Ce este spondilita anchilozantă?

Spondilita anchilozantă sau boala Bechterew este o afecțiune inflamatorie a coloanei, care determină osificarea articulațiilor intervertebrale, prin formarea de țesut osos. În timp, această anomalie va duce la sudarea coloanei prin fuzionarea vertebrelor, reducând mobilitatea și afectând serios calitatea vieții pacientului.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Boala este mai frecventă la bărbați și debutează de obicei între 17 și 45 de ani. Există două tipuri de spondilită anchilozantă. În primul tip, modificările specifice pot fi observate la o radiografie a coloanei vertebrale. În cel de-al doilea tip, medicul nu poate observa inflamația și leziunile la radiografie, iar diagnosticul va fi stabilit pe baza simptomatologiei și analizelor de laborator.

Watch on YouTube

Cauze și factori de risc

Cauza exactă care duce la apariția spondilitei anchilozante nu este încă cunoscută. Specialiștii consideră că o combinație între factorii genetici, de mediu și imunologici favorizează apariția acestei afecțiuni.

Pacienții cu spondilită anchilozantă prezintă mai frecvent gena HLA-B27 față de cei care nu au aceasta boală. De aceea, persoanele purtătoare de gena HLA-B27 au un risc mai crescut de a dezvolta spondilită anchilozantă. Totuși, există persoane care, deși prezintă acest factor de risc, nu vor dezvolta boala. De asemenea, persoanele care au un părinte cu spondilită anchilozantă prezintă un risc crescut de boală, în acest caz fiind recomandat un consult de genetică medicală și teste specifice, în Laboratorul de genetică.

Alți factori de risc care asociați cu spondilita anchilozantă sunt infecția la nivel gastrointestinal și fumatul. Este important de reținut că acești factori de risc sunt asociați cu spondilita anchilozantă, dar apariția bolii este rezultatul unei interacțiuni complexe între factorii genetice și de mediu.

Semne și simptome în spondilita anchilozantă

Semnele și simptomele cu care debutează spondilita anchilozantă sunt durerea de spate, rigiditatea în special dimineața și în perioadele de inactivitate, durerea cervicală și fatigabilitatea musculară.

În anumite cazuri, pot să apară entezita, adică inflamația locului unde tendoanele și ligamentele se atașează de țesutul osos, și uveita sau inflamația ochiului (ochiul devine roșu, dureros și sensibil la lumină).

În cazurile severe, când sunt afectate inclusiv coastele, pacientul prezintă dificultăți în respirație.

Spondilita anchilozantă poate să afecteze și alte articulații (șoldurile, genunchii și umerii), care devin dureroase și se pot umfla. Astfel, afecțiunea are manifestări clinice asemănătoare cu artrita reumatoidă.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Complicații 

În formele severe de spondilită anchilozantă, osificarea apare în urma încercării organismului de a se vindeca. Acest țesut osos nou acoperă treptat spațiul dintre vertebre și în final provoacă fuzionarea lor, iar coloana vertebrală devine rigidă și lipsită de flexibilitate. Fuziunea poate să rigidizeze cutia toracică, restricționând capacitatea și funcționarea pulmonară. În plus, spondilita anchilozantă poate provoca probleme cardiovasculare prin inflamația aortei.

Una dintre cele mai frecvente complicații ale spondilitei anchilozante, uveita, poate provoca durere bruscă la nivel ocular și sensibilitate la lumină.

În unele cazuri, pot să apară pseudartroză sau fracturi vertebrale. Aceste fracturi pot pune presiune și pot afecta măduva spinării și nervii localizați la nivelul coloanei vertebrale. În timp, vertebrele slăbite se pot prăbuși (tasare vertebrală), determinând o postură cocoșată.

Investigații pentru diagnosticare

Istoricul medical și examenul obiectiv efectuat de un medic reumatolog pot să ghideze diagnosticul spre spondilită anchilozantă. În timpul examenului obiectiv, medicul va testa flexibilitatea coloanei vertebrale, va încerca să reproducă durerea apăsând pe unele zone ale pelvisului și îi va cere pacientului să respire profund, pentru a vedea dacă întâmpină dificultăți în extinderea cutiei toracice.

De asemenea, medicul va recomanda o radiografie, care evaluează activitatea inflamatorie de la nivelul coloanei vertebrale și de la nivelul oaselor bazinului. Astfel, în cazul spondilitei anchilozante, pe radiografie pot fi observate sacroileita (inflamația articulației sacro-iliace) și formarea de sindesmofite sau de țesut osos care conectează vertebrele între ele.

Rezonanța magnetică poate să detecteze inflamația la nivelul țesuturilor moi, modificare ce nu se observă pe o radiografie în stadiile incipiente ale bolii.

Pentru stabilirea diagnosticului, pot fi necesare și unele analize de laborator, precum proteina C reactivă (PCR), viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), care evaluează activitatea inflamației, și testarea prezenței genei HLA-B27.

Stil de viață și tratament pentru spondilita anchilozantă

Până în prezent nu s-a găsit un tratament curativ pentru spondilita anchilozantă, însă există medicație care încetinește progresia bolii. O alimentație echilibrată, combinată cu exerciții pentru spondilită anchilozantă, ajută la îmbunătățirea mobilității coloanei vertebrale.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt folosite pentru a scădea inflamația și pentru a reduce durerea asociată cu spondilita anchilozantă. Sulfasalazina este un alt medicament prescris pentru reducerea inflamației. În cazurile mai severe, când antiinflamatoarele nesteroidiene și sulfasalazina nu au efect, medicul poate recomanda terapie biologică.

Un program de recuperare medicală, cu exerciții de întindere și întărire a musculaturii, este esențial pentru gestionarea spondilitei anchilozante. Kinetoterapia poate ajuta la îmbunătățirea flexibilității, la menținerea unei posturi corecte și la reducerea durerii.

Terapia cald-rece, cu aplicarea de comprese cu apă caldă sau gheață în zonele afectate, poate contribui la ameliorarea durerii și a rigidității. Mersul pe jos și înotul sunt recomandate pentru a menține mobilitatea articulară.

Fumatul a fost asociat cu o evoluție mai severă a bolii în spondilita anchilozantă, de aceea, renunțarea la fumat poate avea un impact pozitiv asupra evoluției bolii. Deși nu există o dietă specifică pentru spondilita anchilozantă, menținerea unei greutăți optime poate contribui la reducerea stresului asupra articulațiilor.

Tratamentul poate fi ajustat în timp, în funcție de răspunsul individual la medicație și la evoluția bolii. Exercițiile regulate și un stil de viață sănătos sunt componentele cheie în gestionarea bolii pe termen lung.

Diagnostic și tratament la SANADOR

Pacienții cu semne și simptome care indică o afecțiune reumatologică beneficiază la SANADOR de consultații oferite de medici foarte bine pregătiți profesional și dedicați. Pentru a stabili diagnosticul corect, specialiștii vor recomanda toate analizele de laborator și investigațiile imagistice necesare, acestea fiind realizate cu echipamente performante, de ultimă generație.

Tratamentul pentru spondilită anchilozantă este stabilit întotdeauna personalizat, iar pentru evaluarea riscului de a transmite și urmașilor gena asociată cu această afecțiune, pacienții au acces la teste genetice specifice.

Pentru creșterea mobilității, pacienții beneficiază de un program optim de recuperare medicală, la recomandarea unui medic specialist, toate procedurile fiind efectuate sub atenta supraveghere a unui personal calificat.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR