amânată până la rezolvarea episodului inflamator;
  • Ruperea chistului – din cauza inflamației, chisturile epidermoide se pot rupe spontan; astfel, conținutul acestora se poate răspândi la nivelul tegumentului înconjurător și se poate infecta ușor, moment în care se impune tratamentul rapid al acestuia;
  • Infecția chistului, cu formarea unui abces;
  • Risc de malignizare – aproximativ 1% dintre chisturile epidermoide se pot transforma în carcinoame bazocelulare sau scuamoase.

Diagnosticarea chistului epidermoid

Diagnosticul chistului epidermoid este evident în urma examenului clinic. Medicul dermatolog sau de chirurgie plastică poate recomanda efectuarea unei biopsii a chistului. Aceasta presupune prelevarea unui mic fragment de țesut din masa chistică, care este trimisă apoi în laboratorul de anatomie patologică pentru analiza microscopică a celularității. Biopsia poate fi indicată în cazul chisturilor de dimensiuni mari sau în cazul celor care prezintă un ritm rapid de creștere.

Deși nu sunt necesare pentru diagnostic, se pot efectua investigații imagistice suplimentare pentru chistul epidermoid, precum:

  • Ecografia tegumentului – aceasta poate vizualiza conținutul chistului;
  • Tomografie computerizată (CT) – această investigație poate vizualiza chistul și raportul acestuia cu structurile din jur, fiind utilă pentru planificarea intervenției de excizie chirurgicală a chistului.
  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Tratamentul chistului epidermoid

Chistul epidermoid nu necesită tratament, ci simplă monitorizare periodică, în cazul în care este asimptomatic și nu implică probleme de ordin estetic. În cazul inflamației chistului se poate efectua injectarea unui antiinflamator de tip steroidian în interiorul acestuia, pentru a reduce tumefacția și durerea.

Atunci când pacientul optează pentru eliminarea chistului, din cauza aspectului inestetic sau atunci când este recomandată excizia acestuia, în cazul complicațiilor de tip infecțios, variantele de tratament chirurgical includ:

  • Incizia și drenajul chistului – în acest caz, medicul specialist va efectua o mică tăietură la nivelul porțiunii centrale a chistului, prin care elimină, prin compresie, conținutul acestuia; această variantă este mai rapidă și facilă, însă implică un risc crescut de recurență (de reapariție) a chistului;
  • Rezecția totală a chistului, împreună cu capsula acestuia – este varianta preferată de tratament deoarece, prin rezecția capsulei chistului, este eliminat riscul de recurență al acestuia; se efectuează sub anestezie locală.

Diagnostic și tratament la SANADOR

Medicii dermatologi de la SANADOR au experiență în diagnosticarea și tratarea chistului epidermoid și a altor probleme de sănătate care provoacă un aspect inestetic al pielii sau pot cauza complicații. Pacienții au acces la toate metodele moderne de diagnostic, iar în cazul în care medicul consideră necesară biopsia, fragmentul de țesut este analizat în Laboratorul SANADOR, care are dotări de ultimă generație.

Pacienții cu afecțiuni dermatologice sunt monitorizați cu atenție la SANADOR, pe toată durata tratamentului, iar dacă este necesar drenajul sau incizia chistului epidermoid, medicii experimentați ai SANADOR realizează procedurile în condiții de siguranță maximă pentru pacient.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR