Ce este spermatocelul?

Un spermatocel este o formațiune necanceroasă care se dezvoltă la nivelul epididimului testicular. I se mai spune și chist spermatic sau chist epididimal. Acest chist reprezintă, de fapt, un săculeț în interiorul căruia se găsește un lichid limpede sau lăptos, care poate conține urme de spermatozoizi. Prezența unui spermatocel la nivelul testiculului nu afectează fertilitatea și, atâta timp cât nu determină disconfort, nu necesită niciun fel de tratament. De obicei, chisturile spermatice apar la persoane de sex masculin de orice vârstă, însă sunt decoperite mai frecvent la persoane cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani. Vino la SANADOR pentru investigații avansate și tratament modern!

Epididimul este o structură tubulară spiralată, în formă de virgulă, atașată la nivelul feței posterioare a fiecărui testicul și poate avea o lungime de aproximativ 6-7 centimetri. Spermatozoizii sunt produși de tubii seminiferi testiculari și colectați în ductele din rețeaua testiculară (rete testis). Mai departe, aceștia sunt transportați prin ductele eferente până la nivelul epididimului, unde vor fi depozitați și vor începe procesul de maturare.

Epididimul prezintă 3 porțiuni: capul, format de rețeaua testiculară, corpul și coada, care marchează originea vaselor deferente. În timpul procesului de ejaculare, spermatozoizii sunt transportați de la nivelul cozii epididimale până la nivelul ductelor deferente. Acestea din urmă propulsează spermatozoizii, prin contracții musculare peristaltice, până la nivelul porțiunii prostatice a uretrei. La acest nivel, spermatozoizii, împreună cu lichidul produs de către veziculele seminale, vor forma lichidul spermatic, care va fi ejaculat de la nivelul uretrei peniene.

  • 0219699 Programează-te acum!

Cauze și factori de risc

Spermatocelul apare în urma acumulării de fluid spermatic, din cauza unui blocaj la nivelul epididimului. Acest blocaj poate apărea în urma unei inflamații a ductului epididimar (epididimită), care poate determina îngustarea suplimentară a acestuia. În majoritatea cazurilor, spermatocelele nu apar pe fondul unor infecții bacteriene sau al unor traumatisme testiculare.

Au fost descriși anumiți factori care pot crește riscul dezvoltării unui spermatocel, precum expunerea la dietilbestrol în timpul vieții intrauterine. Acest medicament a fost folosit în trecut pentru prevenția avortului și a altor complicații ale sarcinii, însă utilizarea sa a fost interzisă în anul 1971 din cauza asocierii sale cu un risc crescut de dezvoltare a cancerului vaginal.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Semne și simptome provocate de spermatocel

Cel mai adesea, prezența unui spermatocel nu determină apariția niciunui simptom. Acesta poate fi descoperit incidental de către pacient în timpul palpării testiculului. Cel mai adesea, spermatocelele se prezintă ca formațiuni rotunde, netede, bine circumscrise, de dimensiunile unui bob de mazăre și de consistență moale. Ele se dezvoltă cel mai adesea la nivelul porțiunii cefalice a epididimului, putând fi palpate la nivelul polului superior al acestuia.

Adesea, dimensiunile unui spermatocel rămân neschimbate pe parcursul anilor. Cu toate acestea, el poate deveni simptomatic odată cu creșterea sa în dimensiuni, determinând durere și senzație de greutate la nivelul testiculului afectat. Atunci când crește foarte mult în dimensiuni, poate oferi impresia de dezvoltare a unui al treilea testicul.

Stabilirea diagnosticului

Cel mai adesea, spermatocelele sunt descoperite incidental în urma autopalpării testiculare. Pacienții cu astfel de formațiuni se prezintă la medicul urolog pentru a exclude prezența unei formațiuni canceroase. După efectuarea examenului clinic, pentru a descrie mai bine formațiunea, medicul specialist poate apela la anumite investigații, precum:

  • Transiluminarea scrotală – acest test presupune aplicare unei surse de lumină la nivelul testiculului; în cazul prezenței unui spermatocel, lumina va trece prin acesta, datorită conținutului său lichidian; această investigație poate diferenția astfel un spermatocel de o formațiune solidă, cum este cancerul testicular, care nu permite trecerea luminii prin testicul;
  • Ecografie scrotală – această investigație de tip non-invaziv implică aplicarea unor unde de ultrasunete la nivelul testiculului și permite aprecierea formei, dimensiunilor și conținutului (lichidian sau solid) ale diverselor formațiuni testiculare;
  • Analize de laborator – analizele de urină sau cele din sângele periferic se recoltează adesea pentru a exclude prezența unor infecții cu transmitere sexuală, în cazul pacienților care acuză durere testiculară; de asemenea, prezența în cantitate crescută a anumitor markeri inflamatori din sânge poate indica o afecțiune de tip inflamator, precum epididimita.
  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Posibile complicații ale unui chist spermatic

În general, chistul spermatic nu determină complicații, fiind o formațiune benignă, necanceroasă, care nu este asociată cu scăderea fertilității. În cazul creșterii excesive în dimensiuni a acestuia, poate fi necesară îndepărtarea sa printr-o intervenție chirurgicală. În timpul acesteia, există riscul lezării oricăruia dintre ductele care transportă lichidul spermatic, ceea ce ar putea afecta fertilitatea.

Tratamentul recomandat

În majoritatea cazurilor, chisturile spermatice nu cresc în dimensiuni de-a lungul timpului și, astfel, nu necesită tratament. În rarele cazuri în care prezența unui spermatocel la nivel scrotal determină durere și disconfort, variantele de tratament pot fi reprezentate de:

  • Tratament simptomatic – medicație analgezică pentru reducerea durerii (de exemplu, Paracetamol sau Ibuprofen, care are și efect antiinflamator);
  • Aspirarea chistului – această procedură presupune inserția unui ac la nivelul chistului, cu ajutorul căreia este eliminat conținutul lichidian al acestuia, pentru a reduce durerea și tumefacția de la nivelul scrotului;
  • Scleroterapie – pentru chisturile recurente, care se refac după aspirare, se poate apela la scleroterapie, procedură care implică aspirarea chistului și injectarea consecutivă a unei substanțe sclerozante în interiorul cavității; această substanță iritantă determină contracția și cicatrizarea sacului chistic; astfel, cavitatea se închide și nu mai permite umplerea sa cu lichid și formarea unui nou chist; această procedură nu este lipsită de complicații, întrucât poate leza epididimul și poate afecta fertilitatea;
  • Îndepărtarea chirurgicală a chistului (spermacelectomie) – pentru chisturile de dimensiuni mari, care determină durere importantă și tumefacție testiculară, se recomandă îndepărtare prin intervenție chirurgicală; astfel, medicul urolog va efectua o incizie la nivelul scrotului și va îndepărta spermatocelul, precum și o mică porțiune sau întregul epididim (epididimectomie); procedura se desfășoară sub anestezie locală sau generală și se efectuează, de regulă, în regim ambulator, astfel că pacientul poate pleca la domiciliu în ziua intervenției.

Tratament la SANADOR

La SANADOR, medicii urologi au experiență în diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor uro-genitale. Persoanele cu suspiciune de spermatocel beneficiază de investigații complete, realizate cu echipamente moderne, și analize efectuate în performantul Laborator SANADOR. În funcție de rezultatele acestora, medicul alege abordarea terapeutică cea mai potrivită pentru fiecare pacient.

Atunci când este nevoie de intervenție chirurgicală, aceasta este realizată de chirurgi foarte bine pregătiți, la Spitalul Clinic SANADOR, într-un bloc operator cu dotări moderne. Pacienții sunt atent monitorizați de medicii Secției ATI SANADOR, care este acreditată ca secție de categoria I, ceea ce înseamnă că deține nivelul maxim de competență.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR