Dilatarea endoscopică în stenozele esofagiene postcaustice

Stenozele esofagiene se împart în două mari categorii: stenoze maligne și stenoze benigne. Printre cele mai frecvente cauze de stenoze esofagiene benigne se numară:

  • Ingestia de substanțe caustice;
  • Boala de reflux gastro-esofagian;
  • Radioterapia;
  • Anastomozele chirurgicale;
  • Bolile dermatologice (epidermoliza buloasă, lichen plan, pemfigus, etc.).

În majoritatea cazurilor, în special în rândul copiilor sau vârstnicilor, ingestia de substanțe caustice este accidentală. Această ingestie poate fi însă și voluntară, în scop suicidar, mai ales în rândul adulților.

Ingestia de substanțe caustice poate conduce la leziuni semnificative la nivelul tractului digestiv superior. Evoluția pacientului postingestie este dependentă de mai mulți factori precum:

  • Cantitatea de substanță caustică ingerată;
  • Durata expunerii tractului digestiv la substanța caustică;
  • pH-ul substanței ingerate (ingestia de substanțe alcaline conduce la necroză de lichefiere, iar ingestia de substanțe acide, la necroză de coagulare).

Ocazional pot apărea complicații imediate severe precum hemoragia digestivă superioară, perforația tractului digestiv superior sau chiar decesul. Dacă pacientul supraviețuiește evenimentului acut, poate dezvolta pe termen lung următoarele complicații: stenoze eso-gastrice, fistule gastro-colice sau cancer esofagian.

Pacienții cu stenoze esofagiene se prezintă de obicei cu disfagie (dificultate la înghițire) și/sau odinofagie (durere la înghițire).

Cea mai eficientă metodă diagnostică și terapeutică pentru stenozele esofagiene postcaustice este endoscopia digestivă superioară. Această investigație permite vizualizarea directă a leziunilor mucosale, dar și dilatarea lumenului esofagian cu bujii Guillard-Savary sau cu balon. În general, evaluarea endoscopică și dilatarea ulterioară a zonei stenotice se realizează în cadrul aceleiași ședințe endoscopice.

După pătrunderea în lumen a endoscopului și vizualizarea zonei de lumen stenozat,
se introduce un balon pentru a dilata regiunea afectată.

Majoritatea pacienților cu stenoze esofagiene vor răspunde favorabil la mai puțin de 5 ședințe de dilatare endoscopică. Dacă nu se obține o dilatare esofagiană eficientă după 5 ședințe consecutive, efectuate la interval de aproximativ 2 săptămâni, vorbim despre stenoze esofagiene refractare. În această situație, se poate lua în discuție o altă posibilitate terapeutică endoscopică, respectiv, inserția unor stenturi esofagiene. Utilizarea acestor stenturi se recomandă, de obicei, în cazul patologiei tumorale esofagiene, dar pot fi eficiente și în unele patologii benigne precum:

  • stenoze esofagiene benigne refractare;
  • perforații benigne;
  • fistule benigne.

În concluzie, endoscopia digestivă superioară este o metodă minim invazivă, sigură, ce se utilizează atât în scop diagnostic, cât și terapeutic. În cazul stenozelor esofagiene postcaustice, obiectivul principal al tratamentului este reprezentat de creșterea diametrului lumenului esofagian și ameliorarea disfagiei, acesta obținându-se de obicei prin ședințe repetate de dilatare endoscopică.

Articol realizat de dr. Mădălina Ilie, Medic primar Gastroenterologie, Doctor în Științe Medicale, Medic specialist Medicină internă, Competențe în endoscopie digestivă, ultrasonografie abdominală, puncție biopsie hepatică și ecoendoscopie diagnostică și terapeutică la Spitalul Clinic SANADOR

SANADOR